Insecta pe care o prezentam are denumirea stiintifica de Anomala solida, Erichson-1847 si face parte din genul Anomala care mai cuprinde si speciile: Anomala vitis-F; A. dubia; A. errans; si A. oblonga. Aceasta specie, comparativ cu celelalte patru mentionate, are cea mai larga raspandire si produce cele mai mari pagube, indeosebi in plantatiile de vita de vie, dar si de pomi fructiferi.

Raspandire

Carabuselul verde al vitei de vie poate fi intalnit in mod curent in Europa Centrala, in cea Meridionala si in cea de Sud-Est, precum si in nordul Africii, in tari ca: Maroc, Algeria si Tunisia. La noi in tara, cea mai mare frecventa o are in Banat, pe terenurile nisipoase ale Olteniei, in Muntenia prin viile situate de-a lungul Dunarii, precum si in zona de sud a Moldovei, indeosebi in plantatiile viticole din judetele Braila si Galati.

Descriere

Adultul are corpul oval si convex pe partea dorsala. Este lung de 12-16 mm, iar latimea sa are 6-8 mm. Prezinta o culoare verde-metalica, fie cu nuante albastrui, fie aramii. Elitrele sunt mai scurte decat abdomenul, au unele striuri longitudinale evidente si o suprafata neregulat punctata. Antenele, aparatul bucal, marginile laterale ale pronotului si partile laterale ale femurelor au culoare galbuie. La baza, pronotul are o latime mai mare decat cea a partii sale superioare. In partea ventrala toracele prezinta o pubescenta lunga si este colorat in galben-murdar, iar capul este scurt si bombat.

Oul are forma subsferica si o lungime de aproximativ 2,4 mm, iar culoarea sa este alba-galbuie. Larva este de tip scarabeiform si constituita din 13 segmente. Lungimea sa are 32-36 mm, iar forma este curbata, cu aspectul literei “C”. Corpul larvei are culoarea galbena-inchisa, iar capul si mandibulele sunt brune-argintii sau ruginii. Pupa este de tip libera si are o lungime de 18-20 mm.

Biologie si ecologie

Anomala solida este o specie monovoltina si ierneaza in sol la o adancime mare (de 60-70 cm), in stadiul de larva de varsta a doua. In perioada de inceput a lunii aprilie, larvele naparlesc si devin de varsta a treia. Ele migreaza inspre suprafata solului, unde se hranesc rozand organele subterane ale plantelor. Spre sfarsitul lunii mai ajung la completa lor dezvoltare si se adancesc din nou in pamant pentru a se transforma in pupe, stadiu care dureaza intre doua si trei saptamani. Impuparea larvelor se produce incepand din primele zile ale lunii iunie si dureaza intre doua si trei saptamani. Durata totala a stadiului larvar este de circa 300 de zile, de la inceputul lunii august si pana spre sfarsit de iulie a anului urmator. Noii adulti apar in perioada de sfarsit a lunii iulie, iar zborul lor se esaloneaza pana prin ultimele zile ale lunii iulie.

Imperecherea are loc fie in sol, fie pe frunze, dupa care femelele depun in pamant, la o adancime de 15-35 cm, intre 25 si 30 de oua fiecare. Durata depunerii pontei este de 15-20 de zile. Ecloziunea larvara se produce in perioada dintre sfarsit de iulie si pana la mijlocul lunii august. Larvele neonate sunt saprofage, hranindu-se cu substante humice, iar dupa 30-35 de zile se produce prima naparlire, in perioada de inceput a lunii septembrie. Larvele de varsta a doua se hranesc cu radacinile plantelor pana spre sfarsitul lunii octombrie, cand se afunda in pamant pentru hibernare. In mod obisnuit, specia are un ciclu evolutiv pe durata a trei ani.

Plante atacate si mod de daunare

Aceste coleoptere polifage sunt daunatoare indeosebi in plantatiile de vita de vie si de pomi fructiferi in stadiul lor larvar (de viermi albi), iar adultii devoreaza frunzisul, de preferinta al vitelor, mai ales frunzele tinere, de unde si denumirea daunatorului legata de vita de vie. In lipsa acestor plante, adultii pot consuma si frunzisul culturilor de camp sau legumicole. Perioada lor de hranire din cursul zilelor are o durata de circa opt ore, adesea intre ceasurile 9 si 17.

Atacul daunator se manifesta pe vetre, formate in medie din 5-10 butuci, iar fiecare grupaj are circa 300 de indivizi. La vita-de-vie frunzele sunt atacate dantelat si centrifug, provocand rozaturi ce merg pana la scheletizarea lor, ramanand neatinse numai nervurile principale. Adeseori carabuseii consuma nu doar frunzele de vita de vie, ci si scoarta lastarilor, precum si epiderma boabelor verzi de struguri. Larvele de Anomala de varsta a doua si a treia consuma preferential radacinile subtiri. Pagube insemnate se produc indeosebi in scolile de vite si in plantatiile viticole tinere, de pana la intrarea lor pe rod (anul patru).

Combatere

De mare eficacitate s-a dovedit a fi metoda denumita “a frapajului”, in care adultii sunt adunati in orele diminetilor, in urma unui scuturat energic a lastarilor. Este de preferat ca aceasta masura sa fie aplicata inaintea depunerii pontei de catre femelele de Anomala.

Combaterea chimica se face prin tratamente aplicate in cazul in care numarul indivizilor este crescut, PED-ul fiind de 2-4 adulti/butuc. Ca substante de combatere se pot folosi piretroizi de sinteza sau produse organofosforice, in doze mici (0,15-0,4%). Se aleg dintre cele acceptate pentru combaterea acestui daunator, conform Ghidului (Codexului) produselor de protectia plantelor, omologate pentru utilizare in Romania.

Dr. ing. Virgil GRECU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *