“Niprala” din timpul Daciei Romane sau “cafeluța” din zona Transilvaniei din perioada de dinaintea și din timpul primului război mondial demonstrează utilizarea acestei plante încă din cele mai vechi timpuri în diferite scopuri, în zilele noastre uitată sau chiar necunoscută pentru unii. În Germania, în perioada primului război mondial a fost printre principalele surse de hrană a populației după o prealabilă dezalcaloidizare termică, iar francezii îl consideră planta minune sau “soia franceză” datorită conținutului ridicat de proteină. Munca amelioratorilor a dat roade prin obținerea de soiuri de lupin dulce cu conținut redus de alcaloizi, ce poate fi utilizat în alimentația animelelor dar și a oamenilor. La noi în țară s-a creat soiul “Medii” lupin alb-dulce, în 1994, la SCDA Livada, Satu Mare.
Lupinul poate fi atacat de boli precum făinarea, rugina, putregaiul, fusarioza, mozaicul galben al fasolei, cea mai păgubitoare fiind antracnoza.
Atacul de rugină, produsă de patogenul Uromyces lupinicolus, depinde de condițiile climatice, un atac dinaintea și din timpul înfloritului are influență negativă asupra viabilității semințelor, a numărului de semințe și a MMB, iar un atac tardiv nu mai are efecte asupra randamentului.
Putregaiul, produs de Botrytis cinerea, este o ciupercă favorizată de mediu umed și cald, corelată cu densitate mare la semănat (Fig.2).
Fig.2 Putregaiul lupinului
Temperaturile ridicate favorizează apariția făinării produsă de patogenul Oidium erysiphoides, ce acoperă frunzele și păstăile cu o pâslă albă ducând la reducerea producției de boabe.
Fusarioza produsă de Fusarium oxysporum, atacă rădăcinile plantelor, provoacă necroza vaselor lemnoase iar plantele se usucă.
Dintre viroze cel mai întâlnit este mozaicul galben al fasolei (Bean yellow mosaic virus (BYMV), contaminarea realizându-se prin semințele infectate și prin intermediul dăunătorilor care sunt vectorii acestui virus. În cazul semințelor infectate BYMV se manifestă de la răsărire prin îngălbenire și deformarea foliolelor, talia plantelor este redusă și se reduce producția de semințe (Fig.3).
Fig.3 Mozaicul galben al fasolei
Însă cea mai vătămătoare boală a lupinului este antracnoza, poate compromite cultura în totalitate. Este produsă de patogenul Colletotrichum gloeosporioides cu forma perfectă Glomerella cingulata. Această boală se transmite prin semințe sau de la o plantă la alta, prin intermediul vântului, infecția având loc în condiții prielnice de umiditate ridicată și temperaturi de peste 20°C. În cazul în care infecția are loc prin semințe, simptomele pot să apară încă de la răsărire (Fig. 4), când pe cotiledoanele sau tulpinile tinerei plante apar pete roz-portocalii, rotund-ovale de până la 1 cm.
Fig.4 Manifestarea antracnozei la răsărire
Mai târziu în vegetație atacul se manifestă pe tulpini sub formă de pete adâncite ovale, roz-portocalii în centru iar pe margine de culoare brună, determinând curbarea tulpinilor și a lăstarilor (Fig.5). Se manifestă și pe frunze, flori, păstăi și semințele plantelor (Fig. 6).
Fig.5 Manifestarea antracnozei pe tulpini
Fig.6 Manifestarea antracnozei pe păstăi și semințe
Sporii ciupercii, conidiile (Fig.7) sunt aglutinate într-o masă gelatinoasă (în acervule), gel ce se usucă pe timp uscat și se fluidizează pe timp ploios, umed, astfel răspândindu-se boala la alte plante sănătoase.
Fig.7 Acervul (a) și conidiile (b) ciupercii Clletotrichum gloeosporioides
Antracnoza se manifestă în vetre (Fig.8), iar în lipsa unui tratament în decurs de 7-10 zile întreg lanul poate fi infectat. Un atac masiv în timpul înfloririi și a formării păstăilor poate cauza pagube de 50-70% sau chiar compromiterea întregii culturi.
Fig.8 Manifestarea antracnozei în vetre
Metoda principală de combatere complexului de boli este tratamentul la sămânță cu produse pe bază de protioconazol, iar apoi tratamente în vegetație la îmbobocire cu Captan 80 WDG 1,5 kg/ha+Tilmor 240 EC 1 l/ha, sau produse ce conțin aceleași substanțe active din Codex. Tratamentul se repetă la 10-15 zile.
Lupinul preferă solurile acide, slab fertile, unde alte premergătoare nu dau randamente bune, posedând însușiri de revigorare a fertilității solului, fiind o bună premergătoare pentru toate culturile.
Fixarea simbiotică a azotului (până la 500kg N/ha/an) este un atuu economic (este necesră utilizarea unei cantități mai mici de azot mineral pentru cultura următoare datorită azotului lăsat în sol în urma sa) și de mediu (îngrășămintele minerale cu azot reprezintă un proces major de consum energetic, și de emisii de gaz cu efect de seră în fabricație, transport și administrare, creșterea proporției de leguminoase contribuind la reducerea emisiilor de CO₂). Se poate folosi ca îngrășământ verde în cultura principală sau ca a doua cultură (secundară) după premergătoare foarte timpurii.
Soiurile ameliorate de lupin dulce, datorită compoziției biochimice, a conținutului ridicat de proteine și lipsei amidonului în semințele de lupin, reprezintă o materie primă foarte potrivită pentru completarea proteică a rațiilor rumegătoarelor.
Prin urmare, consider că lupinul, o leguminoasă cultivată, din păcate, pe suprafețe restrânse în România, merită atenția fermierilor și trebuie luată în considerare pentru rotația culturilor, și pentru îndeplinirea condițiilor „plății pentru înverzire” obligatorii pentru obținerea subvențiilor agricole din politica agricolă comună.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.
