Prof. univ. dr. Ioan ROSCA

USAMV Bucuresti

Tomatele sunt atacate de un numar mare de daunatori, pana la recoltare. Daca pana acum, afidele, musculita alba, puricii, tripsii au creat probleme, in lunile august-septembrie isi pot face aparitia daunatori ca: omida fructelor de tomate, molia sud-americana a tomatelor, minatorii frunzelor si acarienii. Fara a lua masuri impotriva acestora, productiile de tomate vor fi scazute si de slaba calitate.

Descrierea daunatorilor…

Omida fructelor de tomate, omida stiuletilor de porumb sau a capsulelor de bumbac, Helicoverpa armigera (Chloridea, Heliothis armigera, H. obsoleta), produce atacuri insemnate in unii ani, pe anumite sole, in zona sudica a tarii. Ca adult, fluturele este lipsit de orice importanta, dar femela poate depune peste 1.500 oua, din care apar larve ce se hranesc cu diferite plante cultivate. Mentionez ca larvele sunt greu de combatut cu ajutorul produselor fitosanitare, din cauza unui fenomen exacerbat de dezvoltare a rezistentei. Poate avea 2-3 generatii/an, generatia a doua in luna iulie, iar ultima generatie de fluturi, la sfarsitul lunii august. La noi in tara, Helicoverpa armigera are normal doua generatii pe an. Pentru stabilirea curbei de zbor a daunatorului, a evolutiei populatiilor daunatorului, se pot utiliza, in afara de capcanele luminoase sau urmarirea atenta a culturilor cu potential ridicat de risc si feromonii sexuali specifici. Au anvergura aripilor cand sunt intinse de 35-40 mm (fig. 1).

Figura 1

Culoarea larvelor este variata, chiar pe aceeasi planta, de la diferite nuante de verde pana la roz, maro sau chiar negru. Se poate deosebi de alte specii asemanatoare prin prezenta unei linii duble ce se desfasoara pe mijlocul spatelui si prin striuri deschise ce exista pe fiecare parte a corpului (fig. 2).

Figura 2

Specia, polifaga, este daunator major la tomate, larvele neonate se hranesc cu tesutul palisadic si epiderma superioara a organelor pe care au fost depuse ouale, dar pagube remarcabile le produc prin distrugerea organelor de fructificare, mai ales in curs de formare. În cursul hranirii, larva elimina excrementele si face mult mai usoara identificarea atacului, chiar daca larva tanara are o homocromie deosebita si se confunda cu organele atacate, ulterior ea este mult mai mare si evidenta prin atacul ei asupra fructului (gauri mari) (Fig. 3).

Figura 3

Trebuie sa subliniem ca atacul daunatorului asupra fructelor de tomate este drastic limitat ca importanta datorita faptului ca, in conditii de umiditate, lipsa de aerisire si contact permanent cu dejectiile proprii sau ale larvelor ce traiesc impreuna, populatiile daunatorului sunt decimate de puternice epidemii virale de tip NPV. Asta face ca la sfarsitul lunii august, pe fructele de tomate sa fie foarte putine larve vii, iar gaurile produse in fructele de tomate raman “porti” larg deschise infectiilor cu patogeni.

Despre tratamentele chimice, acestea se aplica atunci cand se observa larvele pe planta, dar inainte ca acestea sa intre in fruct. Acest aspect poate fi apreciat numai de fermierii cu experienta si se executa cu insecticide recomandate de serviciile fitosanitare specializate, de preferinta sistemice in cazul in care larvele au patruns in fructe.

Molia sud-americana a tomatelor, un alt daunator problema

Molia sud-americana a tomatelor (Tuta absoluta) este de cativa ani in atentia specialistilor, iar la noi in tara a fost declarat daunator de carantina. Se incearca stoparea extinderii arealului daunatorului sau chiar eradicarea acestuia din zonele in care a fost semnalat, insa din pacate acesta inca este prezent si se raspandeste destul de repede. Lepidopter minier daunator, originar din America de Sud, este cunoscut drept molia sud-americana a tomatelor sau uneori ca minierul frunzelor de tomate. Fiind un daunator de carantina, acesta este supus rigorilor acesteia. Din pacate, nu se reuseste intodeauna ca prezenta daunatorului sa fie semnalata in teren de catre reprezentantii autoritatilor statului (si asta fie din lipsa de personal, fonduri sau alte cauze, dar si din cauza neincrederii si temerilor legumicultorilor fata de posibilitatea ca depistarea daunatorului sa duca la eliminarea culturii de tomate). Despre adultii de Tuta absoluta (fig. 4) acestia sunt gri-maronii, de 5-7 mm (cu aripile stranse, anvergura aripilor de 8 – 10 mm). Larvele tinere sunt galbui, de 0,5 mm, insa crescand acestea devin verzi-galbui, cu doua benzi dorsale negre. La completa dezvoltare, acestea ating circa 9 mm, cu nuanta roz dorsal (fig. 5), pupa maronie, de 6 mm. Daunatorul poate ataca indeosebi tomatele, larvele proaspat iesite din ou patrund in frunze (fig. 6), in fructele de tomate (fig. 7) dublate uneori de larvele de Helicoverpa armigera, unde sapa mine (locuri prin care patrund patogenii).

Figura 4

 

Figura 5

 

Figura 6

 

Figura 7

Productia de tomate poate scadea cu 50-100% din cauza atacului acestui daunator. Odata daunatorul identificat este bine ca fermierul cultivator de tomate sa elimine resturile plantelor din spatiile protejate si din afara lor. Dupa aparitia primelor simptome de atac se vor face stropiri in vegetatie cu produse pe baza de metaflumizon, emamectin, spinosad, clorantranilipol singur sau in amestec cu abamectin.

Musca miniera si pagubele produse…

Musca miniera (Liriomyza trifolii) a fost semnalata prima data in Romania în anul 1981, ca daunator al tomatelor în majoritatea spatiilor protejate si in culturile din camp. Adultul este o musca mica, de 1,3-2,3 mm, culoare neagra-cenusie, cu scutel galben (fig. 8).

Figura 8

Specia are 6-8 generatii pe an, iar adultul zboara dimineata, copulatia avand loc la 24 de ore de la aparitie. Cu ovipozitorul, femela perforeaza frunza, cauzand mici rani (de 0,15-0,30 mm in diametru), care servesc fie pentru hrana, fie pentru ponta. Perforatiile de hrana sunt mai adanci si vizibile cu ochiul liber. Aproximativ 15% dintre perforatii au oua. Femela depune 25-640 oua, in 15-30 zile. În sera, dar si in camp, apare o suprapunere de generatii. Daunator polifag, produce atacuri cu caracter generalizat cauzand pe frunze numeroase galerii sinuoase (fig. 9) care reduc suprafata de asimilatie cu repercusiuni evidente asupra productiei.

Figura 9

Se recomanda aplicarea de tratamente cu produse chimice selective, la avertizare. Pentru avizarea tratamentelor se pot utiliza capcanele vizuale de culoare galbena, cu strat adeziv incolor si nesicativ pentru capturarea mustelor. La atacuri puternice se recomanda aplicarea de insecticide recomandate, folosind alternativ unul dintre produsele cu substanta activa diferita.

Despre atacul paianjenului rosu

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este raspandit in toate zonele din tara noastra, putand fi intalnit din luna martie pana in luna noiembrie. Culoarea corpului variaza de la verde-deschis pana la rosu-inchis, corpul este elipsoidal, usor bombat dorsal si turtit ventral, cu lungimea de 0,36 – 0,53 mm, iar latimea de 0,35 – 0,46 mm (fig. 10).

Figura 10

Primavara, femelele parasesc locurile de iernare, incepand hranirea si depunerea oualor de obicei pe partea inferioara a frunzelor intr-un paienjenis secretat de femele. In cursul lunilor de vara, dezvoltarea larvara are loc in 12 – 15 zile. In culturile din camp, daunatorul inregistreaza valori maxime ale densitatii in lunile iulie si august, dar frecventa daunatorului este relativ mai redusa la tomate.

In faza incipienta a atacului, pe frunzele infestate, se observa aparitia unor decolorari punctiforme, vizibile pe fata superioara a acestora si localizate mai ales in vecinatatea nervurilor. Pe masura ce atacul progreseaza, punctele conflueaza, dand nastere la pete decolorate de dimensiuni din ce in ce mai mari, care in final conduc la depigmentarea si uscarea limbului foliar (fig. 11), uneori, in urma unui atac puternic portiuni intregi de planta sunt infasurate intr-un paienjenis (fig. 12).

Figura 11

 

Figura 12

In prezent, pe plan mondial, se produc si se comercializeaza o gama variata de pesticide pentru combaterea daunatorului care sunt cu succes, alaturi de alte metode, in sistemele de combatere integrata a paianjenului rosu comun, la culturile legumicole din sere si chiar din camp.

Pentru combaterea chimica a daunatorilor tomatelor, in camp se recomanda produsele: AFFIRM, in doza de 1,5 kg/ha (avizat pentru omida fructelor de tomate si molia sud-americana a tomatelor); BACTOSPEINE DF (insecticid biologic) aplicat dupa aparitia primelor stadii larvare a moliei sud-americane a tomatelor, in doza de 0,33-0,66%; EFORIA 045 ZC, aplicat dupa inflorirea culturii, in doza de 1-1,25 l/ha; LANNATE 20 SL, (avizat pentru omida fructelor de tomate) aplicat in cel mult 2 tratamente cu timp de pauza de 7 zile, in doza de 1,25 l/ha; LASER 240 EC in doza de 1,50 l/ha in spatii protejate; MAVRIK 2 F, in doza de 0,05 l/ha sau 0,5 l/ha in 1.000 l solutie/ha (avizat pentru omida fructelor de tomate); NOVADIM PROGRESS, in conc. de 0,2%, avizat pentru omida fructelor de tomate; VANTEX 60 CS, in conc. de 0,02% sau in doza de 2 l/ha, avizat pentru omida fructelor de tomate; VERTIMEC 1,8 EC, in doza de 0,6-0,8 l/ha, avizat pentru musca miniera; VOLIAM TARGO, in doza de 0,6- 0,8 l/ha, avizat pentru musca miniera si paianjenul rosu comun sau pentru molia sud-americana a tomatelor, in doza de 0,8 l/ha. Nefiind omologate special pentru paianjenul rosu comun, prin extrapolare, privind aplicarea in alte culturi este indicata aplicarea alternativa a produselor: ENVIDOR, MILBEKNOCK, NISSORUN 10 WP, utilizate la vita de vie, VERTIMEC 1,8 EC, utilizat si la vinete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *