Dr. ing. Emil GEORGESCU –

INCDA Fundulea –

Un subiect tabu in Europa, culturile modificate genetic au devenit ceva obisnuit in America de Nord, America de Sud, Asia sau Africa. In aceste zone foarte raspandite sunt culturile modificate genetic la care au fost transferate genele ce codifica proteinele cristaline “insecticide” de la specia Bacillus thuringiensis (gene cunoscute sub denumirea Bt). Majoritatea speciilor de insecte sensibile la aceste proteine au sucurile stomacale alcaline, care dizolva cristalele. Acestea au, de asemenea, enzime pentru conversia precursorilor toxinei in toxina activa. Proteinele toxice codificate de genele cry sunt letale pentru mai mult de 100 de specii de insecte daunatoare (lepidoptere, coleoptere, diptere), dar sunt inofensive pentru paianjeni, alte insecte, animale şi oameni. In mediul inconjurator, aceste proteine se degradeaza rapid şi nu lasa reziduuri toxice.

Genele Bt, ai caror produşi au efect letal asupra unor specii de lepidoptere şi coleoptere, au fost transferate la peste 30 de specii de plante cultivate, unele cu importanta economica deosebita (porumbul, bumbacul, soia, cartoful, orezul, tomatele, vita de vie, tutunul, marul, etc.).

In cadrul Congresului International de Entomologie, din SUA, desfasurat anul trecut in Orlando (Florida), s-au abordat mai multe aspecte privind culturile modificate genetic. La prezentarea acestor lucrari salile erau arhipline. In urma prelegerilor am aflat multe lucrui interesante referitor la acest aspect. Voi reda pe scurt, in acest articol, cateva dintre ele.

Fenomene de rezistenta a viermelui vestic al radacinilor de porumb

In ultimii ani in SUA, unde culturile transgenice de porumb ocupa suprafete importante, s-au semnalat fenomene de rezistenta a viermelui vestic al radacinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera) la toxinele de tip Cry1A, in special la plantele de porumb modificate genetic de prima generatie (au inceput sa fie introduse in SUA, din anul 2003 pentru acest daunator). Prin urmare s-au demarat noi cercetari pentru monitorizarea aparitiei acestor fenomene de rezistenta si pentru gasirea altor tipuri de proteine toxice, pentru o noua generatie de plante modificate genetic. S-au descoperit noi alternative la proteinele clasice (de tip Bt), una dintre proteine, AfIP-1A/1B, gasindu-se in bacteria Alcaligenes sp. S-a reusit transferul genei ce codifica sintetizarea acestei proteine la plantele de porumb, apoi s-au comparat, in conditiile casei de vegetatie, actiunea acestor plante asupra larvelor Diabrotica virgifera virgifera comparativ cu plantele de porumb modificate genetic, de tip Bt (mCry3A respectiv Cry34/35). Rezultatele experimentale au scos in evidenta faptul ca proteina AfIP-1A/1B are un mod diferit de actiune fata de cel al proteinei Cry3A, dar in acelasi timp, un mod similar de actiune cu al perechilor de proteine Cry34/35.

Proteinele din bacterii nonBt, pot constitui pe viitor, baza unor noi insecticide in combaterea viermelui vestic al radacinilor de porumb sau genele care codifica sinteza acestor proteine pot fi transferate pentru creearea unei noi generatii de plante modificate genetic, rezistente la atacul acestor daunatori. Trebuie avut insa in vedere, gradul ridicat de adaptabilitate al acestor insecte daunatoare la proteinele toxice, cultivarea aceluiasi tip de plante modificate genetic, mai multi ani la rand, poate duce la aparitia fenomenelor de rezistenta. In alte prezentari s-a discutat despre un nou tip de proteina, identificata intr-o tulpina de Pseudomonas sp., cu un grad de selectivitate foarte ridicat pentru speciile Diabrotica virgifera virgifera si Diabrotica barberi. S-a reusit izolarea genei care codifica sintetizarea acestei proteine si transferul ei la plantele de porumb. In urma testelor efectuate, atat in casa de vegetatie cat si in conditii de camp (locatiile au fost alese in zonele unde se manifesta fenomenul de rezistenta al daunatorului la toxinele de tip Bt), s-au constat rezultate bune in combaterea larvelor viermelui vestic al radacinilor de porumb, daunele produse de catre acestea fiind minime.

Ca o concluzie a celor scrise mai sus, problema daunatorilor principalelor culturi agricole, in tarile cu agricultura dezvoltata este foarte importanta. In ciuda marilor descoperiri ale cercetarii din domeniu, insectele daunatoare sunt la fel de prezente in camp si parca produc pagube din ce in ce mai ridicate, ajutate fiind si de schimbarile climatice. In prezent asistam la un fel de cursa contra cronometru intre om si insecte. In ciuda progresului tehnologiei, inclusiv in domeniul plantelor modificate genetic, insectele gasesc de fiecare data un „raspuns”, obligand oamenii sa caute noi alternative de combatere. In timpul asta in Europa, alternativele de combatere sunt din ce in ce mai limitate si mai ales „restrictionate”. La un moment dat, dupa prezentarea unei lucrari, cineva din sala a pus o intrebare: „Ce sanse sunt ca noile progrese privind culturile modificate genetic sa fie adoptate si in Uniunea Europeana?”. Dupa aceasta intrebare, aproape toti cei prezenti in sala (americani, asiatici, africani) au izbuctit in ras! Ca european, la inceput m-am enervat, chiar asa am ajuns de rasul tuturor, inclusiv al africanilor?? Ulterior parca am inceput sa le dau dreptate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *