Paianjenul rosu comun, o mare amenintare pentru culturile agricole

Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea

Este considerat un daunator problema pentru culturile de legume (câmp si spatii protejate), livezi (mai ales  piersic/nectarini) sau vita de vie si in unele cazuri pentru cultura de soia. In ultimul timp au aparut informatii referitoare la extinderea acestui daunator si la alte culturi agricole, cum ar fi porumbul si chiar floarea-soarelui. Trebuie sa stiti ca paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este o specie polifaga, cu peste 100 de plante gazda, din flora spontana si plante de cultura, având o raspândire generalizata in toata tara.

Cum recunoasteti daunatorul...

Adultul este un mic acarian cu dimensiuni mai mici de 0,5 mm. Exista diferente intre femela hibernanta si femela din generatiile de vara. Femela hibernanta este ceva mai mare, pâna in 0,5 mm lungime, corp globulos, culoarea fiind rosie-caramizie. Prezinta pe partea dorsala si cea laterala a corpului, doua pete mai inchise la culoare. Femela provenita din generatiile de vara este de dimensiuni ceva mai reduse (aproximativ 0,4 mm lungime), de culoare galbena-verzuie pâna la roz-deschis, corpul fiind globulos. In unele cazuri, culoarea femelelor provenite din generatiile de vara poate sa fie bruna.

Masculul are corpul piriform, ceva mai mic decât femelele, culoarea fiind in general galben-verzuie. Oul este rotund,  la inceput translucid, apoi opac-albicios, cu diametrul de 0,14 mm. Femela depune ouale pe partea inferioara a frunzelor. Larva, in primul stadiu are 6 picioare, corpul globulos, cu dimensiunea de 0,13-0,15 mm, culoare galbuie si cu doua pete negre. Incepând cu vârsta a II-a, larva devine octopoda si este asemanatoare cu adultul.

5-6 generatii pe an

In conditiile tarii noastre, paianjenul rosu comun prezinta 5-6 generatii pe an. In spatiile protejate, se poate inmulti fara intrerupere, tot timpul anului. In alte zone ale lumii, cum ar fi SUA, daunatorul prezinta 7-10 generatii in câmp. Acarianul ierneaza in câmp ca femela adulta, sub scoarta copacilor, in crapaturile tocurilor de la rasadnite, etc. Primavara, adultii se instaleaza pe partea inferioara a frunzelor plantelor spontane, dupa care migreaza pe plantele de cultura. La o temperatura a aerului mai ridicata de 12 grade C, femelele depun ouale la 5-7 zile de la aparitie. In functie de conditiile climatice, intr-un interval de timp de aproximativ 30 de zile, o femela poate depune intre 70 si 110 de oua (in unele cazuri poate sa depuna si 150 de oua). Perioada de incubatie este de 5-7 zile in timp ce perioada de dezvoltare a larvelor este cuprinsa intre 10 si 15 zile. Perioada de dezoltare a unei generatii este cuprinsa intre 15 si 28 de zile. De cele mai multe ori, generatiile se suprapun in câmp. Temperatura pentru cresterea si dezvoltarea paianjenului rosu este cuprinsa intre 15 si 30 grade C. Factorul determinant pentru manifestarea atacului cu intensitate ridicata este seceta. Chiar si in cazul unor temperaturi moderate, daca este seceta, atacul in câmp va avea o intensitate ridicata. Daca ploile survin in aceasta perioada are loc reducerea atacului.

Mod de daunare

Adultii si nimfele se gasesc pe fata inferioara a frunzelor. Acestia se hranesc prin inteparea si sugerea sucului celular din frunze. Frunzele atacate se decoloreaza si capata un aspect mozaicat caracteristic. Ulterior se ingalbenesc se necrozeaza, se usuca si cad. Capacitatea fotosintetica a frunzelor atacate scade, are loc pierderea apei din tesuturile atacate, ca urmare plantele stagneaza in dezvoltare, iar productia scade. Atacul se poate manifesta si pe organele florale, caz in care acestea avorteaza. In literatura de specialitate se mentioneaza faptul ca atacul la inflorescente este foarte periculos in cazul culturii hameiului.

Cum se manifesta la cultura de soia?

La cultura soiei, atacul se manifesta pe toata perioada de vegetatie a culturii. In conditiile tarii noastre, importanta economica prezinta atacul generatiilor III si IV. La inceput, atacul la soia se poate confunda cu stresul cauzat de seceta. Ulterior, frunzele atacate se decoloreaza, se ingalbenesc, se necrozeaza, devin brune si cad. Pagube mari de recolta survin când atacul are loc in faza de inflorire. In acest caz pot ajunge la 40-60 % din productie. In literatura de specialitate din SUA s-au mentionat existenta unor diferente intre soiurile de soia privind sensibilitatea la atacul acestui acarian, dar nu s-a identificat inca mecanismul de rezistenta a plantelor pentru paianjenul rosu.

La cultura porumbului, paianjenul rosu se poate gasi distribuit uniform pe toata planta. Frunzele atacate sunt la inceput clorotice, apoi se ingalbenesc. In unele cazuri frunzele devin alb-galbui. Simptomele nu apar de regula pe toata suprafata frunzelor, ci doar pe unele portiuni. Atacul este periculos când se manifesta intre faza de aparitie a paniculului si umplerea boabelor. Daca atacul se suprapune cu o perioada de seceta accentuata, plantele de porumb se usuca mai repede, iar pierderile cantitative de productie pot fi ridicate.

Masuri preventive

Se recomandaefectuareaaraturilor adânci de toamna pentru distrugerea femelelor hibernante dupa culturile ce au prezentat atac puternic, cultivarea plantelor la o densitate optima si distrugerea buruienilor care pot fi o gazda intermediara pentru paianjenul rosu.

Combaterea biologica

Aceasta metoda se recomada pentru unele culturi cum este hameiul, prin folosirea acarianului pradator din specia Phytoseilus riegele, crescut in conditii controlate, de sera. In caz de infestare puternica, se instaleaza in câmp un numar de 2-4 acarieni pradatori/5 plante de hamei. Din pacate in cazul unor culturi de camp care ocupa suprafete mari, aceasta metoda de combatere este neviabila din punct de vedere economic.

Combatere chimica

Aici sunt de mentionat mai multe aspecte. Exista numeroase referinte in literatura de specialitate despre rezistenta acestei specii la acaricide. Principala cauza este datorita capacitatii mari de inmultire a daunatorului, precum si a duratei scurte de dezvoltare a unei generatii. Ba mai mult, paianjenul rosu comun este considerat una dintre speciile care a dezvoltat o rezistenta la mai multe produse de protectia plantelor de-a lungul timpului, devenind un daunator problema in multe zone ale lumii. De asemenea, schimbarile climatice pot sa influenteze pozitiv dezvoltarea acarienilor. De exemplu, in conditiile tarii noastre, toamnele lungi si secetoase, pot sa aiba ca efect cresterea numarului de generatii in câmp si ca urmare cresterea rezervei biologice. In prezent, in tara noastra sunt omologate un numar relativ redus de substante active pentru combaterea acestui acarian fitofag. Pentru toate culturile (inclusiv legume, livezi, vita de vie, etc), in codexul produselor fitosanitare pe anul 2013 sunt mentionate urmatoarele substante active: fenbutatin oxid, fenpiroximat, hexithiazox, spirodiclofen, clofentezin si pyridaben. In total, sase substante active, un numar destul de mic, raportat la numarul mare de plante gazda cultivate.

Sondaje in camp

La cultura soiei, inainte de aplicarea unui tratament in vegetatie trebuie efectuate sondaje in câmp pentru a vedea daca s-a atins pragul economic de daunare (PED). Acesta este de 5-6 acarieni (adulti si/sau nimfe)/planta. Frunzele din partea de jos/mijloc/superioara a plantei se examineaza cu ajutorul unei lupe (x10). Se constata prezenta sau absenta adultilor, nimfelor sau a oualelor. Atacul se depisteaza cu usurinta dupa prezenta unei tesaturi matasoase laxe, pe care se observa circulând numerosi acarieni. O alta metoda simpla de estimare a densitatii acarienilor este scuturarea frunzelor deasupra unei foi albe. Adultii se recunosc cu usurinta in timp ce se deplaseaza pe foaia alba. In literatura de specialitate se mai mentioneaza o alta metoda de estimare a densitatii daunatorului in functie de procentul de frunze cu simptome de atac. Când frunzele sunt atacate in procent de 10-15 % se recomanda efectuarea tratamentelor. In acest caz insa trebuie diferentiate foarte bine simptomele cauzate atacului cu cele cauzate de alte stresuri, cum ar fi secetea. La cultura porumbului nu exista inca o metoda standardizata pusa la punct pentru tara noastra privind momentul efectuarii tratamentului. In literatura de specialitate din SUA se mentioneaza ca in cazul in care se gasesc colonii active de acarieni pe o treime din frunzele de pe o planta la 50 % din totalul plantelor monitorizate sau când 15-20 % din suprafata frunzei este acoperita de paienjenisul caracteristic se impune efectuarea tratamentului in vegetatie cu un acaricid. In Rominia situatia atacului mare de acarieni la porumb nu este inca frecvent intâlnita, desi exista semnale de la fermieri privind acest fapt. Din acest motiv nici nu sunt omologate acaricide pentru porumb. Pentru cultura soiei sunt omologate urmatoarele produse: Memento SC (0,5 l/ha), Ortus 5 SC (0,5 l/ha), Nissorun 10 WP (0,4 kg/ha), Envidor 240 SC (0,3 l/ha). In practica agricola se efectueaza doar un tratament in vegetatie pe an la soia, dar trebuie urmarit cu atentie evolutia PED-ului (pragul economic de daunare). Este important de mentionat ca in prezent, in cadrul Laboratorului de Protectie a Plantelor, de la INCDA Fundulea sunt testate in vederea omologarii si alte produse pentru combaterea in vegetatie a paianjenului rosu comun.

 

Informaţii în completare

 
Despre Noi   |    Echipa   |    Contact   |    Publicitate   |    Termeni si Conditii   |    A.N.P.C
 
Designed by HQC
sănătatea plantelor © 2014