Bolile foliare ale sfeclei rosii. Prevenire si combatere

Publicat de

Preferata in orice anotimp, consumata in otet, proaspata sau coapta, sfecla rosie este considerata una dintre cele mai nutritive legume, un super-aliment cu multe beneficii pentru sanatate. Reprezinta o sursa bogata de vitamine A, C, complexul B, sulf, sodiu, calciu, fieru, potasiu si antioxidanti care ajuta la tratarea mai multor afectiuni.

Din pacate si sfecla rosie este gazda mai multor agenti patogeni, in special ciuperci, ce genereaza boli grave cu efecte negative asupra productiei de radacini si a calitatii acestora. Cele mai pagubitoare sunt mana (Peronospora farinose f. sp. betae), fainarea (Erysiphe betae) cercosporioza (Cercospora beticola) si rugina (Uromyces betae).

Mana (Peronospora farinose f. sp. betae) este favorizata de vreme umeda si ploioasa si este intalnita atat in culturile pentru radacini, cat si in cele semincere.

Simptome: boala se manifesta in toate fazele de vegetatie, iar simptomele pot fi observate pe frunze, bractee si flori. Astfel, pe partea superioara a frunzelor apar pete de decolorare, circulare, cu marginea difuza, acoperite pe partea inferioara cu un puf cenusiu-violaceu. In acest prim stadiu de atac, boala poate produce pieirea tuturor plantelor. Tija florala, redusa ca dimensiuni, are inflorescentele dispuse compact (in ciorchine), cu bracteele si sepalele verzi-galbui, ingrosate. Ca urmare a atacului, florile se usuca, iar productia de samanta este redusa.

Prevenire si combatere: ciuperca se transmite in anul urmator prin oospori, butasi sau samanta, de aceea se recomanda folosirea de samanta certificata si butasi sanatosi. Nu trebuie neglijata rotatia culturii si igiena culturala in timpul vegetatiei si dupa recoltare. In conditii favorabile de aparitie a manei, se recomanda tratamente chimice, in special in culturile semincere, la primele simptome, cu produse pe baza de cupru.

Fainarea (Erysiphe betae) este o boala des intalnita in culturile de sfecla rosie si se manifesta pana toamna tarziu, in anii secetosi.

Simptome: pe toate organele aeriene ale plantei apar pete albe, pasloase, prezente pe ambele fete ale frunzei, care pot fi acoperite in totalitate, iar la final se ingalbenesc si se usuca. Aceste pete devin pulverulente, fainoase, in momentul diferentierii conidiilor (Fig.1).

Prevenire si combatere: pentru reducerea atacului se impun masuri agrotehnice si de igiena culturala, iar la avertizare sau la aparitia primelor simptome, se vor aplica stropiri cu fungicide pe baza de sulf (Heliosulf 6 l/ha).

Fig.1

Cercosporioza (Cercospora beticola) sau patarea cenusie a frunzelor de sfecla, este cea mai grava boala a acestei culturi, cu impact economic asupra productiei si a calitatii acesteia.

Simptome: cel mai frecvent sunt afectate frunzele, pe care apar pete mici, circulare, brun-cenusii, delimitate de un cerc de culoare mai inchisa. Odata cu evolutia bolii petele se inmultesc si cuprind portiuni mari din limbul foliar. Petele se dezvolta si pe petiol, fiind oval-alungite si adancite in tesut. La suprafata lor exista o pulbere cenusie constituita din fructificatiile ciupercii (conidiofori si conidii). Conidiile asigura astfel raspandirea bolii in perioada de vegetatie, dar si transmiterea in anul urmator.

Prevenire si combatere: folosirea de samanta sanatoasa, certificate, cultivarea de soiuri rezistente, rotatia culturii la 4 ani, lucrari agrotehnice corespunzatoare, administrare controlata de ingrasaminte cu azot. In vegetatie se vor efectua tratamente cu produse specific (Serenade Aso – 2-2,4 l/ha, Score 250 EC – 0,3 l/ha).

Rugina (Uromyces betae) se dezvolta doar pe sfecla si are ciclul biologic complet, cu toate formele de spori.

Simptome: primavara timpuriu apar pe frunze puncte mici galbene ce pot trece neobservate. Mai tarziu se dezvolta pustulele pulverulente, risipite neuniform pe ambele fete ale frunzei, de culoare portocalie, bruna sau brun-negricioasa. In conditiile tarii noastre, boala se propaga de la un an la altul prin intermediul uredosporilor si al teleutosporilor (Fig.2).

Prevenire si combatere: sunt de baza masurile agrotehnice, strangerea si arderea resturilor vegetale ramase dupa recoltare si tratamente chimice cu produse corespunzatoare (Difcor 250 EC 0,5 l/ha).

Fig.2

ing. Lorena-Roxana Gurau

ICDPP Bucuresti

S-ar putea să te intereseze

Hot News