Pana in primele decenii ale secolului XIX, cultura vitelor in Europa era simpla, usoara si rentabila. Dar din prima jumatate a acestui veac a devenit „o moda” aducerea de pe continentul american a multor materiale biologice viticole (butasi, coarde, vite) fara a fi luate masuri de precautie sub raport fitosanitar. Astfel, au fost „importate” o serie de boli ale vitei de vie: fainara (1845), mana (1863), putregaiul negru (1871), precum si cumplita mini insecta – filoxera (1867), urmata de cicada Scaphoideus titanus, care este vector al flavescentei aurii.
Maladia pe care o prezentam in materialul de fata a fost depistata pe continentul american (in California), inca din 1884, fiind studiata si descrisa de catre fitopatologul Newton Pierce, dupa numele caruia este cunoscuta in prezent (la fel ca „bacilul lui Koch”, care poarta numele microbiologului german care l-a descoperit si descris in 1882). Boala lui Pierce se caracterizeaza printr-o virulenta deosebita, distrugand in ultimii 150 ani pe intregul continent american peste 100 mii acri (1 acru = 0,404685 ha) de vita de vie. Bolii ii priesc tinuturile calde, fara ierni geroase, in plantatiile viticole situate de-a lungul raurilor, conditii care se gasesc in America de Nord (California, Florida, Lousiana) ori de Sud (Brazilia, Paraguay, Peru), dar si in Asia de Sud-Est (Taiwan).
La inceput s-a crezut ca aceasta boala (si altele asemanatoare) apartine celor produse de virusi sau de micoplasme. In anul 1987 Wels si colab. au reusit sa izoleze agentul patogen, astfel ca in prezent exista certitudinea ca „Pierce’s peach” este o boala care ataca virulent vita de vie si care este produsa de o bacterie (Fig. 1).
Agentul patogen al acestei maladii, bacteria Xilella fastidiosa, este transmis de la plantele bolnave la cele sanatoase de catre mai multe specii de cicade (Fig. 2). Cele mai raspandite dintre aceste cicade sunt: Graphocephala atropunctata (Signoret, 1854), Xyphon fulgidum (Nottingham, 1932) si Draeculacephala minerva (Ball, 1927) momentan aflate pe continentul Americii de Nord.
In Europa, cicada denumita Philaenus spumarius (Linnaeus, 1758) (Fig. 3-4), prin modul sau de viata si de hranire, este un vector al acestei boli. Boala poate fi transmisa si prin altoiri.
Simptomele se manifesta indeosebi in timpul verii si constau in schimbarea culorii si uscarea frunzelor, incepand de la marginile limbului (Fig. 5-6). Totodata se produce o stafidire prematura a boabelor de struguri si vestejirea formei vitelor ca in cazul formelor de “Esca” – forma de apoplexie.
Cel mai caracteristic simptom il reprezinta insa maturarea segmentara (pe portiuni) a lastarilor. Pe frunze apar pete de culoare bruna, repartizate neregulat, uneori doar pe 1-2 lobi, alteori pe intreaga suprafata a limbului, vizibile mai ales pe fata. Bacteria Xillela fastidiosa se hraneste si se inmulteste pe vasele lemnoase (xilem) ale lastarilor. Aici formeaza vezicule care perturba sau chiar opresc circulatia sevei. In cazul unui atac intens, in primavara anului urmator nu mai pornesc lastari din altoi, desi adesea portaltoii supravietuiesc. Butucii infectati pornesc primavara in vegetatie cu o intarziere de cateva zile, pana la doua saptamani. In plantatie acestia apar izolati, boala raspandindu-se concentric. Proliferarea bolii este mai rapida in cazul butucilor cu vigoare mare, insa poate aparea si la vitele din pepiniera.
Bacteria care produce boala lui Pierce nu este specifica doar vitei de vie. Ea infecteaza lucerna (producand „piticismul”) (Fig. 7), precum si unele specii de buruieni (pirul) sau plante lemnoase (migdalul). Totusi, vita de vie are o sensibilitate mai mare fata de atacul acestei bacterii. In America, cele mai sensibile s-au dovedit a fi soiurile Chardonnay, Chenin blanc, Merlot, Zinfandel, Pinot noir, Barbera si Sultanina. Soiuri ca Villard blanc (S.V. 12375), Roucaneuf (12309) si Jacquez sunt considerate a fi mult mai rezistente. Virulenta bolii este mai mare in anii cu umiditate ridicata, cu sfarsit de primaveri si veri ploioase, cand raspandirea cicadelor si, implicit, vigoarea vitelor ating cote superioare.
Amplificarea in ultimii ani a turismului international, care determina si o extindere a importului clandestin de materiale biologice viticole, sporeste considerabil pericolul raspandirii bolii in viile europene. Numai printr-un efort conjugat al specialistilor din tara noastra, cat si din celelalte tari viticole europene, se va putea preveni raspandirea acestei boli, care se anunta a fi de o virulenta deosebita, nemaiintalnita in viticultura de la invazia filoxerei. De altfel, nu cu multi ani in urma, prof. D. Boubals din Montpellier (sudul Frantei) a scris ca: „Rezultatele testului ELISA aplicat unor butuci suspectati de a avea Boala lui Pierce au fost pozitive, deci aceasta boala a fost introdusa deja in Europa, iar pericolul ca patogenul sa se adapteze si zonelor mai reci exista”.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
