Andricus superfetationis (Giraud, 1859)
Plante gazda: Gorun (Quercus petraea ((Matt.) Liebl. 1784), Stejarul pufos (Quercus pubescens (Wild., 1796), Stejarul comun (Quercus robur (Linné, 1753)
Aceasta insecta provoaca formarea unor excrescente numite gale piriforme (Figura 1), care au un diametru de 5-6 mm, fiind uneori ovoidale prevazute cu un mic mucron, pubescente. Aceste gale se dezvolta pe marginea cupei ghindei si au un efect inhibator asupra cresterii acesteia. In stadiul initial, galele au o culoare rosie-verde, iar la maturitate devin maro.
Dezvoltarea completa a galelor are loc in lunile iulie-septembrie, iar toamna, acestea cad de pe stejari impreuna cu ghindele. Insectele adulte ierneaza in interiorul galelor si ies la zbor in vara celui de al doilea an de la formarea acestora. Specia adulta (imago) are o lungime a corpului de aproximativ 4 mm, fiind de culoare rosie-bruna, cu abdomenul negru dorsal si rosu-brun ventral. Pasarile insectivore reprezinta principalii dusmani naturali ai acestei insecte.
Callirhytis glandium (Giraud, 1859) este o specie de viespe cu un ciclu de viata strans legat de Quercus cerris (Linné, 1753), care reprezinta planta gazda. Aceasta viespe provoaca formarea galelor in interiorul ghindei in diferite stadii de dezvoltare. In momentul depunerii pontei, apar mai multe gale mici (Figura 2), ovoidale, cu un diametru de aproximativ 2 mm. Aceste gale sunt rigide si ghinda este oprita din crestere, iar cotiledoanele devin, de asemenea, tari. Acest lucru face ca toate galele sa fie adunate intr-o masa cu aspect pietros. De obicei, ghinda atacata se umfla in regiunea mediana, evidentiind galele formate prin craparea acesteia. Aceste gale sunt complet dezvoltate toamna si contin larvele viespei galigene. Insectele adulte ies la zbor dupa aproximativ 2-3 ani de la formarea galelor.
Specia adulta (imago) are o lungime de aproximativ 2,4-3,2 mm si este de culoare neagra, rar rosu-galbui, avand toracele mat si restul corpului lucios. Ca si in cazul speciei precedente, dusmanii naturali ai viespei sunt pasarile insectivore.
Neuroterus glandiformis (Giraud, 1859)
Plante gada: Quercus cerris (Cer), Q. petraea (Gorun), Q. robur (stejarul comun).
Galele apar devreme in primavara, odata cu aparitia primelor frunze ale stejarilor. Aceste gale au forma globuloasa si un diametru de aproximativ 10-15 mm.
Partea galei care corespunde cupei ghindei este acoperita de expansiuni dese, solzoase (Figura 3), asemanatoare unor peri alungiti, in timp ce partea corespunzatoare ghindei apare ca o masa verde care iese usor in afara, fiind convexa si avand un orificiu in mijloc.
Culoarea generala a galei este in nuante de verde si rosu. Galele au o textura carnoasa si contin mai multe camere larvare. Dezvoltarea lor se finalizeaza in lunile mai-iunie, iar adultii ies din gale si isi incep zborul in lunile iunie-iulie (Figura 4).
Insecta adulta are o lungime de aproximativ 1,8-2,2 mm si corpul negru si lucios. Abdomenul femelei este negru, in timp ce, cel al masculului are o nuanta galben-caramizie si o forma de peduncul. Aripile sunt transparente, iar picioarele sunt de culoare galbena la femela si galben-deschis la mascul.
Printre dusmanii naturali ai acestei insecte se numara parazitoizii Aulogymnus skianeuros (Ratzeburg, 1844) o specie eudominanta si euconstanta, cu un procentaj global de parazitare de aproximativ 52,56%. Alti paraziti includ Aprostocetus domenichinii (Erdös, 1969), Cecidostiba hilaris (Walker, 1836), Eurytoma sp., Eupelmus sp., Mesopolobus fuscipes (Walker, 1834)., Ormyrus punctiger (Westwood, 1832), Pteromalus sp. din suprafam Chalcidoidea.
Padurea este unul dintre cele mai complexe ecosisteme de pe planeta, iar orice actiune umana pentru reducerea populatiilor unor daunatori trebuie sa fie bine fundamentata. Combaterea viespilor galigene reprezinta o provocare, deoarece adultii au perioade de zbor foarte scurte, iar stadiile lor preimaginale sunt bine protejate in interiorul galelor.
Cu toate acestea, exista cateva masuri care pot ajuta la reducerea populatiilor acestor fitofagi. Galele mari, usor vizibile, pot fi culese din arbori inainte ca adultii sa iasa si distruse prin ardere, insa este necesara cunoasterea precisa a fenologiei fiecarei specii daunatoare. Colectarea ghindei atacate si arderea acesteia este o alta metoda eficienta. De asemenea, se recomanda interzicerea crearii cailor de comunicatie inutile prin padure si a pasunatului, deoarece aceste actiuni pot rani arborii si favoriza instalarea viespilor galigene.
Un alt aspect important in controlul viespilor galigene este imprejmuirea culturilor tinere (pepinierelor) cu garduri vii, care vor servi drept loc de cuibarire pentru pasarile insectivore, acestea contribuind la reducerea populatiilor prin consumul de adulti si larve prin spargerea galelor. De asemenea, se pot recolta si galele parazitate, recunoscute dupa anumite caracteristici morfologice, pentru a fi stocate peste iarna si apoi lansate in paduri la inceputul primaverii, in focarele cu atac de viespi galigene.
Desi combaterea chimica a viespilor galigene este posibila, aceasta poate fi ineficienta si nefavorabila din punct de vedere economic, avand un impact negativ asupra entomofaunei utile. In unele experimente, s-au obtinut rezultate modeste prin utilizarea hidrozinei de acid maleic, care intarzie dezvoltarea vegetatiei de stejar si astfel este perturbat ciclul de dezvoltare al viespilor.
Cresterea populatiilor de viespi galigene poate fi incetinita de prezenta speciilor parazitoide care se dezvolta pe larvele gazda din gale. Acestea fac parte in principal din suprafamilia Chalcidoidea, cat si suprafamiliile Ichneumonoidea si Braconoidea. Protejarea acestei entomofaune utile prin metode diverse este esentiala si contribuie la stabilirea procedeelor de lupta integrata impotriva daunatorilor.
Intelegerea relatiilor dintre speciile daunatoare si dusmanii naturali care le controleaza este cruciala pentru o interventie rationala si stiintifica in protectia padurilor. Combaterea integrata reprezinta cea mai buna alternativa in acest caz, iar aplicarea ei necesita o cunoastere profunda a complexelor parazitare si dinamicii populatiilor, astfel incat tratamentele cu pesticide selective sa nu perturbe echilibrul natural.
Biolog Georgescu Raluca-Gabriela
