Rapita este o cultura sensibila la atacul daunatorilor, mai ales in primele etape de vegetatie, unul dintre cel mai important aspect fiind reprezentat de factorii de mediu. In conditiile climatice din Romania, de exemplu, rapita de toamna este mult mai bine adaptata decat cea de primavara, dar cu toate acestea, numerosi daunatori pun in pericol cresterea si dezvoltarea plantelor.
Puricele de pamant al tulpinilor Psylliodes Chrysocephala L. (Fig. 1) (Coleoptera: Chrysomelidae), este un daunator major al rapitei oleaginoase (Brassica napus L.).
Cu o lungime de 3-5 mm, gandacii adulti sunt, de obicei, negri cu un luciu metalic verde-albastru, desi exista si variante maronii. Capul si zona distala a picioarelor anterioare, cat si antenele, sunt de culoare rosiatica. Picioarele posterioare sunt dezvoltate, adaptate pentru sarit, adultii putand sari destul de mult. Acest daunator are o singura generatie pe an. Adultii apar in cursul lunilor mai-iulie si se hranesc cu frunze sau silicve verzi. In perioada de vara, se retrag pentru estivatie, sub aparatul foliar al plantelor aflate de obicei la marginea solelor de rapita, unde este umbra si racoare. Acestia ies din diapauza la sfarsitul lunii august, inceputul lunii septembrie, in momentul in care se seamana noile culturi de rapita.
Adultii se hranesc, in principal, cu frunzele de Brassicaceae, producand daune caracteristice cunoscute sub numele de „impuscare”. Aceasta paguba este cea mai daunatoare rasadurilor, cand cotiledoanele, tulpina si primele frunze adevarate sunt atacate, ducand deseori la pierderea totala a culturii sau la o slaba recolta.
Combaterea chimica a acestui daunator este cea mai eficace metoda. Pana in 2019, s-au folosit insecticidele neonicotinoide, aplicate la samanta. Odata cu interzicerea acestora a fost introdus pe piata din Romania un insecticid pe baza de ciantraniliprol, aplicat, de asemenea, la samanta. Ca urmare a modificarilor legislative mentionate pentru combaterea chimica a daunatorilor rapitei, respectiv a puricelui de pamant al tulpinilor (P. chrysocephala), s-au folosit, pe langa tratamentul semintelor, si tratamente cu piretroizi de sinteza, aplicate in diferite fenofaze ale rapitei. Repetarea acestora, insa, a determinat cresterea incidentei rezistentei daunatorului la aceasta clasa de insecticide. Ca urmare, a aparut necesitatea utilizarii unor metode alternative de combatere, respectiv combaterea biologica.
Viespea Microctonus brassicae (Hymenoptera) (Fig. 2) este un endoparazit. Odata ce depune oluale, larva se hraneste in interiorul puricelui de tulpina, pana ajunge in stadiul final si paraseste corpul gazdei. Desi hranirea puricelui adult este putin probabil sa fie foarte mult afectata in stadiile parazitismului, consumul de hemolimfa afecteaza comportamentul gandacului in etapele ulterioare, acesta ramanand steril. Parazitoidul M. brassicae ar putea fi extrem de benefic pentru controlul biologic al puricelui de pamant al tulpinilor, in special datorita rezistentei daunatorilor la pesticidele utilizate in agricultura pentru combaterea acestuia. O alta metoda alternativa de combatere a speciei P. chrysocephala este semanatul unui amestec de seminte de rapita si mustar, in marginea parcelelor de rapita. In principiu, puricii ataca in special marginile solelor, mustarul fiind foarte atractiv pentru purici. Se poate semana amestecul de mustar cu rapita pe o latime de 24 – 30 metri, pe toata latura parcelei sau se poate semana acest amestec pe toata suprafata campului. Aceasta metoada este utilizata in principiu de fermierii care cultiva BIO, dar din ce in ce mai utilizata si de fermierii care cultiva conventional rapita.
In conditiile in care Europa trebuie sa respecte Programul Green Deal care prevede, printre altele, scaderea drastica a cantitatilor de pesticide, metodele biologice de combatere a daunatorilor capata o importanta tot mai mare pentru agricultura.
Drd. Ing. Angela Cristina AMUZA
ICDPP Bucuresti
