Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella, Hübner, 1813) (Fig. 1) este o specie cosmopolita, care s-a raspandit prin comertul produselor agroalimentare. Adultul are anvergura de 15-20 mm, iar lungimea corpului de 9-12 mm. Capul, antenele, palpii si pronotul sunt de culoare brun-roscata, iar abdomenul si picioarele cenusiu inchisa. Aripile anterioare sunt de culoare galben-cenusie la baza si brun-cenusie spre roscat in jumatatea distala, cu dungi transversale punctiforme, albastrui negricioase. Aripile posterioare sunt cenusii-galbui. Ambele perechi de aripi sunt franjurate pe toata marginea lor. Oul este eliptic sau oval, de culoare alb-cenusie sau alb-galbuie, de 0,4 si 0,6 mm lungime. Larva neonata este alb-roscata si la maturitate are culori diferite in functie de substratul alimentar. Larvele crescute pe cereale (porumb, grau) si legume uscate au capul, pronotul si ultimul segment abdominal de culoare castanie, restul corpului fiind galben sau galben-palid, iar cele crescute pe fructe uscate (caise, prune) au culoarea roz.
Segmentele abdominale sunt prevazute cu negi parosi de culoare bruna. Lungimea corpului este de 9-21 mm. Pupa, de 61,5 mm lungime, este de culoare brun-galbuie pana la brun negricioasa.
In conditiile din tara noastra dezvolta 2-3 generatii pe an. Ierneaza ca larva sau pupa in diferite locuri ascunse din magazii, depozite etc.. Adultii generatiei de primavara apar in lunile aprilie – mai. Fluturii zboara numai noaptea, iar in timpul zilei se ascund in diferite locuri. Copulatia are loc imediat dupa aparitia adultilor, iar ponta dupa 2-3 zile de la imperechere. Ouale sunt depuse izolat sau in grupe mici, pe boabele de grau, orez, faina, fructe, legume uscate, paste fainoase si alte produse alimentare si sunt fixate pe substrat cu o secretie care se intareste in contact cu aerul. Larvele aparute se dezvolta pe substraturi alimentare (Fig. 2), tesand cuiburi din fire de matase in care sunt adunate particule din produsele atacate, amestecate cu excremente. In ultima varsta ele isi tes un invelis din fire matasoase care se transforma in pupa, obisnuit in locurile de hranire, pe diferite substraturi alimentare. Adultii apar, de obicei, in cursul lunii iulie si dau nastere unei noi generatii. Temperatura optima pentru dezvoltarea moliei fructelor uscate este cuprinsa intre 24°C si 30°C. Temperaturile de -7°C, -10°C duc la moartea tuturor stadiilor de dezvoltare. Specia ataca legumele si fructele uscate, nucile, cerealele si produsele cerealiere (faina, tarate etc.), seminte de diferite specii, plante din herbar, arahidele, laptele praf, diferite condimente, ciocolata, biscuitii, plantele medicinale, precum si fagurii din stupii de albine. Produsele atacate sunt depreciate din cauza prezentei resturilor, exuviilor, excrementelor larvare, tesaturilor matasoase, prezenta acestora ducand la instalarea si dezvoltarea diferitelor mucegaiuri.
Molia migdalului (Cadra cautella, Walker, 1863) (Fig. 3) este o specie cosmopolita, intalnita in depozitele de produse agroalimentare de natura variata. La noi este semnalata periodic la produsele importate.
Adultul are deschiderea aripilor de 13-17 mm. Aripile anterioare sunt de culoare cenusiu-deschisa, iar cele posterioare sunt cenusii. Larva neonata este de culoare alb-cenusie, iar la maturitate prezinta dorsal puncte brune sau rosiatice, care ii dau un aspect vargat.
Lungimea corpului este de 12-14 mm. (Fig. 4).
O femela depune in medie 114 oua. Perioada de incubatie dureaza in timpul verii 4-8 zile. Stadiul larvar (la indivizii hraniti pe stafide) este in medie de 64 zile, iar cel de crisalida de 10 zile. Durata dezvoltarii unei generatii in timpul verii, de la ou la adult, este de 82 zile.
Ataca fructele uscate si in special smochinele si curmalele, dar si diferite specii de cereale (boabele de sorg, orez etc.) sau alte produse ca boabele de cacao, faina, nucile etc.
Acarianul produselor alimentare (Glycyphagus domesticus, de Geer, 1778) (Fig. 5) este o specie polifaga, larg raspandita, intalnindu-se in locuinte, grajduri sau magazii. Femela are 0,4-0,7 mm lungime, dorsal cu sete lungi, groase si penate. Masculul are corpul de 0,3-0,4 mm lungime, cu sete slab pectinate, in zona dorsala. Dezvoltarea unei generatii in conditii optime, la temperaturi de 23°C – 25°C si umiditatea relativa a aerului de 80-90%, dureaza 22 zile. Stadiul de hippopus este rezistent la uscaciune, acarianul putand rezista pana la 6 luni. Specia se intalneste frecvent pe resturile vegetale sau animale uscate, in faina de grau, fan, seminte de in, tutun, zahar, branzeturi, in fagurii de miere din stupi, in cuiburile pasarilor, in gunoiul de grajd etc.. Este semnalata uneori in mobilierul tapitat, pastrat in incaperi umede, unde se hraneste cu mucegaiurile dezvoltate pe fibre. Pe langa daunele provocate diverselor produse stocate, acarianul poate produce diferite afectiuni la om, cum sunt dermatozele si astmul.
Acarianul fructelor uscate (Carpoglyphus lactis, Linnaeus, 1767) (Fig. 6) este o specie cosmopolita, raspandita in toate zonele globului. Adultul are corpul oval, de 0,4-0,7 mm lungime la femela si de 0,3-0,4 mm la mascul. Corpul este acoperit cu peri, in extremitatea posterioara prezentand sete lungi. Picioarele sunt galben-roscate. Oul este oval, transparent. Larva are corpul de 0,12-0,14 mm lungime, este hexapoda, de culoare alba. La temperaturi de 20°C – 25°C si umiditate relativa de 85% specia dezvolta o generatie in 9 – 15 zile. Temperaturile sub 10°C si peste 30°C, precum si umiditatile relative sub 70% sunt nefavorabile dezvoltarii speciei. Acarianul este intalnit pe fructe uscate sau alte produse alimentare care contin acid lactic, acetic si succinic, in fagurii de miere, in resturile de sucuri de fructe, vinuri, cartofi putreziti si faina. Uneori este frecvent in fabriile de produse zaharoase, hranindu-se cu substante in fermentatie.
Combatere.
Masuri preventive:
- mentinerea spatilor de depozitare – inmagazinare in perfecta stare de curatenie;
- evitarea reinfestarii prin interzicerea introducerii in magazii a unor stocuri infestate;
- crearea si mentinerea unor conditii corespunzatoare de inmagazinare (se vor lua periodic probe, se vor urmari temperatura si umiditatea aerului);
- dezinfectia depozitelor.
Masuri curative:
- tratamentul in spatii goale pentru dezinsectie si tratamentul produselor depozitate.
Ambele se pot face sub forma de gazare sau stropiri. Pentru gazarea spatiilor goale, cat si produselor depozitate se poate utiliza Agroxin (3-5 tablete/t produs). La tratamentele prin stropiri se poate utiliza Actellic 50 EC (50-100 ml/mp spatiu gol). Produsele de gazare nu pot fi folosite in micile gospodarii, deoarece pericolul intoxicarii este foarte ridicat, fiind adesea mortal. Ele sunt destinate, in exclusivitate, tratamentelor firmelor specializate, care dispun de personal autorizat pentru manipularea acestora si de echipament adecvat de protectie.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
