Viermele vestic al radacinilor porumbului (Diabrotica virgifera virgifera) este un daunator care ar putea pune probleme fermierilor din sud-estul tarii in urmatorii ani. Pana nu de mult se considera ca aceasta specie este prezenta in jumatatea vestica a tarii. In prezent, daunatorul se gaseste aproape in toata tara. De exemplu, in vestul judetului Calarasi, in luna iulie 2017, s-au capturat primii adulti in capcanele feromonale instalate in lanurile de porumb, in vederea monitorizarii acestui daunator. In acest an, in prima decada a lunii iulie, in decurs de o saptamana, numarul mediu de adulti capturat in capcane a fost de 211, dar in unele dintre aceste capcane au fost mai mult de 300 de adulti! Deocamdata, in zona mai sus amintita, nu s-au observat daune vizibile produse de larve (plante de porumb „gat de lebada”). De asemenea, nu s-au observat daune evidente produse de adulti la matase sau la boabele abia formate, dar capcanele feromonale ne „transmit” un mic semnal de alarma, si anume ca populatia viermelui vestic al radacinii porumbului este in crestere. Daca se va mentine acest trend si in anii urmatori, atunci fermierii vor vedea daunele produse culturii porumbului de catre acest daunator si, mai rau, vor simti la propriul buzunar.
Sa vedem acum care este „cheia succesului” acestei specii si cum a reusit sa se extinda atat in Europa, cat si in tara noastra, intr-o perioada de timp relativ scurta de la prima semnalare. Aparitia maxima a adultilor coincide, de obicei, cu infloritul porumbului. Activitatea maxima a acestora se inregistreza la temperaturi cuprinse intre 23…27°C, fiind stanjenita la temperaturi mai ridicate de 30°C. Din acest motiv gandacii sunt foarte activi in primele 2-3 ore de la rasarit si cu 2-3 ore inainte de apus. Cu toate aceste, ei pot fi observati si in timpul zilei (zbor, imperechere, hrana), atunci cand temperaturile sunt moderate. Ei bine, fix aceste temperaturi s-au inregistrat in perioada 10-15 iulie. Parca natura le-a dat o „mana de ajutor” insectelor. Daca ne uitam cu atentie, le gasim pe panicul, matase, frunze, doar in mod accidental le putem vedea pe sol. La inceput adultii speciei D. virgifera se gasesc in solele cu porumb unde au aparut. Dupa scuturarea polenului si uscare matasii are loc migratia in masa a acestora spre solele vecine pentru a gasi noi surse cu hrana. Cercetari efectuate in SUA au scos in evidenta faptul ca, pe parcursul vietii lor, adultii pot zbura pana la 300 de km, datorita curentilor puternici de aer. Totusi, contra vantului dominant, adultii nu s-au deplasat mai mult de 1.200 metri. In Europa, pe parcursul unui singur an, arealul acestei specii se poate extinde cu 20-25 km, dar in SUA arealul se poate extinde si cu 50 km.
Fecunditatea femelelor depinde de o multime de factori, in special cei de hrana (existenta polenului si a matasii). Femelele sunt foarte prolifice, in medie pot sa depuna 400 de oua, dar limitele de variatie sunt cuprinse intre 108 si 1.087 oua. Temperatura optima pentru depunerea pontei este cuprina intre 15,5…21°C, in timp ce temperatura minima de depunere este de 10°C. Daca temperatura este optima iar hrana se gaseste din belsug, atunci exista posibilitatea ca numarul femelelor care depun peste 1.000 de oua sa fie ridicat. Anul acesta, racirea vremii survenita la jumatatea lunii iulie ar putea veni „ca o manusa” acestui daunator.
Ouale sunt depunse in sol, la o adancime maxima de 35 cm, dar marea majoritate sunt depuse la 15 cm. Cercetari efectuate asupra acestui daunator, atat in SUA, cat si in Europa, au scos in evidenta faptul ca numarul de oua depuse a fost de 8 ori mai mare in solurile afanate, bogate in humus, slab alcaline, comparativ cu cele compacte, acide, iar in cazul solurilor umede, de 9 ori mai multe oua decat in cazul solurilor uscate. Solurile nisipoase nu sunt favorabile dezvoltarii larvelor. De asemenea, in conditiile unei ierni normale, in care se inregistreaza si episoade de ger, aproximativ 2/3 din numarul de oua depuse este distrus. Din contra, daca avem o iarna usoara, aproape 100% dintre ouale depuse pot supravietui, ceea ce inseamna o rezerva mare de adulti anul urmator. Dupa cum bine stiti, ultima iarna pe care am avut-o a fost foarte calduroasa si secetoasa… de fapt, nu prea putem spune ca am avut iarna.
Tragand linie, factorii climatici ideali pentru dezvoltarea viermelui vestic al radacinilor de porumb ar fi o iarna blanda pentru supravietuirea oualor, o primavara umeda pentru supravietuirea larvelor (dar fara perioade lungi de saturare a solului cu apa), o vara calda, dar cu temperaturi sub 30°C, pentru dezvoltarea adultilor, un sol umed la suprafata pentru depunerea oualor. Cand aceste conditii se indeplinesc, atunci trebuie sa ne asteptam la cresterea populatiei acestui daunator, cu consecintele negative ce decurg din acest aspect. In SUA conditiile climatice pentru dezvoltarea adultilor sunt mai favorabile comparativ cu Europa de Est, dar coditiile din timpul iernii sunt mai favorabile in Europa de Est comparativ cu SUA (unde iernile din zonele cu populatii mari ale acestui daunator sunt mai grele).
S-a constatat ca in cazul existentei a 58 de larve la doua plante de porumb, distrugerea sistemului radicular de porumb este severa, iar plantele sunt ca si pierdute. Pe langa pagubele cantitative de recolta, atat adultii de D. Virgifera, cat si larvele, pot sa fie vectori pentru Fusarium spp. Pragul economic de daunare (PED) este de 10 larve/planta. Pana nu de mult cea mai folosita masura de combatere o constituia tratamentul semintelor inainte de semanat cu insecticide sistemice. Ca urmare a interzicerii insecticidelor neonicotinoide la tratamentul semintelor, in prezent au ramas omologate foarte putine substante active care se pot folosi la tratamentul semintelor, dar aceste au actiune de contact, iar perioada in care este asigurata protectia impotriva larvelor este mult mai scazuta. De asemenea, exista omologate substante active care se aplica sub forma de insecticide granulate, la sol. Cercetari efectuate in SUA au scos in evidenta ca tratamentele cu insecticide granulate aplicate la prima prasila au fost mai eficace decat cele aplicate odata cu semanatul.
Tratamentul cu insecticide granulate poate proteja radacinile principale numai intr-o zona limitata de la locul de aplicare, prevenind caderea plantelor, dar multe dintre larve pot supravietui pe radacini periferice, aflate mai departe de locul de aplicare.
Insecticidele granulate pot proteja plantele de cadere, dar, comparativ cu tratamentul semintelor cu insecticide sistemice, nu suprima mai mult de 50% din numarul de larve. Cu toate acestea, in absenta altor optiuni de tratament chimic al semintelor cu insecticide sistemice, orice optiune de combatere chimica (cum ar fi tratamentul semintelor cu sortimentul disponibil de insecticide, tratament cu insecticide granulate) este recomandata. Important este sa tinem populatia acestui daunator sub control.
O alta optiune ar fi combaterea chimica a adultilor prin efectuarea unui tratament in vegetatie cu unul dintre insecticidele omologate pentru acest danator. S-a stabilit un prag economic de daunare (PED) de 0,5 adulti/planta in cazul porumbului semanat in monocultura si 1 adult/planta in cazul porumbului semanat dupa alte plante premergatoare. Pentru stabilirea PED trebuie sa tinem cont si de desnitatea plantelor de porumb, cunoscut fiind faptul ca densitati ridicate favorizeaza inmultirea insectelor. Populatiile acestui daunator se pot monitoriza cu ajutorul capcanelor entomologice. Acestea pot sa fie capcane galbene adezive sau capcane feromonale (fie feromon alimentar, fie feromon sexual). Cu ajutorul capcanelor putem cunoaste cu exactitate populatia acestei specii daunatoare intr-o anumita sola cu porumb, precum si daca vor fi sau nu probleme anul urmator. Se considera ca vor fi probleme anul urmator atunci cand se captureaza mai mult de 30 adulti/saptamana in cazul capcanelor galbene adezive sau mai mult de cateva sute de adulti/saptamana in cazul capcanelor feromonale.
Momentul aplicarii tratamentului in vegetatie este in stransa corelatie cu momentul aparitiei in lan a gandacilor. Tocmai de aceea este important sa avem in lanul de porumb capcanele entomologice. Femelele au nevoie de hrana de calitate (matase, polen, varful stiuletilor nou formati) timp de 10-14 zile pentru depunerea oualelor. De asemenea, masculii apar primii in lan, apoi femelele. In cazul in care adultii au aparut inaintea polenizarii porumbului nu se recomanda aplicarea unui tratament in vegetatie in primele trei saptamani de la aparitia insectelor, chiar daca PED-ul este atins. In acest mod se va tinti un numar mai mare de femele, cu mari sanse de a tine sub control populatiile acestui daunator. Este importanta si monitorizarea dupa efectuarea tratamentului in vegetatie, pentru a vedea daca apar alti adulti. In unele situatii se justifica si aplicarea celui de-al doilea tratament in vegetatie, in cazul in care vremea este umeda, rece, ceea ce duce la prelungirea aparitiei adultilor. In cazul in care vremea este uscata si calda, perioada de aparitie a adultilor si depunere a oualelor este scurta, iar aplicarea celui de-al doilea tratament nu se justifica.
Unul dintre dezavantajele tratamentului in vegetatie este faptul ca necesita multe observatii in camp, cunoasterea biologiei acestui daunator. Poate ca pe viitor extinderea sistemelor automate de monitorizare va veni in ajutorul fermierilor pentru a lua cea mai buna decizie in vederea combaterii acestui daunator.
Dar cea mai importanta masura de prevenire a atacului si de a scadea, in timp, nivelul populatiei acestui daunator o constituie evitarea monoculturii de porumb. Larvele nou aparute trebuie sa se hraneasca cu radacinile plantelor de porumb, in decurs de 72 de ore. Daca in aceasta perioada larvele nu gasesc sursa de hrana, mor. De asemenea, larvele nu au capacitatea de a se deplasa mai mult de 0,5 m de la locul de eclozare, acest lucru fiind un punct slab al daunatorului.
Tocmai de aceea rotatia culturilor constituie cea mai buna metoda prevenitva de a evita atacul acestui daunator, precum si de a reduce populatia in timp. Problema este ca aceasta masura nu prea se respecta. Exemplu concret avem in acest an. In sud-estul tarii, din cauza secetei din iarna, dupa care a urmat cea din primavara, pe multe suprafete culturile de grau, orz sau rapita au fost compromise. In majoritatea cazurilor, in locul acestor culturi fermierii au semanat porumb. De asemeneal, s-a semanat porumbul in solele unde aceasta cultura era planificata. Prin urmare ponderea suprafetelor ocupate cu pormb a crescut in multe ferme, iar in aceste conditii este destul de greu sa avem un asolament ca la carte.
In concluzie, nu trebuie sa bagatelizam aceasta problema, sa spunem ca nu vom avea probleme la fel ca in vestul si nord-vestul tarii, fiindca rezerva biologica este mica. Nu trebuie nici sa ne panicam, ci sa respectam recomandarile in vigoare pentru prevenirea si combaterea atacului viermelui vestic al radacinilor de porumb. Trebuie sa nu semanam porumbul in monocultura, sa supraveghem atent cultura in perioada infloririi si sa facem tratamentul semintelor. Trebuie sa invatam sa traim cu acest daunator si in acelasi timp sa avem productii mari de porumb. Vremurile se schimba, trebuie sa ne adaptam si noi odata cu noile vremuri.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
