Schimbarile climatice majore si incalzirea globala reprezinta provocari semnificative ale secolului nostru. Cercetarea efectelor posibile ale schimbarilor climatice majore asupra ecosistemelor planetei, inclusiv asupra sanatatii ecosistemului, a devenit o preocupare nu doar pentru liderii politici de pe tot globul, ci mai presus de toate o problema stiintifica semnificativa. Efectul incalzirii globale reduce stabilitatea ecologica la nivel mondial. Conform estimarilor, o treime din padurile lumii se confrunta cu riscuri din cauza schimbarilor climatice, iar aceste schimbari, precum si invazia daunatorilor si a bolilor au inceput sa afecteze padurile la nivel global. In fiecare an, insectele defoliatoare ataca pana la 600.000 ha de padure, dintre care 100.000 ha sunt grav afectate.
In ceea ce priveste contextul tarii noastre, in sud-estul Romaniei, agravarea fenomenului de seceta are cauze principale, in afara contextului climatic global, faptul ca aceasta zona are cea mai mica suprafata impadurita la nivel national, iar un alt factor cu impact este defrisarea in proportie de 70% a plantatiilor viticole si pomicole care fixau nisipurile. Lipsesc solutiile pentru prevenirea degradarii si ameliorarea solurilor degradate. Alte cauze care au dus la agravarea starii de sanatate a padurilor noastre in ultimii 10-12 ani sunt poluarea, pasunatul excesiv si lipsa lucrarilor hidrotehnice. Incendiile de padure si distrugerile provocate de vant si zapada s-au intensificat (in ultimii 5 ani, aceste calamitati au afectat peste 10 milioane de metri cubi de lemn). Jumatate dintre arbori sunt afectati de boli, dintre care doi sunt grav bolnavi. Gradul de defoliere a coroanei arborilor reprezinta un indicator al nivelului de deteriorare.
Ecosistemele forestiere au un rol crucial in absorbtia CO2 prin procesul de fotosinteza. Defrisarea masiva si degradarea padurilor reduce capacitatea lor de a captura si stoca CO2, contribuind astfel la cresterea concentratiei de gaze cu efect de sera in atmosfera. Cresterea concentratiei de CO2 are doua surse principale: arderea combustibililor fosili si defrisarea. Anual, aproximativ 6,5 miliarde de tone de CO2 sunt eliberate in atmosfera prin arderea combustibililor fosili. Estimarile privind cantitatea de CO2 generata prin defrisari variaza considerabil, dar se concentreaza in jurul valorii de 1,5 miliarde de tone pe an. Eliberarea de CO2 depaseste capacitatea naturala de absorbtie a acestuia (de exemplu, padurile stocheaza cel putin 20 de tone de carbon pe hectar in comparatie cu terenurile agricole).
Potrivit literaturii de specialitate cresterea nivelului de CO2 in atmosfera, inregistrata intre anii 1960 si 2000, de 54 ppm (parti per milion), este mult mai mare decat cresterea de 36 ppm inregistrata intre anii 1760 si 1960, pe o perioada de 200 de ani. Se estimeaza ca pana la sfarsitul acestui secol, concentratia de CO2 in atmosfera va fi cuprinsa intre 650 ppm si 970 ppm, de aproximativ trei ori mai mare fata de nivelurile preindustriale. Bioxidul de carbon nu este singurul gaz care contribuie la poluare, dar este cel mai important, generand 55% din efectul de sera.
Trebuie sa recunoastem ca pe masura ce agricultura a abandonat o mare parte din complexitatea si echilibrul ecologic initial, aceasta a devenit o cauza a schimbarilor globale in mediu, inclusiv a schimbarilor climatice, poluand solul si apele. Toate acestea au dus, direct sau indirect, la modificarea climatului, cresterea temperaturilor, desertificare, inundatii etc.. Daca emisiile de gaze cu efect de sera nu vor fi reduse semnificativ, cresterea temperaturii nu va putea fi controlata, iar daca nu vom monitoriza in mod constant starea de sanatate a agriculturii si nu numai, defolierea avansata va afecta iremediabil orice ecosistem, inclusiv agroecosistemul.
Toate aceste schimbari au inceput sa se manifeste si semnele lor, din nefericire, sunt predominante. Cresterea generala a temperaturii poate avea consecinte profunde asupra ecosistemelor. Cercetatorii de la Cornell University si Cambridge University au constatat ca o crestere de doar 3-4 grade Celsius in temperaturile globale poate pune in pericol resursele de hrana si poate avea un impact semnificativ asupra multor tari, in special asupra celor subdezvoltate sau in curs de dezvoltare. Cresterea medie a temperaturii pe termen lung va determina producatorii sa renunte la anumite culturi si sa adopte soiuri rezistente la noile conditii climatice, implicand in acelasi timp si utilizarea de tehnologii agricole noi, inclusiv cele de productie datorita aparitiei in diverse zone a agentilor patogeni si daunatorilor.
Un exemplu relevant al efectelor schimbarilor climatice asupra biocenozei din regiunea de sud-est a Europei, inclusiv Romania, este reprezentat de uscarea masiva a ulmului si salcamului, in timp ce stejarul si mesteacanul produc seminte care nu au capacitatea de germinare. Se prognozeaza o invazie a ierburilor si a unor noi daunatori specifice zonei submediteraneene. Aceste efecte asupra agroecosistemelor sunt alarmante si necesita o abordare urgenta si sustenabila. Schimbarile climatice pot afecta calitatea solului, disponibilitatea apei, ciclurile de reproducere ale plantelor si animalelor, polenizarea si distributia speciilor, toate avand un impact semnificativ asupra productiei agricole.
Schimbarile de temperatura provoaca modificari frecvente in modelele de precipitatii, contribuind astfel la extinderea fenomenului desertificarii in Europa, inclusiv in Romania. Aceste schimbari pot amplifica riscul invaziei insectelor si aparitia bolilor, afectand atat biodiversitatea, cat si recoltele (Fig. 1).
Potrivit unor cercetatori, in Europa de Sud si Sud-Est vor aparea zone aride extinse care, in mai putin de un secol, vor fi similare cu deserturile actuale. Multe dintre aceste schimbari incep cu efecte fiziologice simple, cum ar fi cele din metabolismul plantelor. Schimbarile climatice, cresterea temperaturilor si poluarea amplifica bioinvazii si ameninta conservarea biodiversitatii, cauzand in acelasi timp daune enorme agriculturii in toate regiunile terestre. Temperaturile ridicate si modificarile in modelele de precipitatii pot permite speciilor invazive sa-si extinda intervalul de distributie geografica. Aceasta inseamna ca organisme care nu puteau supravietui in anumite regiuni in trecut pot acum sa prospere in acele zone, avand un impact negativ asupra culturilor agricole. Ecosistemele sunt afectate prin perturbarea lantului trofic, disparitia unor specii si aparitia dezechilibrelor in sistemele ecologice, inclusiv reducerea productivitatii unor specii cultivate.
Este esential sa se ia masuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, prin tranzitia catre surse de energie regenerabila, imbunatatirea eficientei energetice si adoptarea unor practici agricole sustenabile. De asemenea, este necesara implementarea de politici de conservare si protejare a ecosistemelor, precum si promovarea diversitatii culturilor si a practicilor agroforestiere. Monitorizarea si evaluarea constanta a starii de sanatate a agroecosistemelor sunt esentiale pentru a identifica problemele si a dezvolta solutii adecvate. Este nevoie de colaborare intre cercetatori, agricultori, autoritati si comunitati pentru a dezvolta strategii integrate de adaptare la schimbarile climatice si de protejare a agroecosistemelor.
Este necesara constientizarea si educatia in randul populatiei cu privire la impactul schimbarilor climatice asupra agroecosistemelor (Fig. 2) si importanta adoptarii unor practici sustenabile in agricultura.
Doar printr-o abordare colectiva si angajament putem proteja agroecosistemele si asigura securitatea alimentara in fata schimbarilor climatice si a altor amenintari la adresa mediului inconjurator.
Biolog Georgescu Raluca-Gabriela
