Mana spanacului, cauzata de Peronospora effusa (Pe), cunoscuta anterior ca Peronospora farinosa f. sp. spinaciae (Pfs), este una dintre cele mai importante boli din punct de vedere economic, care limiteaza cultura de spanac, scazand atat cantitatea, cat si calitatea productiei la nivel mondial. Cultivata pe densitati mari, cultura de spanac ofera conditii favorabile pentru dezvoltarea bolii, mana fiind cea care forteaza frecvent cultivatorii sa recolteze devreme din cauza dezvoltarii bolii, sa elimine frunzele simptomatice inainte de recoltare sau chiar sa elimine cultura pe fondul unui management deficitar.
Patogenul – Plante gazda
Patogenul P. effusa a fost observat in culturile de spanac din intreaga lume, fiind raportat pentru prima data in 1824, morfologia ulterior descrisa in 1885. In literatura mai veche si uneori in literatura existenta, P. farinosa f. sp. spinaciae continua sa fie folosit ca agent cauzal al manei spanacului. Denumirea „farinosa” a fost atribuita initial unui gen neinrudit (Atriplex), analizele filogenetice si morfologice recente sugerand insa ca P. effusa este intr-adevar o specie distincta care se limiteaza la spanac.
Ciclul bolii P. effusa implica atat faze de reproducere asexuata, cat si sexuata. In timpul reproducerii asexuate, sporangii se formeaza pe sporangiofori ramificati (fig 1.) care ies din stomatele aflate in principal pe suprafata posterioara a frunzelor, sunt dislocati de vant sau stropi de ploaie si eliberati in mediu. Simptomele pot incepe in stadiul de cotiledon si pot progresa rapid la nivelul frunzelelor, cand temperatura si umiditatea pe timp de noapte favorizeaza formarea excesiva de roua pe frunze.
Umiditatea de pe suprafata frunzelor, temperatura rece si umiditatea relativa ridicata favorizeaza germinarea patogenului si ulterior, infectia.
Pe timpul noptii se produc mase sporangiale cenusii pana la maro, care devin libere in aer in timpul zilei si se disperseaza. Fiecare spor are potentialul de a initia noi infectii ale frunzelor pe plante dupa dispersarea pe distante scurte sau lungi.
Simptome – Conditii favorabile de dezvoltare
Simptomele petelor clorotice neregulate (fig. 2), impreuna cu aparitia maselor de sporangi si sporangiofori de pe partea inferioara a frunzei sunt vizibile la 7 pana la 10 zile dupa infectie. Boala se manifesta de obicei prin aparitia de pete galbene pe cotiledoane si frunze tinere. In timp, petele galbene se maresc, se brunifica si dezvolta o textura uscata.
In conditii optime de mediu, intreaga frunza poate fi distrusa in cazul soiurilor sensibile. Temperatura optima este de aproximativ 8-9˚C pentru germinare si 12˚C pana la 15˚C pentru dezvoltare. Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu la nivelul plantelor atacate toamna cat si in samanta. O problema reala o reprezinta transmiterea agentului patogen prin intermediul semintelor, testele PCR sau qPCR, demonstrand ca procente insemnate din loturile de seminte comerciale evaluate au fost contaminate cu ADN de P. effusa.
Plantele ce prezinta simptomatologie nu sunt potrivite pentru comercializare, iar plantele asimptomatice in care agentul patogen ramane in perioada de latenta pot sporula si deteriora tesuturile in timpul depozitarii post-recoltare.
Management
Abordarea integrata, inclusiv interventia preventiva si curativa in sistemele de productie de spanac organic si conventional, s-a dovedit optima pentru a gestiona mana spanacului.
Implementarea rezistentei genetice este o abordare eficienta pentru gestionarea multor boli ale plantelor. Soiurile rezistente in combinatie cu fungicide chimice au fost folosite pentru a gestiona eficient boala in productia conventionala. Dintre produsele chimice amintim: Amistar/Mirador 250 EC (0,75-1,0 l/ha); Cuprofix Ultra/Novicure (1,4-1,8 kg/ha); Cuproxat Flowable/Kupferol (5,3 l/ha); Ortiva Top (1,0 l/ha); Revus 250 SC (0,6 l/ha); Taegro (0,37 kg/ha) etc..
Tratamentul eficient al semintelor poate fi de ajutor in prevenirea dispersarii oosporilor prin semintele de spanac. Tratarea semintelor cu apa fierbinte, extracte de plante sau cu tulpini microbiene antagoniste reprezinta masuri acceptate in productia organica.
In ceea ce priveste irigarea culturii, se recomanda ca aceasta sa fie efectuata corespunzator astfel incat sa se evite prelungirea umiditatii la nivelul frunzelor. De asemenea, se evita administrarea unor cantitati excesive de azot, cunoscut fiind faptul ca stimuleaza cresterea vegetativa, sensibilizand planta si creand totodata mediu propice dezvoltarii patogenului.
Ing. Cojanu Daniel
ICDPP – Bucuresti
