Masuri de reaprovizonare a solului cu carbon

Publicat de

Carbonul din sol este cel mai important, avand in vedere ca este o cerinta vitala pentru cresterea si sanatatea adecvata a plantelor. In cazul in care o bucata de pamant este lipsita de carbon, ea poate fi denumita sterila sau infertila, in masura in care cresterea plantelor este luata in considerare. De-a lungul timpului, pamantul a pierdut o cantitate considerabila de carbon din cauza diferitelor activitati ale omului, cum ar fi agricultura, distrugerea padurilor, terenurile verzi, savanele, preriile, dezvoltarea urbana si industriala si asa mai departe. Pierderea de carbon nu se limiteaza doar la infertilitatea terenului. O parte din carbonul astfel pierdut se transforma in dioxid de carbon, un gaz responsabil pentru incalzirea globala.

Solul – o rezerva de carbon

Solul este un rezervor foarte mare pentru stocarea carbonului. In consecinta, doar un metru de sol stocheaza in jur de 2.200 miliarde de tone de carbon, ceea ce reprezinta de trei ori nivelul prezent in atmosfera. Se poate imagina cu usurinta impactul pierderii unei cantitati atat de mare de carbon, atat in ceea ce priveste infertilitatea terenului, cat si efectul de sera.

Masuri pentru reaprovizionarea solului cu carbon

Pastrarea carbonului in sol cat mai mult devine imperativa atat din motive de fertilitate a solului, cat si pentru atenuarea efectului de sera. Din fericire, acest lucru este posibil prin adoptarea unor masuri, cum ar fi adaugarea de materiale organice diverse (de origine vegetala si animala, cum ar fi turba, compost, vermicompost, frunze si radacini de plante, covor vegetal, lemn uscat, insecte si animale degradate, gunoi de vaca, de cal, de pasare, de porc, mulci de trestie de zahar, fan) si imbogatirea solului cu rame. Atunci cand sunt adaugate materiale organice, terenul se imbogateste cu carbon si humus. Humusul nu este doar o sursa de carbon, ci este responsabil pentru imbunatatirea structurii fizice a solului din punctul de vedere al fertilitatii, deoarece biodegradarea materiei organice din sol rezulta in producerea de acid humic (acidul humic nu este un singur acid, este un amestec complex de mai multi acizi diferiti). Acidul humic este un promotor excelent al ciupercilor, iar ciupercile sunt unul dintre cele mai preferate alimente pentru rame. Astfel, populatia de rame prolifereaza in soluri bogate in acid humic.

Gestionarea reziduurilor culturilor este o alta masura importanta de capturare a carbonului in sol si de marire a continutului solului in substante organice. Arderea reziduurilor are consecinte negative, chiar daca uneori sunt atenuate de stabilitatea mare a carbonului mineral care se formeaza.

Culturile de verzi, resturile vegetale si materia organica contribuie, de asemenea, la pastrarea umiditatii din sol. Covorul vegetal si resturile vegetale nu numai ca furnizeaza materie organica, ci ajuta si la accelerarea activitatii biologice a florei microbiene prezente in sol. De exemplu, o mare populatie de protozoare se gasesc pe fanul de lucerna, iar acestea sunt un aliment excelent pentru toate speciile de rame. Rotatia culturilor, utilizarea gunoiului de grajd si a ingrasamintelor organice, gestionarea adecvata a operatiunilor agricole sunt alte optiuni pentru mentinerea fertilitatii solului pe o perioada mai lunga de timp. O prima masura pentru fixarea carbonului in sol o reprezinta reducerea la minim a araturii sau renuntarea completa la aceasta lucrare. In Romania, ca de altfel pe tot restul globului, tot mai multi fermieri aleg sa implementeze strategii “no-tillage”. Insamantarea directa, fara pregatirea terenului, reduce perturbarile asociate cu pregatirea patului germinativ, ceea ce permite reziduurilor de la recolta anterioara sa formeze materia organica din sol.

Recuperarea carbonului pierdut din sol necesita o atentie urgenta: adaugarea materiei organice si stimularea proliferarii ciupercilor si a protozoarelor in pamant, rotatia culturilor, mai putina prelucrare, utilizarea minima a ingrasamintelor chimice, pesticide, fungicide, erbicide, gestionarea terenurilor agricole prin minimizarea lucrarilor solului si aplicarea produselor chimice care ajuta la cresterea populatiilor de rame.

Pasajele sau gaurile facute de rame, o conducta excelenta pentru ca aerul sa circule in sol, sunt deteriorate si blocate in timpul lucrarilor, ceea ce face dificila intoarcerea ramelor in sol. Ingrasamintele chimice irita ramele. Se comporta ca deshidratanti pentru ciuperci, precum si pentru bacterii. Fungicidele ucid toate tipurile de ciuperci (bune sau rele). Erbicidele par, de asemenea, sa elimine ciupercile destul de eficient. Iritarea, precum si nedisponibilitatea ciupercilor, duc la disparitia ramelor, ducand la pierderea fertilitatii naturale a solului.

Dupa cum s-a mentionat mai devreme, daca asiguram si mentinem o populatie de 25 de rame intr-o lopata de sol, nu mai este nevoie de adaugarea de gunoi de grajd suplimentar pe teren.

Nivelul redus de carbon din sol, care genereaza pierderi in calitatea si productivitatea terenurilor agricole, reprezinta deja o situatie globala critica. Fermierii de pretutindeni trebuie sa raspunda provocarii de a administra o relatie complexa intre practicile conventionale ale fermei si stoparea degradarii solului.

Drd. Ing. Angela Cristina  Amuza

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti

Primeste pe email zilnic cele mai noi stiri din agricultura

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

S-ar putea să te intereseze

Hot News

Primeste pe email zilnic cele mai noi stiri din agricultura!

Aboneaza-te acum la newsletter-ul nostru!