Adoxophyes orana (Fischer von Röslerstamm, 1834), cunoscuta sub numele popular de molia pielitei fructelor, este un daunator polifag care cauzeaza daune semnificative, in special in livezile de mar. In ultimii ani, atacurile acestui daunator au fost semnalate intr-o varietate tot mai mare si intensitati in livezile de mar. Posibilitatea monitorizarii acestui daunator a crescut odata cu dezvoltarea si utilizarea feromonului sintetic, atraRET, fabricat la Institutul pentru Cercetari in Chimie „Raluca Ripan” din Cluj-Napoca si omologat inca din anii ’80. Initial, acest feromon specific moliei a fost folosit pentru detectarea si stabilirea curbelor de zbor, in scopul avertizarii tratamentelor fitosanitare, insa ulterior utilizarea sa a fost abandonata, la fel ca si in cazul altor feromoni. Masculii moliei prezinta un dimorfism sexual pronuntat, avand o anvergura a aripilor de aproximativ 20 mm, cu aripi anterioare de culoare maro deschis si desene estompate, in timp ce femelele sunt mai mari, cu desene mai pronuntate. Ouale sunt depuse in grupuri de culoare galbena, asemanatoare cu culoarea lamaiei
Larvele moliei sunt de culoare verzuie si ajung la o lungime de aproximativ 18-20 mm la maturitate. Fig. 1
Biologie
In conditiile tarii noastre, molia pielitei fructelor dezvolta doua generatii pe an. Insecta ierneaza ca larva, de varsta 2 – 4, intr-un cocon facut dintr-o tesatura usoara, adapostit la incheietura ramurilor, sub scoarta copacilor sau in alte locuri protejate. Larvele devin active la inceputul primaverii si migreaza catre muguri, fixandu-se cu ajutorul unui fir matasos de frunzele care au inceput sa apara. Ele se hranesc cu muguri si frunze pana la momentul impuparii, care are loc in luna mai. Aparitia adultilor are loc in faza de inceput a cresterii fructelor. Femelele depun ouale in conglomerate, in numar de 30-40. In mediul natural, ouale eclozeaza in 10-14 zile, iar impuparea are loc in aproximativ 10 zile; perioada de la ou pana la pupa dureaza 35 de zile. Larvele neonate se deplaseaza catre frunzele tinere si isi construiesc un adapost din fire de matase, sub protectia caruia rod epiderma frunzelor. Ulterior, se hranesc mai ales cu coaja fructelor; acestea pot fi gasite in adancitura de la peduncul fructului si pot patrunde in depozite. Atacul din partea generatiei de iarna este mai putin evident, motiv pentru care masurile de protectie sunt adesea intarziate. Prin urmare, este deosebit de crucial sa se utilizeze metode adecvate de avertizare a atacului, pentru a asigura o eficacitate corespunzatoare a masurilor de combatere. Aceasta specie polifaga este mentionata in asociere cu peste 47 de specii de pomi fructiferi. Larvele care hiberneaza afecteaza in primavara frunzele, mugurii, inflorescentele si fructele tinere, provocand uneori daune semnificative. Atacul asupra frunzelor, in general, nu este considerat foarte sever. (Fig. 2)
Pe fructe, larvele din a doua generatie pot provoca leziuni variate, de la simple intepaturi pana la pete de coloratie neuniforma pe suprafetele extinse Fig.3. Aceste rani favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci patogene, care pot amplifica pagubele atat in termeni calitativi, cat si cantitativi. Primele semne ale atacului nu devin evidente imediat dupa eclozare; acestea devin vizibile atunci cand larvele ating varsta a treia si incep sa rasuceasca frunzele folosind o tesatura de fire matasoase. Acest lucru se intampla numai dupa ce s-a acumulat aproximativ 160°C peste pragul biologic de 10°C, moment in care se inregistreaza 50% din eclozare. Gradul atacului continua sa creasca pana cand suma gradelor ajunge la aproximativ 350°C.
Avertizare
Folosirea unui model bazat pe suma gradelor necesare pentru stadiile de dezvoltare a fost eficienta in livezile din centrul Europei. Acest model se fundamenteaza pe corelatia dintre suma gradelor necesare pentru dezvoltarea fiecarui stadiu si momentul aparitiei acestuia, incepand de la prima observare a fluturilor in fiecare an. Detectarea fluturilor poate fi usor realizata folosind capcanele cu feromoni. Perioada de zbor a acestora dureaza aproximativ 4 saptamani, cu cea mai intensa activitate in prima jumatate a acestei perioade; zborul fluturilor incepe la temperaturi de aproximativ 13°C. Avand in vedere potentialul de daunare al moliei pielitei fructelor, consideram ca monitorizarea populatiilor acestei specii poate preveni eventualele pagube in livezile unde inca nu a fost observata prezenta acesteia, si poate limita atacurile acolo unde specia s-a instalat deja. Pentru combatere in tara noastra sunt omologate urmatoarele insecticide: DELEGATE (0,3 kg/ha), EXIREL (0,5-0,9 L/ha dupa inflorit); INECOR (150-175 mL/ha), AFFIRM (3,0 – 4,0 kg/ha se aplica de la inceputul formarii fructelor). Uneori masurile de combatere a viermelui merelor (Cydia pomonella) pot sa limiteze si populatiile de molia pielitei; exista insa cazuri in care cele doua specii nu se suprapun. De accea, se impun masuri specifice de monitorizare si combatere pentru fiecare specie in parte.
Drd. Ing. Chiriloaie-Palade Andrei
