In ultimii ani fermierii au probleme din ce in ce mai mari din cauza atacului pasarilor. In numerele trecute ale revistei am adus in discutie despre binecunoscuta problema a ciorilor de semanatura (Corvus frugilegus) la semanaturile de porumb. Din pacate, nici cultivatorii de floarea soarelui sau soia nu sunt feriti de provocarile „ornitologice”. La aceste culturi pot sa fie probleme foarte mari datorita altor specii si anume binecunoscutii porumbei (Columba spp.).
Exista mai multe specii de porumbei, una dintre cele mai intalnite fiind porumbelul domestic (Columba livia livia), provenit din porumbelul salbatic de stanca. Este raspandit in cea mai mare parte a Europei si nordul Africii, in Asia Mica si Centrala, dar si in China sau India. In Romania se intalneste in majoritatea zonelor.
Adultul se recunoste usor, avand o talie medie, de aproximativ 41 cm lungime si un penaj uniform inchis. Rasele ameliorate de porumbei domestici au culori diferite ale penajului. Oul este eliptic, de culoare alba.
Porumbeii domestici nu migreaza, depunand oua de trei ori pe an. Cuibareste in podurile caselor sau sub streasina acestora, in diferite aliniamente de arbori sau in hulubarii (constructii facute de amatorii pasionati de pasari). Depune cate doua oua, care sunt clocite cu schimbul, atat de mascul cat si de femela. Perioada de incubatie dureaza 28 de zile. Puii sunt fara pene, fiind acoperiti de parinti, timp de doua saptamani.
In literatura de specialitate autohtona s-a mentionat faptul ca in anii ’80, zona de sud-est a Munteniei a devenit un important areal pentru iernarea porumbeilor salbatici, veniti din zonele nordice, pe timpul sezonului hivernal. Se mentiona faptul ca porumbeii salbatici puteau fi intalniti in carduri de cateva mii de exemplare. Este posibil ca iernile mai usoare sa determine stationarea unui numar mult mai ridicat de porumbei salbatici, la noi in tara?
Alta specie foarte des intalnita la noi in tara este porumbelul gulerat (Columba palumbus). Cateva informatii despre acesta aflam de pe pagina web a Societatii Ornitologice Romane (https://pasaridinromania.sor.ro/). Porumbeii gulerati au o talie medie, fiind mai mari decat porumbeii domestici, cu penajul cenusiu-movuliu si aripile negre. Nu prezinta dimorfism sexual. Penajul de pe ceafa este irizat, avand reflexe verzui-movulii. Lungimea corpului este de 38-45 cm, anvergura aripilor de 68-77 cm, iar greutatea este de 284-690 g. Specia cuibareste in nordul Africii, sud-vestul Asiei si Europa. In Romania porumbeii gulerati sunt intalniti in toate zonele. Specia este partial migratoare. Pot fi observati indivizi in sudul tarii, in sezonul rece. Arealul porumbeilor gulerati este la marginea padurilor de foioase (care se continua cu arealele deschise cum ar fi terenuri agricole sau pasuni), paduri mai rare sau diferite aliniamente de arbori. In ultimul timp sunt intalniti in orase (parcuri, gradini, cimitire).
Perioada de reproducere a porumbelului gulerat este din februarie pana in septembrie. Femelele depun 1-3 oua, in medie cate doua oua. Clocirea dureaza 16-17 zile, puii parasind cuibul dupa 28-29 de zile.
Date din ultimii ani au scos in evidenta faptul ca populatia porumbeilor gulerati (Columba palumbus) au inceput sa creasca in zona de sud-est a tarii, in specical in campia Baraganului. Adica, exact in locurile unde fermierii au inceput sa aiba probleme cu atacurile la semanaturile de primavara (floarea soarelui sau soia).
Modul de atac este asemanator pentru ambele specii. Porumbeii scot semintele din brazda, in urma atacului rezultand goluri in cultura. In cazul unor atacuri ridicate, culturile pot fi partial sau total compromise, fermierii fiind nevoiti sa semene din nou. Porumbeii au o afinitate ridicata pentru boabele de soia si floarea soarelui, dar ataca mai rar si semanaturile de porumb (acestea sunt atacate cu predilectie de ciorile de semanatura). Atacul poate avea loc si dupa rasarirea plantelor, cand acestea se afla in faza cotiledonala, caz in care pasarile scot bobul din care a germinat planta sau pot roade cotiledoanele.
Pe de alta parte, porumbeii au un regim de hrana omnivor. Pe langa vegetale, acestia se pot hrani cu rame sau diferite specii de insecte.
Ca posibile metode de prevenire a atacului se recomanda folosirea tunurilor anti-pasari, care emit zgomete puternice, la un anumit interval de timp, cu rol de a le speria. O alta solutie este folosirea sperietorilor de pasari. Pe internet exista o oferta bogata privind diferite tipuri de sperietori. Acestea pot sa fie baloane care sperie inaripatele, ori un zmeu cu forma de soim (pradator natural al pasarilor), sau ca sperietoare sub forma unei bufnite, cu anvergura aripilor mai mari de un metru. Recent, a aparut in piata si un tip de drone acustice, folosite la indepartarea pasarilor. Acestea au un diametru mai mare de un metru, iar dupa decolare emit un semnal acustic puternic, care sperie si indeparteaza pasarile sau animalele nedorite. Din pacate, tehnologia actuala se confrunta cu mai multe provocari. Cea mai mare dintre acestea este legata de autonomia de zbor. Acest tip de drona este destul de grea si are o autonomie de zbor de 45 de minute, daca nu bate vantul. Ei bine, problema principala este ca, in sudul si estul Romaniei, primaverile sunt foarte vantoase. O alta provocare este legata de costul acestor drone acustice, inaccesibile majoritatii fermierilor.
Porumbeii nu prea au multi dusmani naturali. Unul dintre acestia este uliul porumbar (Accipiter gentilis). Mai multe informatii despre aceasta specie gasiti aici: https://www.descopera.ro/natura/10721534-uliul-porumbar-cea-mai-urata-pasare-din-romania
Care este situatia actuala a populatiilor de uliu porumbar? Aceste pasari pradatoare, foarte cunoscute la noi in tara, ar putea sa ne ajute in controlul populatiei porumbeilor (care dau iama in semanaturile de floarea soarelui sau soia). Cum acestia prefera marginea padurilor, perdelele forestiere din zona de campie, ar putea fi o solutie, pe termen lung, pentru inmultirea dusmanilor naturali ai porumbeilor, inclusiv ulii porumbari. Pentru a avea mai multe suprafete ocupate cu perdele forestiere (considerate in mod eronat elemente neproductive), ar trebui acordate diferite stimulente fermierilor. O perdea forestiera nu apare peste noapte ci se dezvolta in decurs de mai multi ani. Efectele benefice ale perdelelor forestiere nu se observa maine, ci pe termen mediu si lung. Prin urmare, nu putem gestioana problema atacului pasarilor la semanaturile de primavara, doar cu solutii pe termen scurt. Trebuie sa ne gandim pe termen lung.
Viitorul ne aduce provocari din ce in ce mai mari. Pe langa daunatorii clasici ai culturilor agricole, binecunoscuti, avem probleme din ce in ce mai mari cu specii care erau considerate, pana de curand, daunatori ocazionali. Din aceasta categorie fac parte si speciile de porumbei, care pun probleme semanaturilor de floarea soarelui sau celor de soia. Pe termen scurt, este recomandat sa alternam metodele de prevenire ale atacului de care dispunem in prezent (sperietori de pasari, tunuri antipasari), in incercarea de a proteja culturile, la inceput de drum de atacul inaripatelor. Al caror efective, par a fi, din ce in ce mai ridicate… Pe termen lung, trebuie sa creeam conditiile pentru dezvoltarea speciilor rapitoare de pasari. Adica refacerea unui echilibru natural. Usor de zis, greu de facut…
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
