Putrezirea coletului si fructelor este cunoscuta in diferite zone de cultura a marului din Europa si America de Nord ca fiind o boala extrem de periculoasa, care in ultimii ani s-a extins destul de mult. Pe langa speciile de mar, mai pot constitui plante gazda si alte varietati pomicole, cum ar fi: cais, piersic, par, prun, cires, nuc, coacaz, agris, afin.
Agentul patogen
Boala este produsa de ciuperca Phytophthora cactorum si produce infectii de cele mai multe ori prin zoospori sau zoosporangi. Ciuperca patrunde in planta prin crapaturile si fisurile scoartei, in conditii favorabile de temperatura si umiditate atmosferica mare. Lunile aprilie-iunie reprezinta apogeul infectiilor, atacurile avand o mai mare amploare in anii cu umiditate ridicata, cand exista o inmultire accentuate a zoosporilor, mai ales in plantatiile situate pe soluri grele, unde este prezent fenomenul de baltire a apei.
Simptome
Boala se manifesta pe tulpini, ramuri si fructe. Primele semene de atac apar deasupra punctului de altoire, sub forma unor pete umede. Scoarta are initial o culoare violet, apoi, cu timpul devine brun-cenusie, iar tesutul devine aspru. Partile atacate sunt spongioase si moi, avand un miros specific de lichid fermentat. Sub scoarta, tesutul este rosu sau brun, alternand cu portiuni galbene nedelimitate clar. Primavara, atunci cand umiditatea solului favorizeaza atacul, tesutul bolnav este umed, moale si se desprinde usor. Conturul dintre portiunile sanatoase si cele atacate sunt estompate, ca urmare a atacului neuniform, intr-o continua extindere (Fig.1, Fig. 2).
Infectia poate ramane localizata ori, in conditii favorabile de caldura si umiditate, poate cuprinde tulpina circular. In cazuri exceptionale, infectia se poate localiza si la nivelul coroanei, la ramificarea sarpantelor. Rar pot fi atacati si lastarii scurti, pe care apar necroze si crapaturi ale scoartei. Pe fructe se manifesta prin prezenta unei pete brune cu contur neregulat. Plecand de la epiderma, ciuperca se adanceste in pulpa fructelor si ajunge repede in cavitatea seminala. Cand merele sunt complet putrezite, in functie de soi si de gradul de maturitate, au culoare bruna, marmorata. Tesutul devine ferm in dreptul petelor, isi schimba culoarea, dar isi pastreaza gustul dulce.
Phytophthora cactorum se intalneste cel mai frecvent in livezi vara, pe fructele cazute si/sau pe fructele de pe ramurile joase, ce vin in contact cu solul, iar infectia din livezi se dezvolta in depozite.
Combaterea se poate realiza prin respectarea masurilor agrotehnice si anume:
- utilizarea de portaltoi cu rezistenta la Phytophthora cactorum;
- evitarea leziunilor mecanice pe tulpina;
- diminuarea excesului de apa de pe randuri;
- erbicidarea periodica pentru eliminarea buruienilor care favorizeaza infectiile;
- o fertilizare echilibrata cu N, P, K.
Se pot aplica de asemenea tratamente preventive cu produse cuprice, inainte de inflorire si dupa caderea frunzelor.
ing. Lorena Gurau
ICDPP Bucuresti
