Ca de obicei, in fiecare primavara este acordata o foarte mare atentie, pe buna dreptate, ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis). Exista si alte specii daunatoare porumbului si florii soarelui, care pot sa puna probleme serioase acestor culturi, aflate la inceput de drum: viermii sarma (Agriotes spp.) si viermii cenusii (Agrotis segetum).
In ultimii ani, vremea a dat mare bataie de cap fermierilor. Cuvantul „normalitate” pare sa fie doar in cartile de istorie. Astfel, in anul 2020, in sudul si sud-estul tarii, campul „plangea” dupa apa, in anul 2021, situatia a fost diametral opusa. Dupa o luna ianuarie bogata in precipitatii si un februarie deficitar in apa, in luna martie a sosit un val de ploi care a mai refacut rezerva de umiditate a solului (dar nu in totalitate). Anul 2022 a fost in acelasi trend. Iarna a fost una foarte secetoasa, urmata de o luna martie saraca in ploi. Multi fermieri au avut emotii, temandu-se sa nu se repete scenariul din anul 2020. Deocamdata, in luna aprilie, ploile cazute au fost ca o gura de oxigen, desi deficitul de umiditate din sol a fost doar intr-o mica masura recuperat (mai ales pe primii 20 cm ai solului). Putem spune insa ca exista conditii bune pentru un start al culturilor de prasitoare. Cu conditia sa scapam de frig, care iar a „dat buzna” la noi in tara. La data la care redactez acest articol (18 aprilie n.a.) temperaturile inregistrate in tara noastra sunt mult mai scazute decat in mod normal.
Ploile cazute in ultima perioada au fost un motiv de bucurie pentru fermieri dar, in acelasi timp, si un motiv de ingrijorare. O umiditate ridicata a solului, insotita de temperaturi mai scazute, pot sa reprezinte conditii foarte bune pentru niste specii de insecte, de care majoritatea fermierilor din sud-estul tarii au uitat, si anume viermii sarma (denumirea populara a larvelor gandacului pocnitor). La noi in tara se intalnesc peste tot, dar cu preponderenta in zonele cu soluri mai umede, grele si cu pH acid (podzoluri, lacovisti, luncile raurilor etc.). In aceste zone, in cazul atacurilor puternice, culturile de porumb sau floarea soarelui aflate la inceput de drum pot sa fie compromise in totalitate. In ultimii ani insa, viermii sarma si-au facut simtita prezenta si in zone considerate mai putin favorabile, cum ar fi sud-estul tarii.
Care este explicatia?
Absenta tratamentului semintelor la floarea soarelui cu substante active sistemice, precum si porumbul cultivat in monocultura au avut drept rezultat inmultirea acestui daunator si in zonele mai sus amintite. De asemenea, lipsa unei fertilizari echilibrate poate duce, in timp, la cresterea pH-ului solului, favorizand viermii sarma. Larvele, denumite popular „viermii sarma”, sunt cele care produc daune insemnate culturilor, in special la plantele prasitoare, dar si la cartofi, morcovi sau alte radacinoase. In cazul porumbului si al florii soarelui, atacul se poate produce la seminte, dupa semanat, caz in care larvele rod embrionul, patrund in endosperm, lasand intact numai tegumentul. In acest caz, cultura prezinta vetre de atac, sub forma unor goluri mai mici sau mai mari. Ulterior, cand plantele sunt in curs de rasarire, larvele ataca boabele in curs de germinare, pe care le distrug. Atacul se poate produce si dupa rasarire, in acest caz viermii sarma pot ataca plantutele rasarite in zona coletului sau in zona de ramificare a radacinutelor. Ca simptome exterioare de atac, la inceput frunzele plantelor atacate se ingalbenesc, apoi intreaga planta se usuca, incepand de la varf. Din pacate, atacul se poate manifesta si cand plantele de cultura se afla intr-o faza mai avansata de vegetatie. In acest caz acestea nu sunt distruse, dar sunt intarziate in vegetatie, fiind mai mici decat plantele normale, iar recolta va fi mai scazuta. Aici este o diferenta fundamentala fata de Tanymecus dilaticollis. Adultii ratisoarei porumbului ataca plantele in primele faze de vegetatie (de la rasarit la faza de patru frunze), in schimb viermii sarma pot ataca plantele si cand acestea se afla in faze mai avansate de vegetatie. Acestia sunt si foarte mobili, pe parcursul dezvoltarii lor, larvele executa migratii atat pe verticala cat si pe orizontala solului. Aceste miscari ale larvelor sunt strans legate de conditiile de temperatura si mai ales de umiditate a solului, cat si de cantitatea de hrana existenta. Daca este seceta, larvele coboara in sol, spre zone unde umezeala este mai mare. Din contra, daca ploua, larvele se deplaseaza spre suprafata solului, unde se gasesc plantele, iar consecintele sunt binecunoscute (din pacate) de catre fermieri.
Pe langa viermii sarma, un alt daunator (si el intrat intr-un con de umbra in ultimele decenii) a inceput sa „scoata peri albi” fermierilor. Este vorba despre larvele buhei semanaturilor (Agotis segetum) denumite popular si „viermii cenusii”. Larvele fie reteaza plantele de la colet, fie rod frunzele, incepand de la exterior spre interior. Atacul difera de cel al viermilor sarma (viermii cenusii nu ataca semintele). Fermierii pot sa aiba neplacuta surpriza sa vada culturile rasarite si frumos randuite, iar in decurs de 2-3 zile sa constate ca acestea au disparut, din plante nemairamanand decat „betele”, in timp ce „faptasul” este „invizibil” pe timp de zi. Pentru a pune corect diagnosticul, acolo unde exista goluri de cultura (plante nerasarite) se sapa pana la adancimea de insamantare, dupa care se examineaza semintele gasite (daca sunt atacate sau nu), precum si prezenta sau absenta larvelor gandacilor pocnitori (viermii sarma) sau a larvelor buhei semanaturilor (viermii cenusii).
Ce putem face sa limitam atacul?
In primul rand evitarea monoculturii porumbului sau a florii soarelui dupa porumb. Ideal ar fi ca aceste culturi sa revina pe aceeasi sola dupa 4 ani. Din pacate, in prezent, fermierii au un sortiment foarte restrans de culturi, asa ca sansele de a face un asolament ca la carte sunt scazute (multi fac rotatii simple, de 2-3 ani).
In literatura de specialitate se recomandau efectuarea araturilor adanci de toamna, lucrare care poate contribui la diminuarea numarului de larve aflate in sol (scaderea rezervei biologice). In prezent, tot mai multi fermieri apeleaza la sistemul de lucrari minime ale solului (unii chiar la „no tillage”).
In cazul buhei semanaturilor, o alta recomandare este distrugerea buruienilor, multe dintre acestea pot fi gazde intermediare (femelele depun ouale mai ales pe partea inferioara a frunzelor de stir, troscot, volbura, loboda, palamida etc.).
De asemenea, se recomanda tratamentul semintelor de porumb, cu insecticidele pentru care s-a dat autorizare temporara si in primavara acestui an, iar in cazul florii soarelui, tratamentul semintelor cu unul dintre insecticidele omologate pentru combaterea viermilor sarma. Mai sunt omologate doua insecticide granulate, pe baza de lambda-cihalotrin, care pot fi folosite pentru combaterea larvelor buhei semanaturilor, dar acestea trebuie sa se aplice concomitent cu semanatul.
Prin urmare trebuie sa luam toate masurile preventive si curative posibile pentru a tine in frau atacul viermilor sarma si a viermilor cenusii, inclusiv in zonele din sudul si sud-estul tarii. In caz contrar, peste cativa ani cultura porumbului si a florii soarelui va deveni o mare loterie.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
