Inca din cele mai vechi timpuri, indienii americani considerau tutunul un medicament universal si il foloseau pentru a trata durerile de orice fel. In acest scop, tutunul era fie mestecat, fie aplicat local. In Europa, localnicii l-au adoptat pe larg, fiind convinsi ca planta miraculoasa trateaza orice, de la respiratia urat mirositoare, pana la cele mai grave maladii. Totusi, fumatul nu era considerat inofensiv, din cauza superstitiilor asociate cu acest obicei. La momentul actual, zonele de culturi tind sa se micsoreze, in principal din cauza scaderii consumului de produse din tutun.
Tutunul este o planta anuala erbacee apartinand genului Nicotiana, familia Solanaceae, originara din Mexic. Se cultiva nu numai pentru frunzele sale folosite in industria tigaretelor, dar si pentru fabricarea de insecticid, fiind utilizat in industria alimentara si farmaceutica. Acidul nicotinic se foloseste in medicina la combaterea pelagrei. Frunzele de tutun au un continut de 10-15% acid citric, iar semintele contin 35-40% ulei, folosit atat in alimentatie, cat si in industria vopselelor. Unii cercetatori au elaborat un model teoretic pentru realizarea unui proiect privind transformarile referitoare la uscarea, fermentarea si fabricatia, rezultand ca in urma extractiei proteinelor din tutun, acesta isi imbunatateste calitatea fumativa. Proteinele solubile denumite “fractiuni proteice”, isi pot gasi utilizarea in prepararea bauturilor alcoolice prin cresterea valorii nutritionale a acestora, in obtinerea substituentilor de lapte, mai ales pentru persoanele intolerante la lactoza. Tutunul poate constitui un supliment alimentar pentru persoanele cu insuficienta renala, datorita absentei ionilor de sodiu si potasiu, limitand astfel frecventa hemodializei. Este indicat si persoanelor cu afectiuni gastrointestinale, putand fi folosit in diete ce impun o absenta totala de sodiu si potasiu. Cercetatorii japonezi au identificat in tutunul verde o substanta inhibitoare a cancerului, diolcebratiena. Cercetarile preliminare au aratat valoarea deosebita a acestui inhibitor, care totodata poate constitui materia prima pentru o serie de derivati ai cembranoidelor cu proprietati omoloage.
Astazi, prin tehnica culturilor de celule si tesuturi, se spera ca tutunul sa joace un rol tot mai mare in revolutia biotehnologica. Sunt cunoscute o serie de lucrari ce fac referire la utilizarea tutunului pentru tratarea unor afectiuni respiratorii prin inglobarea vitaminei A in filtrul tigaretei si la utilizarea unor compusi de aroma in aromaterapie. Uleiul din seminte de tutun brut a fost rafinat dupa tehnica standard, analiza chimica indicand prezenta acidului palmitic (15,23%), stearic (4,8%), oleic (1,2%) si linoleic (66,73%). Toate acest uleiuri poseda proprietati chimice si fizice comparabile, in cea mai mare parte, cu uleiurile comestibile vandute in comert. In urma numeroaselor cercetari facute pe cobai, s-a ajuns la concluzia ca nicotina si derivatele sale au un efect benefic asupra capacitatii de invatare si asupra memoriei. In urma acestor studii s-a ajuns la concluzia ca riscul de imbolnavire de boala Alzheimer este mai mica la persoanele care fumeaza. Nicotina a fost utilizata mult timp sub forma de sulfat de nicotina, ca insecticid. Amestecata cu solutie cuprica, nicotina poate fi utilizata cu succes impotriva daunatorilor vitei de vie.
In domeniul veterinar, nicotina se foloseste sub forma de lotiune pentru deparazitarea animalelor de curte. Se distribuie solutii pe baza de nicotina in doua variante: extras de nicotina concentrat si suc normal din tutun. Sucul si extrasul de nicotina, pentru a da rezultate maxime, trebuie utilizate sub forma de lotiune nicotinica, compozitie in care se introduce sapun – ce are ca efect facilitarea aderentei pe frunze a cristalelor de soda care elibereaza nicotina. Lotiunea nicotinica trebuie sa se prepare imediat inaintea utilizarii deoarece este foarte volatila cand este combinata cu carbonat de sodiu.
ing. Lorena Gurau
ICDPP Bucuresti
