Pana acum un deceniu, omida fructificatiilor era un daunator aproape uitat. In prezent este unul dintre principalii daunatori ai porumbului din tara noastra.
Omida fructificatiilor nu produce pagube cantitative semnificative de recolta la porumb. Poate, cateva sute de kilograme la hectar, in caz de atac foarte puternic. In schimb, pagubele calitative pot sa fie foarte semnificative. In general, atacul larvelor constituie o „poarta de intrare” pentru ciupercile din genul Fusarium sau Aspergillus avand ca efect final o recolta cu continut ridicat in micotoxine, care nu va mai putea fi valorificata. La inceput, larvele acestei specii consuma matasea porumbului. Ulterior consuma boabele aflate in faza de maturitate in lapte, situate la varful stiuletelui. Este cea mai caracteristica forma de atac, se recunoaste cu usurinta, dar putem vedea aceste pagube daca inlaturam panusile din partea superioara a stiuletelui. De asemenea, panusile pot prezenta perforatii in zona superioara, in locul unde larvele au patruns in interiorul stiuletilor de porumb. Exista situatii cand larvele patrund in cocean.
In perioada hranirii lor larvele elimina excrementele la exterior, fapt care usureaza identificarea acestora. Larva tanara se camufleaza foarte bine, prezentand o homocromie deosebita, fapt pentru care se confunda cu organul atacat. Culoarea acestora variaza de la diferite nuante de verde pana la roziu, brun sau chiar negru. Pentru un ochi avizat, larvele se pot deosebi de alte specii de lepidoptere, prin prezenta unei linii duble care se gaseste pe mijlocul spatelui si prin prezenta negilor, dispusi cate patru, in forma trapezoidala, pe fiecare segment abdominal. Exista cinci statii larvare, la completa dezvoltare, acestea ajung la o lungime de 35-40 mm. Larvele sunt adevarate „masini de mancat”, semnalandu-se si fenomenul de canibalism. Daca initial pe un stiulete de porumb se pot gasi si 10 larve sau chiar mai mult, ulterior, se mai gasesc numai 1-2 larve. Acest fenomen de canibalism este, cel mai probabil, o „frana” pusa de catre Mama Natura, pentru ca sa nu existe explozii ale populatiei acestui daunator.
Omida fructificatiilor se caracterizeaza printr-un grad ridicat de polifagie. In „meniul” ei intra peste 120 de specii de plante gazda, pe langa bumbac, larvele ataca porumbul, floarea soarelui, leguminoasele anuale (soia, lupin), leguminose perene, dovlecei, in, tutun, hamei, chiar si plante ornamentale (consuma frunzele, organele florale sau de fructificatie). De asemenea, larvele pot produce pagube si in pepiniere! Cele mai mari pagube sunt produse de larve prin distrugerea organelor florale si a fructificatiilor in formare (de unde si denumirea populara actuala a acestei specii).
Omida fructifiatiilor (Helicoverpa armigera) este un daunator foarte adaptat la schimbarile climatice. Mai multe studii au ajuns la concluzia ca lepidopterele (fluturii) sunt favorizate de incalzirea globala. De asemenea, alte studii au scos in evidenta faptul ca speciile de daunatori polifagi sunt mult mai adaptate la schimbarile climatice comparativ cu cei monofagi sau care au un grup restrans de plante gazda. Iar omida fructificatiilor se caracterizeaza printr-un grad ridicat de polifagie. De asemenea, schimbarile survenite in tehnologia de cultura, prin adoptarea sistemului lucrarilor minime ale solului „minimum tillage”, pot favoriza acest daunator. In zonele cu climat temperat, insecta ierneaza sub forma de pupa in sol, pe adancimea de 7-25 cm. Se considera ca araturile adanci de toamna au ca rezultat distrugerea unui numar insemnat de pupe aflate in sol. Cum in multe zone s-a renuntat la aratura, rezultatul poate sa fie un numar mai mic de pupe distruse in urma lucrarilor solului, drept urmare un numar mai mare de indivizi care trec de sezonul rece.
Care ar mai fi atunci optiunile fermierilor in lupta lor cu acest daunator? Combaterea chimica, prin aplicarea unui tratament in vegetatie. Exista o problema de logistica. In perioada cand trebuie sa se realizeze tratamentul in vegetatie, porumbul este inalt, chiar peste 2 m inaltime. Este nevoie de o masina autopropulsanta cu inaltime de lucru mai mare de 2 metri. Aceste masini costa mult, sunt putini fermieri care le au. A doua provocare consta in alegerea momentului optim de efectuare al tratamentului. Avand in vedere ca perioada de depunere in masa a oualelor este la 3-5 zile de la aparitia adultilor, cam acesta este si intervalul optim de efectuare a tratamentului de la data capturarii primilor adulti in capcane. Daca ratam „fereastra” tratamentului si larvele patrund in fructificatii, nu prea mai avem cum sa intervenim. Pentru a sti cu exactitate cand sosesc primele insecte in lanul de porumb trebuie sa monitorizam curba de zbor a acestei specii, cu ajutorul capcanelor feromonale, la fel ca in cazul sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilallis) la care am facut referire in precedentul articol al revistei. In prezent exista sisteme automate de monitorizare, dar pretul acestor sisteme este unul prohibitiv pentru marea majoritate a fermierilor. De ce este importanta monitorizarea acestui daunator ? Pentru a sti cu exactitate cand sa facem tratamentul de combatere si daca este necesar.
Omida fructificatiilor este o problema din ce in ce mai mare, atat pentru cultivatorii de porumb cat si pentru cultivatorii de tomate si ardei, in a doua parte a verii. Tehnologiile agricole au evoluat foarte mult in ultimii ani. O data cu acestea trebuie sa evolueze si tehnologia de protectie a plantelor.
Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea
Foto 1si 2 – Adult de Helicoverpa armigera.
Foto 3 – Larva de Helicoverpa armigera. Se observa negii dispusi trapezoidal, pe fiecare segment abdominal si dungile mediene.
Foto 4 si 5 – Mucegai instalat pe stiuletele de porumb, in urma atacului larvelor de Helicoverpa armigera.
