Lupta cu buruienile este o constanta in agricultura, iar unele specii, aparent inofensive, se pot transforma in adevarate provocari. Printre acestea se numara si fumarita (Fumaria officinalis), o planta anuala ce poate parea banala, dar care, datorita biologiei sale remarcabile si a adaptabilitatii sale, poate compromite semnificativ o cultura. Intelegerea ciclului de viata si a mecanismelor de supravietuire ale acestei buruieni sunt esentiale pentru a o putea combate eficient.
Biologie si ecologie
Fumarita este o buruiana dicotiledonata anuala, de culoare albastrui-verzuie si cu un miros neplacut, care se distinge prin ciclul sau de viata adaptabil, ce ii permite sa concureze cu succes in culturile agricole. Planta are o inaltime de pana la 30 cm, cu tulpini ramificate, culcate sau verticale, usor ridate si usor rosiatice, frunzele sunt fine, petiolate, cu ramificatii palmate si eventual petiolate (Fig.1). Florile sunt mici, alungite, de culoare rosu-violet, cu varful corolei rosu inchis pana la negru, grupate in ciorchini drepti si bogate in flori, iar fructele sunt capsule globuloase, glabrate, cu dimensiuni de 2-2,5 mm (Fig.2).
Spre deosebire de alte buruieni, fumarita poate rasari pe tot parcursul anului. Semintele sale germineaza in special toamna si primavara, ceea ce o transforma intr-o problema persistenta atat pentru culturile de toamna, cat si pentru cele de primavara. Aceasta adaptabilitate o face greu de controlat. Odata instalata, fumarita formeaza un covor dens, concurand intens cu plantele de cultura pentru lumina, apa si nutrienti, in special pentru fosfor. Cresterea sa rapida si capacitatea de a acoperi solul pot inhiba dezvoltarea plantelor tinere si pot reduce semnificativ productia. O singura planta de fumarita poate produce mii de seminte mici, care isi pastreaza viabilitatea in sol pentru o perioada lunga de timp. Acest fenomen de asigura reinfestarea terenurilor de la an la an, chiar si dupa o combatere aparent reusita. Prefera solurile permeabile, bogate in substante nutritive, de obicei solurile lutoase, sarace in calciu.
Controlul fumaritei necesita o abordare strategica, care combina metode agrotehnice si chimice pentru a ataca buruiana pe mai multe fronturi.
- Rotatia culturilor- alternarea culturilor de toamna cu cele de primavara poate perturba ciclul de viata al fumaritei, reducand presiunea infestarii.
- Lucrarile solului- o aratura adanca de toamna poate ingropa semintele, limitand germinatia acestora in primavara. In
plus, lucrarile de prasit repetate, efectuate la timp, pot distruge plantele tinere, inainte ca acestea sa produca seminte. - Erbicide selective- in functie de cultura, exista mai multe tipuri de erbicide care pot fi folosite pentru a combate fumarita: in culturile de cereale paioase (grau, orz) se folosesc de obicei erbicide specifice (HELMSTAR 75 WG, EXPERT 75 WG, OMNERA), eficiente in combaterea buruienilor dicotiledonate, iar in culturile de porumb si floarea-soarelui se pot aplica erbicide preemergente (inainte de rasarire) sau postemergente (dupa rasarire), cu substante active specifice care combat fumarita fara a afecta cultura (TEMSA SC, PENDISOL 40 SC).
Este vital sa se respecte intotdeauna instructiunile de pe eticheta produsului, inclusiv doza, momentul de aplicare si normele de siguranta, pentru a asigura o combatere eficienta si responsabila.
Combaterea fumaritei nu este o simpla actiune, ci un proces strategic. Prin intelegerea biologiei sale unice si prin aplicarea unei abordari integrate, se poate controla eficient aceasta buruiana si proteja potentialul de productie al culturilor.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
