Sulfina (Melilotus officinalis L.) este raspandita in tara noastra atat in flora spontana, cat si in cultura, ca plata medicinala sau furajera. Este cunoscuta ca planta cu actiune terapeutica (antispasmodic, antiseptic, diuretic etc.) inca din antichitate. Are foarte bune proprietati melifere, fiind atractiva pentru albine, rezultatul concretizandu-se in productii de miere de pana la 300 kg/ha. (Fig. 1)
Printre principalele boli ale sulfinei amintim:
➡️ Mucegaiul brun (Plenodomus meliloti)
Atacul patogenului se manifesta la nivelul coletului si radacinilor. Pe acestea apar pete brune, unde se gasesc fructificatiile ciupercii (picnidii) sub forma unor puncte negre izolate sau comasate. Atacul evolueaza si, in final, plantele se ingalbenesc si se ofilesc. Conditiile favorabile aparitiei si dezvoltarii agentului patogen sunt umiditatea ridicata si temperaturile scazute.
➡️ Ascochitoza (Ascochyta caulicola)
Boala produsa de patogen se manifesta pe tulpini, prin aparitia unor pete initial brune, apoi albe, inconjurate de o dunga bruna, care cu timpul se unesc, iar, in final, la atacuri puternice, plantele se usuca.
➡️ Stagonosporioza (Stagonospora meliloti)
Atacul se manifesta pe frunze si tulpini, sub forma unor pete galbene-pal, concentrice, zone in care sub epiderma se gasesc fructificatiile patogenului (picnidiile) de culoare neagra-bruna.
Dintre daunatori sunt semnalate speciile:
➡️ Gargarita sulfinei (Sitona cylindricollis, Fahraeus, 1840)
Daunatorul este raspandit in Europa, Asia si America de Nord, iar in tara noastra se intalneste in zonele de raspandire naturala sau de cultura a sulfinei. Adultul are corpul de culoare cenusie, de 4-5 mm lungime. Pe pronot prezinta solzi sau perisori dispusi in forma de rozeta. Elitrele sunt mai lungi, de circa 3 ori, decat pronotul si sunt prevazute cu pete divers colorate, dispuse neuniform (Fig. 2). Insecta ierneaza in stadiul de adult, in crapaturile solului si pe sub resturile vegetale ale vechilor semanaturi sau a celor din flora spontana. Dupa perioada de hranire si maturare sexuala are loc copulatia si depunerea pontei in stratul superficial al solului. Incubatia este de 10-15 zile, in functie de temperatura. Larvele aparute se localizeaza pe radacinile plantelor de sulfina, cu care se hranesc. Pana la completa dezvoltare, acestea traverseaza 4 naparliri, dupa care are loc impuparea, de asemenea, in stratul superficial al solului. Adultii noii generatii apar la inceputul lunii august si raman in diapauza. Daunatorul ataca diverse leguminoase perene, preferand insa sulfina. Adultii rod limbul foliar, iar larvele consuma nodozitatile si radacinile tinere ale plantelor.
➡️ Gargarita galicola a frunzelor de sulfina (Tychius crassirostris, Kirsch, 1871)
In tara noastra, insecta este intalnita in arealul de raspandire a sulfinei. Adultul are corpul alungit, de 2,5-3 mm lungime, culoarea brun deschisa cu aspect matasos (Fig. 3).
Pronotul si elitrele nu au linii longitudinale sau pete. Larva este de circa 2,5 mm, de culoare alba, cu capsula cefalica bruna. Prezinta o singura generatie si ierneaza in stadiul de adult, in stratul superficial al solului si sub resturile vegetale. Adultii hibernanti apar la sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Dupa o perioada de hranire are loc copulatia si depunerea pontei. Larvele apar esalonat, iar dezvoltarea completa se realizeaza in circa 3 saptamani, cand parasesc locul de hranire si coboara in sol pentru impupare.
Noii adulti aparuti raman in sol pentru hibernare. Adultii rod marginal frunzele si produc perforatii. Caracteristic daunatorului este ca larvele se dezvolta in niste gale alungite, care rezulta din deformarea frunzelor pe linia nervurii mediane.
Alaturi de specia mentionata, pe sulfina se mai poate intalni si specia Tychius melilotus (Stephens, 1831), cu care se confunda usor (Fig. 4).
Avand in vedere destinatia, modul de utilizare a materiei prime vegetale si faptul ca sulfina este o excelenta planta furajera, nu se recomanda utilizarea metodelor conventionale de stropire, ci numai masurile preventive, respectarea liniilor tehnologice si a igienei culturii.
Andrei Chiriloaie-Palade
Roxana Zaharia
