Cercosporioza sfeclei de zahar este una dintre cele mai daunatoare boli foliare,
cu impact economic major asupra productiei si calitatii radacinilor. Agentul patogen,
Cercospora beticola, infecteaza in special sfecla de zahar (Beta vulgaris), dar poate afecta si alte specii din genul Beta, precum spanacul. Boala provoaca pierderi
semnificative de productie, estimate in medie la aproximativ 40-50%.
Simptomatologie
Suprafata abaxiala a frunzei si petiolul sfeclei de zahar reprezinta principalele locuri de infectie. Procesul incepe cu germinarea sporilor, urmata de patrunderea tubului germinativ prin stomate. Dupa formarea apresoriilor, hifele se raspandesc in tesutul mezofil si produc toxine care provoaca necroza celulara si aparitia petelor foliare. Simptomele bolii apar initial ca pete necrotice mici, delimitate de un halou rosu-violaceu la soiurile rosii si brun-deschis la cele galbene, cu centru cenusiu la toate varietatile.
Privite prin lupa, aceste leziuni prezinta puncte negre microscopice (pseudostromate) ce produc conidii. Fiecare leziune contine sute de spori, care pot fi raspanditi de ploaie, vant, insecte sau utilaje, determinand mai multe cicluri de infectie (4-5) intr-un singur sezon fiecare mai sever decat precedentul, cu pete ce pot ajunge la 10 mm diametru si care duc la defoliere. Boala reduce randamentul prin limitarea fotosintezei si provoaca impuritati in suc, afectand extractia de zahar la sfecla de zahar.
Epidemiologie si conditii favorabile
Cercospora beticola ierneaza in resturile vegetale infectate sub forma de spori, supravietuind bine in conditii uscate. Primavara, cand temperaturile si umiditatea devin
favorabile, conidiile sunt produse si diseminate prin ploaie, vant, insecte sau utilaje agricole.
Boala este favorizata de temperaturi ridicate (24-27 °C) si umiditate mare (90-100%), conditii care apar frecvent in a doua parte a sezonului de vegetatie. Infectia cu Cercospora beticola are loc doar daca frunzele raman umede cel putin 11 ore.
Simptomele apar dupa 5-21 zile de la patrunderea sporilor.
Raspandirea conidiilor are loc in principal intr-un interval limitat al campului agricol. Totusi, diseminarea asexuata pe distante mari se poate produce si prin utilaje, insecte, apa sau alti factori. Comertul cu sfecla de zahar reprezinta, de asemenea, o metoda pentru raspandirea patogenului pe diferite continente. In timpul inspectiilor de calitate ale semintelor de sfecla, C. beticola este adesea detectata pe tegumentul semintei, creand conditii optime inca de la semanat.
Managementul bolii
Managementul integrat al bolii presupune aplicarea combinata a masurilor agrotehnice si chimice. La nivel cultural, cele mai eficiente practici sunt: rotatia cu plante non-gazda timp de cel putin trei ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale, utilizarea de seminte certificate si tratate cu fungicide, precum si controlul atent al buruienilor care pot servi drept gazde alternative. Reducerea perioadelor de umezeala pe frunze este la fel de importanta: se recomanda evitarea aspersiunii sau, daca este necesara, aplicarea apei la orele amiezii; acolo unde este posibil, este de preferat irigarea prin picurare.
O distantare mai mare intre randuri, o densitate redusa a plantelor si orientarea lor astfel incat sa permita circulatia aerului duc la scaderea umiditatii relative si la o uscare mai rapida a frunzelor. Aceste masuri sunt mai usor de aplicat in culturile destinate consumului proaspat, in timp ce la cele pentru procesare se respecta, de regula, scheme de plantare standard.
Controlul chimic se realizeaza prin aplicarea de fungicide omologate, respectand principiul rotatiei substantelor active pentru a preveni aparitia rezistentei la patogen.
Printre produsele recomandate se regasesc urmatoarele:
- KIER 450 SC/Mollis 450 SC – 0,8 -1,0 l/ha
- BAGANI – 0,8 l/ha
- DIFENOCARE – 0,3 l/ha
- SCORE 250 EC – 0,3 l/ha, etc.
Daniel Cojanu-ICDPP Bucuresti
