In ultimii ani acest daunator al porumbului a inceput sa isi faca din ce in ce mai simtita prezenta si in zonele de sud si sud-est ale tarii. In acest articol voi pune accentul pe masurile de prevenire ale atacului. Ce am putea face pentru ca rezerva biologica a daunatorului sa nu creasca in sud la fel de mare ca in vestul si nord-vestul tarii, iar in anii urmatori, presiunea de infestare sa scada? Dupa cum bine stiti, cultura porumbului din sudul si sud-estul Romaniei este sub presiunea daunatorilor, cum ar fi ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), viermii sarma (Agriotes spp.) sau viermii cenusii (Agrotis segetum). Acestia pun probleme cand plantele se afla in prima parte a vegetatiei. Dupa aparitia paniculelor, cei mai periculosi daunatori ai porumbului, in zonele mai sus amintite sunt: sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) sau omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera). Diabrotica virgifera poate pune probleme atat in prima parte a vegetatiei (prin atacul larvelor), cat si dupa aparitia paniculului (prin atacul adultilor). Este drept ca in practica agricola, mai periculos este atacul larvelor, care poate produce daune severe sistemului radicular, fapt ce poate determina caderea plantelor. Asadar intr-o zona a tarii in care deja avem probleme cu mai multi daunatori ai prumbului, ai caror populatii au crescut in ultimii ani, nu ar fi de dorit sa avem probleme suplimentare cu un nou daunator (pentru acest areal), cum ar fi viermele vestic al radacinii porumbului.
Lucrarile solului au o mare importanta in reducerea atacului. Aratura de toamna poate duce la vatamarea unui procent insemnat din ouale depuse. Cercetari efectuate in SUA au scos in evidenta faptul ca in cazul sistemului de lucrari minime al solului, gradul de acoperire al solului cu mateial vegetal este mai ridicat, ceea ce a avut drept efect cresterea numarului de adulti care au depus ouale. Cu toate acestea, anul urmator adultii au aparut mai tarziu, cu 5-10 zile in solele cu lucrari minime ale solului comparativ cu cele la care s-au efectat lucrari conventionale. Nu au existat diferente de atac intre solele cu lucrari minime si cele cu lucrari conventionale.
Data semanatului influenteaza cresterea porumubului, implicit cresterea radacinilor, care reprezinta sursa de hrana pentru larve. Este important de mentionat faptul ca larvele nu pot supreavietui decat 72 de ore fara hrana, dupa ce au eclozat. Prin intarzierea semanatului se reduce cantitatea de radacini disponibile pentru larvele care au eclozat, procentul de mortalitate al acestora fiind mai ridicat. Pe de alta parte semanatul timpuriu al porumbului poate avea drept avantaje un start bun al culturii, plantele viguroase luptand mai bine cu daunatorul. Daca se seamana foarte devreme porumbul, cum este tendinta in sudul tarii in ultimii ani, exista sansa ca larvele nou aparute sa aiba hrana din belsug. Dar porumbul semanat mai tarziu poate favoriza depunerea oualelor de catre femele in sola respectiva.
Data recoltarii poate influenta intr-o mica masura depunerea oualelor sau mortalitatea adultilor. Un recoltat foarte devreme (cum este foarte posibil sa se intample in acest an) are drept consecinta dispersarea adultilor si reducerea depunerii oualelor in sola respectiva. Recoltatul inaintea datei de 1 septembrie, situatie intalnita mai ales in cazul porumbului siloz, poate reduce numarul larvelor, anul urmator. Totusi, in practica agricola autohtona, nu sunt multe cazuri in care porumbul se recolteaza inainte de 1 septembrie, exceptie facand anii secetosi, cum este si acesta (din pacate).
Densitatea culturii are importanta practica in evolutia larvelor. O densitate prea ridicata, poate asigura o cantitate mare de radacini disponibile pentru hrana larvelor, prin urmare si numarul adultilor aparuti va fi ridicat.
Combaterea biologica consta in folosirea entomofaunei utile pentru combaterea speciei daunatoare. Cu toate acestea, exista putini dusmani naturali in noile areale unde Diabrotica virgifera si-a facut aparitia. Dintre speciile utile enumeram nematozi, acarieni, insecte parazite sau pradatoare, precum si agenti entomopatogeni, cum ar fi Beaveria spp. sau Metarhizium spp. La ora actuala, din pacate, aceste specii utile contribuie intr-o foarte mica masura la reducerea populatiei viermelui vestic al radacinilor de porumb. S-a observat ca in solele unde s-a aplicat gunoi de grajd, populatia de Diabrotica s-a redus si cu 63% in urmatorul an. Explicatia pentru acest fapt este ca in solele la care s-a aplicat gunoi de grajd in cantitati ridicate, prezenta acarienilor pradatori este mai ridicata. Acestia consuma ouale si larvele speciei daunatoare. In practica curenta, suprafetele cu porumb, unde s-a aplicat anul precedent gunoi de grajd sunt nesemnificative.
Rotatia culturilor este metoda care are cele mai bune rezultate pentru scaderea rezervei biologice anul urmator. Larvele nou aparute nu se pot deplasa mai mult de 0,5 m de la locul eclozarii si pot supravietui fara hrana timp de 72 de ore. Daca nu gasesc hrana in acest interval, larvele mor. Cu toate acestea, in SUA, unde se practica rotatia simpla de doi ani, porumb-soia, s-a constatat ca o parte din ouale depuse in cultura de porumb nu eclozeaza anul urmator, cand este cultivata soia, ci peste doi ani, cand porumbul revine pe suprafata respectiva. Acest lucru poate reprezenta o adaptare a daunatorului la noile conditii de mediu (antropic).
Deocamdata, in tara noastra, nu s-a observat acest aspect. In general, sunt foarte putine cazuri de rotatie scurta porumb-soia-porumb, asa cum se practica pe scara larga, in SUA. Din pacate, ponderea porumbului semanat in monocultura este foarte ridicata, dupa unele studii, pe mai mult de 30-35% din suprafata cu porumb din tara noastra, se practica monocultura. Aceste practici ar trebui sa inceteze acum, in caz contrar, in urmatorii ani, rezerva de Diabrotica virgifera va fi din ce in ce mai ridicata.
Omul este cel care a favorizat inmultirea acestei specii daunatoare. In SUA, prin practicarea monoculturii pe scara larga a porumbului, in special dupa 1949, s-a ajuns la o „explozie” a populatiei daunatorului in urmatoarele decenii. Tot omul a fost cel care a incercat sa combata aceasta insecta prin aplicarea de insecticide, la inceput produse cloroderivate, sub forma de prafuiri, apoi alte substante active, sub forma tratamentului cu insecticide granulate, ulterior tratamentul semintelor. Prin aplicarea timp indelungat al aceleiasi substante active, viermele vestic al radacinilor porumbului a capatat rezistenta la insecticide, cu toate consecintele negative ce decurg din acest aspect.
Este un exemplu clasic al interventei omului asupra Naturii, ce a avut drept efect inmultirea unei specii daunatoare. Tocmai de aceea, tot omul trebuie sa „repare” erorile trecutului. Fie alergam dupa castiguri mari, intr-un timp scurt si nesocotim regulile elementare pentru reducerea rezervei biologice a acestui daunator, cum ar fi evitarea monoculturii, fie oferim ocazia ideala acestei specii daunatoare de a deveni un nou daunator problema a porumbului, in sudul si sud-estul tarii. Pana la urma, alegerea ne apartine.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
