Se apropie cu pasi repezi formarea recoltei la grau. In aceasta perioada nu trebuie sa lasam garda jos. Diferite specii de insecte daunatoare ne pot dijmui recolta.
In curand va aparea spicul de grau, apoi va avea loc umplerea bobului la graul de toamna. Este perioada cand fermierul sta cu ochii pe cultura ca pe „butelie” pentru a nu avea surprize neplacute cu atacul plosnitei cerealelor (Eurygaster spp.). In mod teoretic, numarul maxim de plosnite din lanurile de grau se inregistreaza in a doua jumatate a lunii mai. Tot atunci are loc si depunerea pontei. Larvele noii generatii apar dupa 8-10 zile.
In iunie avem larvele noii generatii, in timp ce adultii apar la sfarsit de iulie. In anii trecuti, am observat in lanurile de grau larvele noii generatii, aflate in al treilea stadiu de dezvoltare inca din decada a treia a lunii mai. Acestea pot aparea mai repede ca urmare a aparitiei timpurie a adultilor noii generatii. Temperaturile mai ridicate decat in mod normal pot grabi aparitia hibernantilor din paduri.
Cu toate acestea, in ultimii ani, cel putin in zona noastra din sud-est, densitatile plosnitelor erau reduse, de sub o insecta pe metru patrat. Posbila cauza pentru aceste densitati reduse o constitutie precipitatiile survenite exact in perioada cand ponta era depusa.
De asemenea, au intervenit si perioade cu temperaturi foarte reduse, care au alternat cu perioade mai calduroase, cu posibil impact asupra nivelului populatiilor de plosnita. Parafrazand o vorba populara, vremea ciudata a „zapacit” plosnitele graului. Dar nu trebuie sa ne culcam pe o ureche. Anul acesta se prefigureaza o luna mai cu precipitatii reduse… adica avantaj pentru plosnite.
Fiecare fermier trebuie sa efectueze sondaje in lan, dupa metodologia stabilita si binecunoscuta de catre toti, pe care am descris-o in numerele trecute ale revistei si pe care nu o voi mai relua aici. Daca pragul economic de daunare (PED) este atins, fermierul trebuie sa efectueze tratamente cu unul din insecticidele omologate pentru combaterea plosnitelor cerealelor. De asemenea, nu este recomdat sa se faca tratamentul daca vezi o insecta pe marginea lanului sau mai multe spice albinte. Fiindca daca nu este o densitate ridicata a plosnitelor (peste PED) tratamentul ar fi nejustificat dpdv economic. Ba mai mult, pe langa banii scosi din buzunar, putem ramane si fara entomofauna utila din lan (parazitii oofagi, etc.) cu efecte nefaste in urmatorii ani.
Nu trebuie sa facem confuzii privind simptomele atacului.
Daca atacul adultului hibernant la frunze este oarecum inconfundabil, deoarece frunzele atacate se rasucesc si se usuca de la locul inteparii, atarnand ca o sfoara, ei bine, in cazul spicelor pot aparea confuzii. Daca vorbim de plosnitele hibernante, acestea pot intepa tulpinile tinere iar spicele aflate deasupra locului unde tulpina a fost intepata fie raman in burduf, fie, daca apar si ulterior insectele inteapa tulpina, acestea au aspect albit, sunt partial sau total sterile si pot fi smulse cu usurinta. Ei bine, in cazul unor boli ale graului putem sa avem simptome asemanatoare, spicele sa apara albite, dar sa nu fie din cauza atacului plosnitelor hibernante.
Anii trecuti au fost situatii mai aparte. Atat in vestul judetului Calarasi, cat si in zone din judetele Ialomita si Braila, a fost prezenta o boala care, de obicei, o vedeam mai mult prin manualele de fitopatologie. Este vorba despre innegrirea bazei tulpinii si radacinilor plantelor de grau produsa de catre ciuperca Gaeumannomyces graminis. Plantele atacate prezinta radacini si tulpini innegrite la baza si, de asemenea, talia plantelor atacate este mai mica decat a plantelor normale, iar spicele pot fi albite si uscate prematur. Ca sa nu se confunde atacul produs de Gaeumannomyces cu cel produs de adultii hibernanti de plosnita, trebuie sa se vada daca spicul albit se smulge cu usurinta (se vede si urma intepaturii la spicele care se smulg usor). Daca nu se smulg cu usurinta inseamna ca plantele nu au fost „vizitate” de adultii plosnitelor hibernante. Acesta este doar un caz, confuzii pot sa fie mai multe. Tocmai de aceea este bine sa intrebati si un specialist in protectia plantelor inainte de a lua sau nu o decizie a unui tratament. Mai ales ca suntem in epoca moderna, unde informatia circula cu viteza foarte mare de la o persoana la alta (cel putin in teorie).
Alt daunator de sezon prezent in lanurile de grau an de an este tripsul cerealelor (Haplothrips tritici). In camp pot sa fie vizibile simptomele produse de atacul adultilor de trips. Ca efect al atacului produs de catre adulti pe rahis si spiculete, se produce sterilitatea partiala sau totala a spicului, aparand astfel simptomul caracteristic de “albeata spicului”. Daca in camp au fost prezenti adultii este foarte posibil sa avem probleme si cu larvele tripsului. Acestea ataca indeosebi boabele in formare pana la faza de coacere in ceara. Boabele atacate in faza de lapte nu se mai dezvolta si devin sistave. Pe boabele intepate apar portiuni decolorate. Pe langa reducerea cantitativa a productiei de boabe, tripsii provoaca deprecierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale semintelor.
Pragul economic de daunare este considerat pentru adulti de 8 exemplare/spic iar pentru larve de 25 exemplare/spic. In prezent nu se practica combaterea tripsului ca secventa tehnologica specifica acestui daunator, dar tratamentele efectuate pentru combaterea gandacului balos sau a plosnitelor cerealolor au efect mare si asupra acestui daunator.
Anul trecut a fost un atac ridicat de afide.
Pe langa pagubele directe, acestea pot sa fie si „vehicule” de transport ale diferitelor viroze sau micoplasmoze ale plantelor de cultura (inclusiv cerealele), cu impact negativ asupra productiei.
De cele mai multe ori fermierii le vad prea tarziu in lan, atunci cand densitatea lor este foarte mare, iar pragul economic de daunare (PED) a fost depasit. In multe cazuri, tratamentele de combatere a afidelor se fac prea tarziu, cand raul deja a fost facut. Se recomanda monitorizarea campului, se aleg puncte de determinare pe diagonala solei, in cadrul fiecarui punct de determinare se analizeaza minim 50 de plante, iar daca pragul economic de daunare s-a depasit (primavara – 25 afide/planta), atunci se recomanda efectuarea unui tratament in vegetatie cu un insecticid de contact sau local sistemic (translaminar) pentru combaterea afidelor. Problema este ca aceste sondaje iau foarte mult timp, iar persoana care le face trebuie sa aiba ochi foarte buni, sa numere afidele (evident, cu ajutorul unei lupe). In luna mai, afidele la cereale se gasesc fie pe frunze, caz in care se pot observa mai usor, fie pe spice (dupa formarea acestora), in acest din urma caz de pot observa mai greu si este nevoie de un ochi avizat. De asemenea, afidele se pot gasi si pe aristele spicelor.
Prin urmare, nu este greu de inteles de ce, in cele mai multe cazuri, se pierde fereastra optima pentru combaterea afidelor, iar populatiile acestora pot sa creasca in timp. La noi in tara, doar in unii ani, afidele la cereale au densitati ridicate, fapt ce poate pune probleme fermierilor. Acest lucru s-a intamplat in primavara anului trecut, fix in luna mai, cand fermierii din sudul si estul tarii s-au trezit cu spicele de grau, „invelite” de afide.
Conditiile climatice din acea perioada au ajutat afidele (temperaturi ridicate si umiditate mare).
Anul trecut am vazut la treaba larvele si adultii de buburuze (Coccinella septempunctata), consumand afidele de pe frunzele si spicele de grau, dar masa lor (afidele) era mult prea bogata.
Cam asta este, pe scurt, despre o parte din daunatorii de sezon ai graului de toamna, in conditiile unui an atipic.
In aceasta perioada, monitorizarea lanului este cheia succesului. Si, de asemenea, comunicarea cu ceilalti fermieri sau specialisti din domeniul protectiei plantelor.
Cu totii ne intrebam oare ce surprize ne va rezerva viitorul?
Sa speram ca vor fi surprize placute si ca vom avea recolte bogate, iar inputurile nu se vor mai scumpi!
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
