Ploile din luna septembrie, cazute in majoritatea regiunilor tarii (mai putin in sud-vest) nu au mai putut salva culturile de primavara dar au fost o mana cereasca pentru cele de toamna. Aceste ploi nu au refacut rezerva de umiditate a solului, mai ales pe adancimea 0-100 cm, dar au reprezentat o gura de oxigen pentru fermieri. Multi dintre ei vor paria din nou pe cultura rapitei. Daca toamnele trecute, in multe regiuni ale tarii, au fost probleme din cauza secetei iata ca anul acesta pare sa „s-au aliniat astrele” pentru fermieri, greu incercati de seceta din ultimii ani, venita „la pachet” cu arsita pe timpul verii. Daca vor avea productie buna la rapita si daca pretul de valorificare va fi unul bun, atunci fermierii isi mai pot recupera, cel putin partial, o parte din pagube. Sigur ca mai este mult pana departe, cum ar fi o iarna de trecut, apoi o primavara posibil capricioasa. Dar cel mai important este faptul ca in majoritatea zonelor unde a plouat, startul rapitei a fost unul bun, spre deosebire de anii trecuti cand trecea si o luna de la semanat pana la rasarirea plantelor (adesea neuniform). Principala grija este sa tinem cultura in parametri optimi pana la sosirea iernii.
Probabil ca o sa va intrebati de ce trebuie sa fim atenti in noiembrie. In mod normal daca scapam de atacul daunatorilor din septembrie si din prima parte a lunii octombrie, plantele fiind dezvoltate in noiembrie, nu ar mai fi trebuit sa ne facem probleme. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ deoarece in ultimii ani insectele au fost active pana la finalul toamnei calendaristice, inclusiv in prima parte a lui decembrie. Exista cateva specii de insecte daunatoare care pot face ravagii la rapita, chiar daca plantele sunt dezvoltate, in stadiul de 5-6 frunze (sau mai mult, 8 frunze). Una dintre acestea este fluturele alb al verzei (Pieris brassicae).
Larvele acestui daunator sunt foarte vorace si pot scheletui frunzele, mai ales in zilele calde, cu temperaturi mai ridicate de 20 de grade Celsius. In mod normal acestea erau periculoase in septembrie sau prima jumatate a lunii octombrie (in anii mai calzi). In ultimii ani insa, in urma cercetarilor intreprinse la INCDA Fundulea, in sud-estul tarii, am constatat activitatea ridicata a acestui daunator inclusiv in noiembrie.
Explicatia este simpla, toamnele calde. Multi fermieri au inceput sa aplice insecticide la rapita, inclusiv in luna noiembrie. Decizia de a trata in aceasta perioada nu trebuie sa fie una pripita ci luata in urma efectuarii unor sondaje in camp, pe diagonala solei, pentru a se vedea daca s-a depasit pragul economic de daunare (PED) sau nu. In cazul fluturelui alb al verzei, PED este de 2-3 larve/m2. Spre deosebire de alte specii de insecte, larvele sunt destul de usor de identificat, chiar si de catre un necunoscator intr-ale entomologiei. In plus se gasesc pe fata superioara a frunzelor de rapita, fiind usor de observat.
Molia verzei (Plutella xylostella) era o specie cunoscuta, pana in urma cu cativa ani, mai mult de cultivatorii de varza sau conopida, Din cand in cand mai producea pagube in gradini sau spatii protejate. Cei care cultivau rapita sau mustar nici nu stiau de existenta ei. In prezent a devenit una dintre principalele specii daunatoare rapitei in perioada toamnei. Larvele pot produce pagube inclusiv primavara. Cum suprafetele cu rapita au crescut in ultimele doua decenii, molia verzei are la dispozitie o masa din ce in ce mai bogata si, inevitabil, populatiile acestei specii au inceput sa creasca. Larvele se gasesc pe fata inferioara a frunzelor, produc orificii circulare iar la o densitate ridicata a acestora, pot distruge aparatul foliar intr-o proportie ridicata. Marea problema cu acest daunator este faptul ca are o rezistena foarte mare la insecticide din diferite clase chimice, inclusiv cele de noua generatie. De asemenea adultii acestei specii (moliile) pot migra pe distante foarte mari, de sute de kilometri, chiar peste 1000-1500! Prin urmare molia verzei este una dintre speciile care produce cele mai mari pagube agriculturii si horticulturii pe plan mondial. Teoretic noi suntem la limita nordica a arealului acestei specii (unde insecta poate ierna), numai ca o data cu cresterea temperaturilor medii, datele se pot schimba si arealul se poate extinde inspre nord. In caz de toamne calde, larvele moliei verzei, pot „ciurui” cultura de rapita inclusiv in luna noiembrie. La fel ca in cazul celuilalt daunator, prezentat anterior, campul trebuie monitorizat, cu mentiunea ca larvele moliei verzei se gasesc pe fata inferioara a frunzelor de rapita.
Afidele pot pune probleme rapitei inclusiv in luna noiembrie. In ultimii ani au fost probleme mai mici cu paduchele cenusiu (Brevicoryne brassicae), in schimb a aparut paduchele verde al piersicului (Myzus persicae). In mod normal nu este un daunator principal al rapitei, desi aceasta cultura se afla pe lista de bucate. Afidele sunt foarte polifage, fiind semnalate pe cateva sute de plante gazda. Rapita este o cultura secundara care poate constitui o sursa de hrana pentru paduchele verde al piersicului, chiar toamna tarziu, mai ales ca, in general, temperaturile sunt din ce in ce mai ridicate. Afidele pot raspandi o serie de viroze la rapita, cum ar fi virusul mozaicului galben al ridichiilor (TUYV), care in ultimii doi ani a inceput sa isi faca simtita prezenta si la noi. Era si inainte, dar cu o frecventa mult mai redusa, nefiind bagata in seama de fermieri.
Rozatoarele pot sa fie o problema pentru rapita inclusiv in luna noiembrie. Acolo unde a plouat mai putin in septembrie, rozatoarele pot sa aiba in continuare efective numeroase si sa puna probleme acestei culturi. Fermierii trebuie sa monitorizeze culturile, inclusiv cu dronele, pentru a detecta cat mai timpuriu vetrele de atac si sa aplice momelile rodenticide acolo unde situatia o cere.
In anii trecuti am vazut puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) foarte activi si in noiembrie. Acolo unde rapita a fost semanata dupa grau sau orz si pe camp erau multe resturi vegetale de la cultura premergatoare, acestea serveau ca un adapot bun pentru purici, ascunzandu-se in ele. Cand temperaturile cresteau spre pranz puricii ieseau sa se hraneasca. In cazul puricilor conteaza si cum sunt plantele.
Daca acestea sunt bine dezvoltate, atunci puricii cruciferelor au un impact redus asupra culturii. Acolo unde rapita a fost semanata mai tarziu sau plantele au rasarit cu intarziere (mai ales in sud-vest, unde a plouat mai putin), puricii ar putea sa produca pagube chiar in noiembrie.
Dupa cum vedeti s-au dus vremurile cand in luna noiembrie nu prea mai aveam ce sa facem in camp. Acum trebuie sa monitorizam solele cu rapita, sa vedem daca s-a depasit sau nu PED-ul pentru fiecare dintre speciile de insecte daunatoare in parte (cele active in aceasta perioada). Foarte important este sa nu ne pripim cu decizia tratamentului. Acesta trebuie efectuat numai daca este absolut necesar si numai la depasirea PED. Daca facem tratamentul cand nu trebuie putem sa „combatem” entofauna utila. Adica parazitii si pradatorii principalelor specii de insecte danatoare enumerate anterior.
In finalul articolului va urez un final de toamna cat mai linistit, fara evenimente „entomologie” si sa aveti culturile cu rapita dezvoltate corespunzator la venirea iernii.
Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea
