Conditiile climatice din ultima perioada au favorizat in unele zone viticole din tara, aparitia in cultura de vita de vie a fainarii. Produsa de Uncinula necator, aceasta boala ataca toate organele plantelor: frunze, lastari, ciorchini, boabe, din primavara pana toamna tarziu. Netratata, fainarea poate reduce drastic calitatea si cantitatea recoltei, compromitand chiar si vinificatia.
Simptomele fainarii sunt destul de distinctive si apar ca o pulbere alba, fainoasa, de unde si denumirea. Pe lastari apar pete albe, pulverulente, care ulterior devin maronii-negricioase si pot crapa, iar lastarii tineri sunt deformati si le este afectata cresterea. Pe frunze la inceput, apar pete albe, pufoase (Fig.1), pe ambele fete ale acestora, mai ales pe cele tinere. Aceste pete se extind si acopera intreaga suprafata, iar frunzele capata un aspect uscat, se deformeaza si devin fragile. Simptomele aparute pe inflorescente si flori sunt cele mai critice (florile si inflorescentele infectate se usuca si cad), ducand la pierderi semnificative de productie. Pe boabe (struguri), simptomele sunt cele mai vizibile si daunatoare. La inceput, pe boabele tinere apare o pata alba, fainoasa (Fig.2), iar pe masura ce boabele cresc, stratul pulverulent se extinde, iar pielita se ingroasa, isi pierde elasticitatea si crapa. Aceste crapaturi expun pulpa la alte infectii (cum ar fi putregaiul cenusiu) si fac strugurii devin inutilizabili. Boabele se dezvolta slab si cad.
Fainarea este favorizata de temperaturi moderate (intre 20-25°C), umiditate ridicata si lipsa curentilor de aer, in special in interiorul butucilor de vie cu vegetatie densa.
Pe langa pierderile masive de productie, unde boabele atacate se degradeaza, crapa si nu mai pot fi valorificate, are loc si scaderea calitatii strugurilor, unde chiar si boabele partial afectate pot avea un gust neplacut si pot influenta negativ calitatea vinului. Totodata, atacurile puternice slabesc butucul de vie, afectand productia si in anii urmatori. Combaterea fainarii se bazeaza pe o combinatie de masuri agrotehnice si chimice, iar preventia si aplicarea la timp a tratamentelor sunt esentiale.
Masuri agrotehnice:
- Taierile corecte – a se asigura o aerisire buna a butucului prin taieri de rodire si in verde. Indepartarea lastarilor inutili si a frunzelor in exces din zona ciorchinilor pentru a permite circulatia aerului si patrunderea luminii.
- Asigurarea unei distante optime la plantare, deoarece plantarea prea deasa favorizeaza aparitia bolii.
- Fertilizare echilibrata – a se evita excesul de azot, care stimuleaza o crestere vegetativa luxurianta si densa, favorizand infectia.
- Igiena culturala – eliminarea resturilor vegetale infectate din vie dupa recoltare.
Tratamente chimice (fungicide):
Tratamentele trebuie incepute preventiv, inainte de aparitia bolii sau la primele semne. Se recomanda aplicarea primelor tratamente la dezmugurirea si cresterea lastarilor, apoi inainte si dupa inflorit (esential pentru protejarea florilor si a boabelor tinere) si un ultim tratament la cresterea boabelor pana la parga (pentru a se mentine protectia continua).
Produsele pe baza de sulf sunt foarte eficiente impotriva fainarii, mai ales la inceputul sezonului. Sulful actioneaza prin vapori si necesita temperaturi de peste 18-20°C pentru eficienta maxima. Alte fungicide sistemice si de contact: VIVANDO (0,2 l/ha) SERCADIS (0,15 l/ha). Se alterneaza produsele cu substante active diferite pentru a preveni aparitia rezistentei la fungicide. Se recomanda ca solutia de stropit sa acopere uniform toate partile plantei, inclusiv partea inferioara a frunzelor si interiorul butucului.
Fainarea vitei de vie necesita o atentie constanta si un plan de combatere bine stabilit. Doar prin masuri preventive integrate si aplicarea corecta a tratamentelor se va reusi o protectie completa a culturii si obtinerea unor struguri sanatosi si de calitate.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
