Vom inerca, in cele ce urmeaza, sa exemplificam si, totodata, sa tragem un semnal de alarma privind existenta in Romania a unui nou posibil deosebit de important daunator al tomatelor, sa supunem atentiei celor interesati situatia recenta a speciei Lasioptera (tantarul galicol sau musculita tomatelor), daunator al tomatelor semnalat relativ recent in UE (Grecia), provenind probabil din Turcia si fara confirmare stiintifica pertinenta in Romania, fata de situatia unui cunoscut daunator al tomatelor, Tuta absoluta (molia miniera a tomatelor).
Tuta absoluta (Lepidoptera: Gelechiidae)
Este originara din America de Sud, a patruns in Europa in anul 2006, fiind semnalata pentru prima data in Spania. In Romania a fost observata in anul 2009, la Satu Mare, extinzandu-se practic in toate bazinele legumicole din tara.
Este un fluture brun-cenusiu, de 5-7 mm, aripi de 8-10 mm, cu nuante de argintiu si pete mici si negre pe aripile anterioare. Larvele au 0,5-0,8 mm si sunt crem initial, ajunse la maturitate sunt verzi-galbui-roscate, prezinta dorsal doua benzi negre, capul negru, picioare evidente.
Atacul larvelor este prezent in camp, sere si solarii, in ultimele doua devreme, inca din faza de rasad. Este un daunator important pentru tomate, ardei, vinete si cartofi. Larvele fac galerii in frunze si in fructe, hranindu-se cu mezofilul frunzei, formand galerii de forma neregulata. Larvele se pot identifica in mugurii apicali, flori, tulpini, frunze si fructe. Pagubele pot fi de 100% daca nu se iau masuri imediate dupa ce au fost depistati primii adulti.
Are 10-12 generatii pe an si poate ierna sub forma de ou sau pupa, in galeriile formate in organele atacate sau in sol.
Combaterea daunatorului este dificila (din cauza ratei de crestere a populatiei si a numarului mare de generatii dintr-un an). Se prefera tratamentele preventive, dar se poate combate si prin tratamente fitosanitare, aplicate de la aparitia primelor larve. Dupa instalarea atacului, tratamentele curative se fac la inceputul zborului fluturilor si la primele semne ale atacului si se repeta la 3-4 zile, alternand mai multe produse. Larvele, odata ce au patruns in fructe, nu mai pot fi combatute, astfel ca fructele afectate devin surse de infestare, daca nu sunt indepartate de pe plante si scoase din cultura. In conditiile cerintei tot mai evidente de a se consuma tomate fara pesticide, in ultima perioada se extinde aplicarea produselor biologie (paraziti, pradatori, biopesticide, captarea in masa, etc.), mai ales in culturile ecologice.
Lasioptera spp. (Diptera: Cecidomyiidae)
Identitate speciei si originea daunatorului nu este rezolvata, fiind o specie nativa euro-asiatica care s-a mutat la diferite gazde sau cu o specie exotica. In Romania, pe baza atacului, identificarea daunatorului la nivel de gen a fost facuta de Mirela Cean (2011 si 2013), la Laboratorul National Fitosanitar – Autoritatea Nationala Fitosanitara, dupa cum apare in lucrarea lui Junichi Yukawa si colab. 2019 (The Japanese Society of Applied Entomology and Zoology), identificata apoi de acesta ca Lasioptera tomaticola Yukawa si Harris, pe baza materialului trimis de Mirela Cean si M Nicolae (Branistea, Dambovita, Romania). Cu siguranta acest nou daunator a fost trecut cu vederea de cei interesati pentru ca simptomele au putut fi confundate cu atacul unor patogeni.
Musculita/tantarasul, in general mica de cativa mm, are aripi de 1-2 mm cu varful intunecat, acoperite cu solzi colorati. Larvele, de 3 mm, sunt agregate (4-20 exemplare), galbene initial, apoi devin portocalii.
Atacul larvelor apare pe tulpini, ramuri si petiolurile frunzelor de tomate din sere, sub forama unor umflaturi (gale), in interiorul carora se pot observa larvele hranindu-se cu miezul, provocand deformari si cavitati in tesutul plantei. Principala problema a acestui daunator este faptul ca, de obicei, ouale sunt depuse de femela in ranile rezultate din lucrarile de rupere (a frunzelor, ramurilor etc.), dirijare a platelor de tomate, iar larvele infecteaza interiorul plantei cu o ciuperca patogena ce amplifica dauna. Atacul se manifesta ca zone necrozate de 5-6 cm, iar in interior locul de hranire cu larve este acoperit de miceliile patogenilor. Daca atacul se manifesta la rasadurile tinere, organul atacat se rupe repede (chiar 1 zi) si moare. Daca atacul se manifesta mai tarziu, apar necroze ale vaselor conducatoare, nutrientii nu mai circula, planta se poate rupe. Insecta infesteaza pedunculii in punctul atasamentului lor la fruct, care devine negru, deteriorand astfel partea exterioara a fructului sub peduncul. La tomate, la infestare, cresterea plantelor este intarziata si numarul si dimensiunea fructelor sunt reduse. Larvele pot ataca fructele (unde acestea se atasaza la peduncul, care se ofileste), cresterea lor incetineste si fructele sunt necomerciale. Atacul la tomate apare in principal din septembrie pana in decembrie.
Se pare ca are o generatie/an, apare prin august si dureaza pana la sfarsitul perioadei de vegetatie, ierneaza in resturile plantelor atacate.
Impactul daunatorului poate fi limitat de masuri stricte de igiena in timpul indepartarii culturilor in toamna, infestarile accidentale pot fi eradicate din sera prin tratamente cu insecticide si indepartarea plantelor infestate. Din cauza faptului ca daunatorul ar putea deveni raspandit in serele de tomate si castraveti, sunt necesare tratamente repetate cu insecticide, care ar perturba strategiile actuale de control integrat si polenizarea cu albine.
Prof. Univ. Dr. Ioan Rosca
Director general ICDPP Bucuresti
