Epidemiologia este stiinta care studiaza initierea si evolutia bolilor la nivelul populatiilor plantelor gazda. Totodata, epidemiologia este stiinta care se refera la interactiunea dintre doua populatii: populatia plantelor gazda si aceea a patogenului, sub influenta conditiilor climatice si a altor factori prezenti in mediul inconjurator.
Epidemiologia cuprinde doua domenii mari: diseminarea patogenului (transmiterea si raspandirea) si conditiile care favorizeaza evolutia bolii. Cunoasterea epidemiologiei unei boli constituie o conditie esentiala in stabilirea masurilor de combatere eficienta a bolilor plantelor, in special a momentului optim de interventie. Daca pesticidele si plantele rezistente sunt arme impotriva bolilor plantelor, epidemiologia este strategia de lupta.
Ciclul evolutiv al patogenului se termina de regula cu producerea in cantitati foarte mari a germenilor de propagare, care asigura reluarea in timp si spatiu a ciclului biologic, actionand ca inocul. Prin transmitere se intelege perpetuarea inoculului de la un sezon la altul, deci in timp, iar prin diseminarea inoculului in spatiu, in aceeasi perioada de vegetatie. Calea de transmitere este specifica fiecarui patogen.
Samanta este una dintre cele mai importante cai de transmitere a multor patogeni, cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Patogenul poate fi localizat pe suprafata semintei (aderenta), ca in cazul ciupercilor care produc malura graului sau taciunele imbracat al orzului, sau in interiorul ei (endofita), ca patogenul taciunelui zburator al orzului.
Materialul vegetativ de inmultire (tuberculi, bulbi, butasi, marcote, stoloni s.a.) reprezinta frecvent calea de transmitere a multor patogeni (stolonii de capsun virozat, altoi de vita cu bacteria cancerului, tuberculi de cartof cu ciuperca manei etc).
Solul constituie un alt rezervor important de patogeni, in special patogenii telurici ca Pythium, Sclerotinia, Fusarium. In resturile ramase in camp, multi patogeni rezista foarte bine.
Rizosfera plantelor gazda si negazda poate consitui un biotop favorabil conservarii sau chiar dezvoltarii unor fitopatogeni. Astfel unele bacterii patogene la fasole sau tomate se dezvolta foarte bine pe radacinile de grau. La plantele perene, ca pomii fructiferi sau vita de vie, multi patogeni supravietuiesc in tesuturile plantelor sau la exteriorul lor. Samulastra, cum este cea de grau, constituie puntea de legatura dintre doua culturi succesive. Unele insecte si nematozii sunt vectori ai transmiterii patogenilor, indeosebi pentru virusuri si bacterii. Un rol epidemiologic important il au masinile, uneltele, ambalajele, inventarul din sere si alte materiale folosite in cultura sau transportul plantelor. In timpul perioadei de vegetatie, patogenii se raspandesc de la o planta bolnava la una sanatoasa, de la o cultura la alta sau la distante mari, prin numeroase cai. Factorii, care favorizeaza raspandiea, pot fi de natura fizica sau biologica.
Curentii de aer, indeosebi vantul, pot transporta la distante mari inoculul. Sporii ciupercilor pot fi ridicati in aer si transportati uneori la distante foarte mari, cum sunt sporii ruginilor si taciunilor. Raspandirea prin apa se realizeaza cu apa ce provine de la ploi sau irigatii, atat cea care se scurge de pe frunzele superioare pe cele inferioare cat si cea care se scurge la suprafata terenurilor sau se infiltraza pana la organele subterane ale plantelor. Raspandirea prin animale este una dintre cele mai frecvente cai de propagare ale unor patogeni, cum sunt virusurile si mai putin pentru bacterii si ciuperci. Raspandirea prin plante se intalneste la cuscuta, care poate raspandi fitoplasmele, la polenul de nuc care raspandeste bacteria patogena a nucului si la materialul de inmultire infectat, ca butasi si bulbi. Raspandirea patogenilor de catre om este frecventa in cazul multor patogeni. Omul, prin deplasarea in spatiu a solului, semintelor si a materialului de inmultire, realizeaza raspandirea la distante foarte mari a multor patogeni, chiar de la un continent la altul (de exemplu mana cartofului, fainarea vitei de vie, focul bacterian al rozaceelor). Procentul plantelor bolnave poate fi diferit. Cand intr-o cultura sunt numai cateva plante bolnave, boala este sporadica. Cand boala cuprinde intreaga cultura, atunci este epidemica. Cand boala apare intr-o anumita zona, an de an, cu aceeasi intensitate se numeste endemica, iar atunci cand boala se extinde pe suprafete foarte mari, fiind prezenta in zone diferite sau pe tritoriul mai multor continente, se numeste pandemica.
La evolutia unei epidemii, planta gazda participa prin sensibilitatea ei intr-o anumita faza de dezvoltare, cand poate fi infectata. Pe de alta parte, patogenul are de multe ori tulpini cu virulenta diferita, cele virulente determinand dezvoltarea epidemiilor. Conditiile de mediu, ca: temperatura, umiditate, curenti de aer, precipitatii (irigarea), conditii edafice, sunt hotaratoare. Schimbarile survenite in gravitatea epidemiilor pe parcursul anilor se datoreaza atat modificarilor virulentei patogenului si a sensibilitatii plantei gazda, dar mai ales a modificarilor conditiilor climatice. In cazul multor boli s-au semnalat ani cu epidemii urmati de ani lipsiti de atac sau cu un grad de atac nesemnificativ.
ing. Lorena-Roxana Gurau
ICDPP Bucuresti
