Cel mai probabil acesta a fost ultimul an cand s-a acordat derogare pentru tratamentul semintelor de porumb in vederea combaterii atacului ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis Gyll), in timp ce pentru floarea soarelui nu s-a mai acordat derogare. In ultimii ani s-a tot discutat despre rotatia culturilor, ca metoda a prevenirii atacul ratisoarei porumbului si de a scadea, in timp, rezerva biologica a acestui daunator. Numai ca, in loc ca poplatia ratisoarei porumbului sa scada, parca mai mult creste, avand in vedere atacurile din ce in ce mai ridicate, atat in zonele favorabile din sudul si sud-estul tarii, dar si in zone considerate pana acum mai putin favorabile, cum ar fi zona de vest sau nord-est a tarii sau chiar zone considerate pana acum nefavorabile, cum ar fi judetul Sibiu. Cercetari privind rolul rotatei culturilor asupra atacului acestui daunator s-au efectuat inca de acum 60 de ani, la ICCPT (actualul INCDA) Fundulea, de catre Paulian.
Astfel, in perioada 1966-1967, s-a testat un asolament din care faceau parte porumbul, sorgul, floarea soarelui, sfecla de zahar si graul de toamna. Rezultatele cercetarilor au scos in evidenta faptul ca porumbul cultivat dupa porumb asigura cele mai bune conditii pentru dezvoltarea larvelor ratisoarei, lucru care duce la cresterea populatiei, de la un an la altul. Conform lui Paulian, a doua planta din cele sase care au facut obiectul acestui studiu, care a asigurat intr-o oarecare masura conditiile necesare speciei T. dilaticollis spre a-si incheia dezvoltarea, a fost sorgul. Cu toate acestea, densitatea larvelor aflate in ultimul stadiu de dezvoltare a fost la jumatate fata de cea inregistrata intr-o cultura de porumb. La florea soarelui s-au gasit doar 12 % larve, comparativ cu numarul celor din cultura porumbului. Acum, trebuie mentionat faptul ca aceste cercetari au necesitat un volum foarte mare de munca, avand in vedere ca larvele, la completa dezvoltare, se afla in sol, la 40-60 cm adancime si ca era necesara efectuarea unui numar ridicat de sondaje! Este drept, atunci nu exista problema penuriei fortei de munca sau a lipsei resurselor financiare din cercetarea agricola, asa cum este in zilele noastre.
Cercetari ulterioare au scos in evidenta faptul ca mazarea nu este o planta gazda pentru ratisoara porumbului. Adultii nu se hranesc cu frunzele de mazare iar larvele nu se inmultesc pe radacinile acestei leguminoase pentru boabe.
In privinta florii soarelui, Paulian a mentionat ca in ciuda faptului ca adultii se hranesc cu aceasta cultura, existand riscul de compormitere a ei, in cazul atacurilor ridicate, dublate de seceta, cu toate acestea, larvele care isi inscheie ciclul de dezvoltare la sfarsitul lunii iulie, nu au conditii de hrana decat in culturile cu o perioada de vegetatie prelungita, al caror sistem radicular sa se mentina viabil pana la inceputul lunii august. Conform lui Paulian, doar porumbul si sorgul pot sa ofere larvelor de Tanuymecus aceste conditii. De asemenea, din flora spontana, palamida asigura cele mai bune conditii pentru dezvoltarea larvelor ratisoarei porumbului. Intrebarea care se pune in legatura cu floarea soarelui este daca nu cumva actualii hibrizi folositi asigura o masa bogata de radacini, pentru hrana larvelor de Tanymecus dilaticollis si daca intarzierea semanatului florii soarelui, nu are drept rezultat ca plantele sa aiba sistemul radicular viabil si in luna august, fapt ce ar asigura conditii optime pentru dezvoltarea larvelor?
Ample cercetari privind influenta evolutia ratisoarei porumbului in diferite culturi au fost facute, tot la ICCPT (acutalul INCDA) Fundulea, in anii ’90 de catre Voinescu si Barbulescu. S-au studiat mai multe rotatii, cum ar fi: mazare-grau-soia-grau, soia-grau-mazare-orz, grau-grau-orz-orz, porumb-borceag-porumb-porumb, fasole-porumb-borceag-porumb, mazare-grau-fasole-porumb, porumb-porumb-mazare-grau, porumb-porumb-porumb-mazare, lucerna (3 ani)-grau, grau-porumb-porumb-porumb sau o monocultura de porumb, timp de patru ani. Concluzia cercetarilor a fost faptul ca porumbul favorizeaza cel mai mult inmultirea speciei T. dilaticollis, asigurand inmultirea optima a larvelor si hrana preferata a adultilor, in primavara. De asemenea, soia, graul si orzul prezinta o anumita preferinta, ca hrana, pentru adultii de T. dilaticollis in timp ce lucerna, fasolea, borceagurile sau diferite specii de buruieni asigura, intr-o proportie foarte mica, evolutia daunatorului. Din contra, mazarea are actiune repelenta asupra insectelor acestei specii, determinand migrarea acestora in cautare de hrana. Referitor la migrare, una dintre concuziile acestei cercetari a fost ca insectele se pot deplasa intr-o sola semanata cu porumb dintr-o sola vecina, care a fost cultivata cu porumb anul precedent. Asta inseamna ca desi se respecta rotatia culturilor si se seamana porumb dupa culturi nefavorabile ratisorei, cu toate acestea, insectele pot migra de la vecini. La aceasta concluzie au ajuns si cercetarile ulterioare, efectuate la INCDA Fundulea, in anii 2000.
Tot in anii ’90, Voinescu a cercetat efectul plantei premergatoare asupra rezervei biologice a daunatorului. Astfel, dupa o monocultura de porumb, timp de trei ani, s-a semanat porumb, floarea soarelui, grau, orz, ovaz, in, soia, mazare sau fasole. In mod evident, in cazul porumbului semanat al patrulea an la rand, s-a inregistrat cea mai mare rezerva biologica, intre 40 si 70 de insecte/m2. In cazul florii soarelui, cultivata dupa porumb (semanat trei ani la rand), rezerva biologica a fost de 5-8 insecte/m2, iar in cazul florii soarelui, rezerva a fost de 2-5 insecte/m2. In cazul cerealelor, a inului sau a leguminoaselor pentru boabe, semanate dupa porumb, rezerva biologica a fost scazuta, insectele migrand in alte sole, fiind in cautarea hranei preferate.
Si acum cateva observatii proprii, in urma unei experiente intreprinse in conditiile unei ferme comerciale, in sud-estul tarii, intr-o zona de maxima favorabilitate pentru Tanymecus dilaticollis, unde rezerva biologica a daunatorului este ridicata. In anul 2018, plantele de porumb din campul unde a avut loc aceasta experienta au fost distruse in urma atacului ratisoarei, exceptie facand doar cele la care semintele au fost tratate. In locatia experimentala, densitatea daunatorului a fost de 25-30 insecte/m2, vremea a fost calduroasa si secetoasa, adica exact ce ii place ratisoarei. In 2019, din cauza conditiilor meteorologice mai putin favorabile din perioada cand plantele de porumb se aflau in primele faze de vegetatie (ploi abundente si temperaturi mai scazute), atacul a fost mai scazut, comparativ cu anul precedent, plantele desi au fost daunate, au suprevietuit. In 2019, in locatia experimentala, densitatea daunatorului a fost de 15-20 insecte/m2. Ei bine, ce au in comun cei doi ani? Porumbul a fost semanat dupa soia! Si atunci de unde asa rezerva ridicata? Simplu, insectele au migrat din solele vecine. In 2018, insectele au migrat dintr-o sola care, cu un an in urma, a fost cultivata cu floarea soarelui. Cultura a fost distrusa si reinsamantata de doua ori, ca urmare a atacului ratisorei porumbului. Prin urmare se naste iarasi aceasta intrebare, daca nu cumva actualii hibrizi de floarea soarelui pot asigura conditiile necesare pentru dezvoltarea larvelor de Tanymecus dilaticollis ?
Concluzia cercetarilor efectuate timp de cateva decenii, la INCDA Fundulea, au scos in evidenta faptul ca o rotatie corespunzatoare a culturilor poate limita intr-o oarecare masura manifestarea atacului adultilor speciei T. dilaticollis, dar in cazul in care avem un numar redus de culturi, exista riscul ca insectele sa migreze din parcelele vecine, semanate anul precedent cu porumb. Ori, in ziua de astazi rotatiile sunt scurte, ca urmare a sortimentului scazut de culturi existent intr-o ferma, pe motiv de rentabilitate. Acesta este unul dintre motivele pentru care tratamentul semintelor cu un insecticid sistemic a reprezentat cea mai eficace metoda de combatere a acestui daunator si de protejare a tinerelor plantute de porumb sau floarea soarelui de atacul acestuia. In conditiile in care se cultiva aproape 2 milioane si jumate de hectare cu porumb si mai mult de un milion de hectare cu floarea soarelui, sansele ca sa avem rotatii corespunzatoare, in zonele de maxima favorabilitate a daunatorului, din sudul si sud-estul tarii, sunt minime.
De asemenea, fara o strategie coerenta, sansele sa se cultive mazarea, pe scara larga, ramane o utopie. Toti fermierii stiu de beneficiile mazarii ca si planta premergatoare, precum si faptul ca este o planta repelenta pentru Tanymecus, dar, de asemenea, toti fermierii stiu cat de rentabila este cultura. Intr-adevar, in ultimii ani suprafetele cu mazare au crescut, dar insuficient pentru a putea avea rotatii ca la carte, in zonele de maxima favorabilitate a acestui daunator.
dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea
