Aceasta boala este frecvent intalnita in toate zonele de cultivare a plantatiilor de mar, producand pagube imense in zonele cu climat umed, atat in plantatii, cat si in depozitele de fructe (cum este cazul soiurilor de mar de iarna).
Conditiile climatice ale tarii noastre sunt extrem de favorabile raspandirii si evolutiei acestui patogen, in special la soiurile sensibile (Golden Delicious, Idared, Jonathan, Starkrimson).
Simptome: boala se manifesta sub forma unor pete ce apar pe frunze (Fig.1), pedunculi, sepale, fructe (Fig.2) si foarte rar pe lastari. Petele de rapan pot fi recunoscute usor: initial sunt cafenii, iar in timp devin brun-negricioase, cu aspect catifelat. De pe frunze, patogenul se transmite cu usurinta pe fructele abia formate, care, in timp (cand vorbim de un atac timpuriu), se deformeaza, prezinta crapaturi si de cele mai multe ori cad la sol. In anii foarte favorabili dezvoltarii bolii, petele de pe lastari evolueaza rapid in ulceratii, iar acestia se usuca ori degera in timpul iernii.
Agentul patogen: Venturia inaequalis este o ciuperca cu doua faze de evolutie: una parazitara (pe pomi in perioada de vegetatie) si una saprofita (pe frunzele cazute la sol, unde are loc si dezvoltarea formei sexuate- peritecii cu asce si ascospori). Ciclul evolutiv al ciupercii incepe cu faza parazitara, din momentul realizarii infectiei primare. Miceliul ciupercii se dezvolta in frunze, sub epiderma si este constituit din filamente septate, cu ramificare abundenta, caracteristica. Miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai tarziu capata o culoare brun- negriciasa. Anual, ciuperca se transmite atat prin miceliul de rezistenta ce ramane pe organele atacate, cat si prin peritecii ori conidii de vara (ramase pe organele atacate in anul precedent). Rata de infectie este foarte mare, in special in primaverile ploioase (perioada critica pentru planta gazda fiind in intervalul aprilie-iunie). Dezvoltarea optima a patogenului se prezinta la temperaturi cuprinse intre 16– 24°C, iar atunci, durata de umectare necesara producerii infectiei este cea mai scurta.
Masuri de protectie aplicate
Masuri preventive: cultivarea soiurilor rezistente atat la boli, cat si la daunatori, seceta, ger, folosirea de material saditor sanatos, certificat, la infiintarea plantatiilor, realizarea corespunzatoare a lucrarilor solului pe randurile de pomi toamna, pentru incorporarea frunzelor cazute si diminuarea rezervei biologice a ciupercii, adunarea tuturor fructelor, taierea lastarilor atacati de rapan si inlaturarea acestora din livada.
Masuri curative: aplicarea tratamentelor chimice cu produse specifice la avertizare, diferentiat, in functie de faza fenologica a plantei si de rata de infectie a patogenului. Tratamentele se pot aplica prefloral (cu produse cuprice- Coppermax in doza de 0,2%, Alcupral 50 PU- 1,5-2 kg/ha, aplicarea a 1-2 tratamente de iarna), si postfloral (4-5 tratamente- Batalion 450 SC in doza de 0,7-1 l/ha, Bellis 0,8 kg/ha). Nu se recomanda aplicarea produselor cuprice postfloral si nci aplicarea a doua tratamente consecutiv, cu produse ce contin aceeasi substanta activa.
Se recomanda alegerea tipului corespunzator de echipamente pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare si totodata integrarea tehnologiei de combatere a bolilor, daunatorilor si buruienilor in tehnologia de cultura. Totodata se recomanda respectarea tuturor masurilor preventive si curative, astfel ca in cazul livezilor neglijate, in ani cu primaveri ploioase, pierderile pot ajunge si la 50-80% din recolta.
ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
