Importanta
Castravetele (Cucumis sativus) este o planta legumicola din familia Cucurbitaceae. Isi are originea in sudul Asiei, fiind una din cele mai vechi plante de cultura (peste 3000 de ani). A fost cultivat de egipteni, iar in Europa de catre greci si apoi de romani. Arealul de cultura este extins la peste 500 mii ha, pe toate meridianele globului, cultivandu-se pe suprafete mari si prin sisteme diferite in principal in tarile cu legumicultura dezvoltata ca: S.U.A, Japonia, Polonia, Olanda, etc.
In tara noastra, castravetii se cultiva aproape in toate judetele, dar cele mai bune conditii sunt intalnite in sud, sud-vest si vest, ocupand aproximativ 15% din suprafata cultivata cu plante legumicole in camp, iar in sere ocupa locul 2 dupa tomate, cu un procent de 20% din suprafata ciclului de cultura.
Boli cheie
Mozaicul castravetilor – Cucumber mosaic virus
Simptome. Pe frunzele tinere apar pete galbene-verzui, circulare sau colturoase, delimitate de nervurile secundare. Simptomul clasic de mozaic se observa la frunzele batrane, unde alterneaza petele verzi-deschis cu cele galbene, iar limbul frunzei prezinta gofrari si incretiri evidente. Cozile frunzelor, ca si internodurile vrejilor sunt scurtate si cu simptome clare de arsuri. In perioadele calde ale anului se observa o ofilire rapida a frunzisului si chiar pe fructe apar zone de ingalbenire, ce se extind de la locul de prindere a fructului spre varful lui, ramanand in final doar cateva zone verzi pe fructul ingalbenit (Fig. 1.).
Patarea unghiulara a castravetilor – Pseudomonas syringae pv. Lachrymans
Simptome. Inca de la inceputul vegetatiei, pe primele 2 frunzulite apar pete mici, circulare sau colturoase, verzi-inchis, cu aspect umed, acestea se brunifica si se usuca. Pe frunze apar pete colturoase, situate intre nervurile secundare, de culoare verde-inchis, umede, care in final capata o coloratie gri-bej, se usuca si se desprind din frunza (Fig. 2). In conditii favorabile (vreme umeda) petele ce la inceput au 2-7 mm, se pot uni si sunt distruse suprafete mari din frunza. Pe fata inferioara a frunzei, dupa irigarea culturii, dupa ploi sau timp cetos, se constata prezenta unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos, sub forma de picaturi. Pe vreme secetoasa, insorita, exudatul bacterian se usuca si da nastere unei pelicule fine, cu aspect de celofan. Prin desprinderea zonelor atacate frunzele raman perforate si se pot deforma. Pot fi observate simptome asemanatoare pe cozile frunzelor si tulpini, care pot prezenta zone uscate sau putrezite in functie de umiditatea atmosferica. Fructele atacate prezinta pete de 1-3 mm, verzi-inchis, circulare, cu aspect umed si cu o zona centrala albicioasa. In dreptul acestor pete, fructul poate crapa pe vreme secetoasa sau se acopera cu lichid bacterian pe vreme umeda.
Mana cucurbitaceelor – Pseudoperonospora cubensis
Simptome. Mana ataca numai frunzele, sub forma unor pete verzi-deschis pe fata superioara, pete de forma colturoasa, bine delimitate de nervurile frunzelor. Culoarea petelor se schimba in galben (Fig. 3), apoi in brun, iar pe fata inferioara, apare un puf cenusiu-violaceu sau bej. In conditii favorabile, petele se pot uni si este distrusa o mare parte din frunza, iar plantele vor ramane repede fara frunzis.
Infectiile se produc pe vreme umeda, la temperaturi cuprinse intre 5-30oC (optim 23oC), cand apar sporii ce vor germina si vor da filamente de infectie care patrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au cel putin jumatate din suprafata normala.
Fainarea cucurbitaceelor – Erysiphe cichoracearum si Sphaerotheca fuliginea
Simptome. Organele aeriene, tulpini, frunze (Fig. 4) si chiar fructe sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare.
Pe suprafata acestor organe apare un miceliu alb, fainos, sub forma unor pasle mai mult sau mai putin extinse. Pe limbul frunzelor, petele se pot uni si acopera suprafete mari de limb care, in scurt timp, se vor usca. Sub acest miceliu tesuturile se ingalbenesc si se brunifica. In conditii de seceta atmosferica, atacul se extinde pe cozile frunzelor, pe tulpini si chiar pe fructe.
Conditiile optime de instalare si evolutie a ciupercilor difera. Pentru Erysiphe temperatura optima este de 15-26oC si nu necesita o umiditate ridicata, in timp ce pentru Sphaerotheca temperatura optima este de 15-21oC, dar necesita o umiditate ridicata.
Daunatori cheie
Musculita alba de sera – Trialeurodes vaporariorum
Este o specie polifaga, ataca plante legumicole si ornamentale. Adultii si larvele colonizeaza frunzele si lastarii (Fig. 5), frunzele in urma atacului se ingalbenesc, se usuca si cad. Plantele (frunzele si fructele) sunt acoperite de dejectiile insectelor, pe care se dezvolta ciuperci patogene.
Tripsi
Cele mai des intalnite si periculoase specii de trips sunt: Tripsul californian (Frankliniella occidentalis) (Fig. 6a.) si Tripsul comun sau al tutunului (Thrips tabaci) (Fig. 6b). Sunt insecte deosebit de periculoase, de dimensiuni foarte mici, greu vizibile cu ochiul liber. Tripsul colonizeaza si inteapa organele plantelor sugand seva din tesuturi si provoaca avortarea florilor (florile nu leaga). Plantele atacate nu mai cresc sau au un ritm de crestere lenta. Uneori pagubele depasesc 50% din productie.
Paianjenul rosu comun – Tetranychus urticae
Este un daunator deosebit de periculos in culturile de castraveti, mai ales in perioadele calde. Frunzele atacate se usuca si cad, daunatorul provocand pagube de pana la 100% daca nu sunt aplicate la timp produse de combatere. In locurile de atac, pe fata frunzelor, se pot observa zone punctiforme decolorate caracteristice, de-a lungul nervurilor si pe marginea frunzelor. Frunzele atacate capata o culoare cenusiu-lucitoare, au aspect pergamentos, iar in final se usuca si cad. Pe spatele frunzelor se pot observa urme de panza de paianjen (Fig. 7).
Masuri de combatere a factorilor de stres biotic
Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice si a celor agro-fitotehnice prin care se realizeaza culturile de castraveti.
Masurile agro-fitotehnice cuprind:
- alegerea celui mai adecvat loc de cultivare
- respectarea rotatiei culturilor
- executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
- executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
- semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
- fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
- utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
- indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
- distrugerea buruienilor care constituie surse de reinfestare
- tratamente profilactice ale materialului saditor cu substante fungice si insecticide.
Cutivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
Cutivarea de soiuri si hibrizi rezistenti este o alta masura importanta. Sortimentul de castraveti este reprezentat in special de hibrizi (F1) si mai putin de soiuri. Hibrizii de castraveti (F1) au calitati deosebite (pantenocarpie, flori predominant femele, heterozis, toleranta la unele boli si unii daunatori, fructe mici, fructe mari si uniforme).
Hibrizi de castraveti rezistenti:
- Adrian F1 – rezistent la CMV
- Allianz F1 – rezistent la CMV si Fainare
- Amour F1 – rezistent la CMV si Mana
- Timor F1 – rezistent la Fainare, Mana si CMV.
In momentul in care atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile preventive nu s-au luat, masurile chimice de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolilor si daunatorilor, alternandu-se substantele active pentru a nu se crea rezistenta.
Masuri preventive si curative in combaterea bolilor
- Pentru patarea unghiulara a castravetilor – Pseudomonas syringae Lachrymans dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50ºC timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv, aerisiri repetate a spatiilor protejate, irigare prin picurare sau rigole.
Masuri curative in combaterea daunatorilor
- Combatere biologica
- Pradatorul Macrolophus costalis este polifag si se hranesste cu acarieni si tripsi, constituind un element de baza in combaterea tripsului californian (Frankliniella occidentalis) si a tripsului tutunului (Thrips tabaci). Depistarea tripsilor se face simplu, prin amplasarea capcanelor galbene sau albastre cu lipici.
- O insemnatate deosebita in limitarea atacului Musculitei albe de sera o are viespea parazita Encarsia formosa. Gradul de parazitare al viespei este destul de ridicat, pana la 60,9% in cultura de castraveti.
Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor cheie din cultura de castraveti
Pentru boli:
- KUMULUS DF – 0,4%
- SULPHUR 80 WG – 3,0 kg/ha
- DAGONIS – 0,6 l/ha (fainare)
- RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 2,5 kg/ha
- ELECTIS 75 DF – 1,5 kg/ha
- DITHANE M45 – 2,5 kg/ha
- ALCUPRAL 50 PU – 1,5-2,0 kg/ha (mana si patari), etc.
Pentru daunatori:
- NISSORUN 10 WP – 0,8 kg/ha
- FLORAMITE 250 SC – 0,4-0,6 l/ha (paianjenul rosu)
- LASER 240 SC – 0,05%
- MOSPILAN 20 SP – 0,04%
- VERTIMEC 1,8 EC – 60-80 ml/hl (trips)
- JUVINAL 10 EC – 0,05% (musculita alba de sera), etc.
Ing. Luminare Maria Cristina
Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, Bucuresti
