Chiar daca a plouat in primavara si mai ales in prima luna a verii, sa nu uitam de una dintre marile amenintari care ne „pandeste” in fiecare toamna, soarecii de camp. Iarna trecuta a fost foarte blanda, fara geruri. Practic, nu putem spune ca a fost iarna in adevaratul sens al cuvantului. In anul 2020 multi fermieri au avut compromise culturile de toamna, altii au pierdut atat culturile de toamna, cat si cele de primavara, fiind la un pas de faliment.
Dupa un an agricol prost, chiar catastrofal pentru cei in aflati in zonele cu cel mai mare deficit de apa, a urmat un an 2021 multumitor pentru fermiri. Acestia isi pun speranta intr-un nou an agricol si mai bun, in speranta reechilibrarii bugetelor, inca afectate de seceta din anul 2020. Pentru fermierii greu incercati, in special cei din sudul si sud-estul tarii, protejarea culturilor de toamna este vitala. Orice eveniment neplacut ar putea avea repercursiuni grave asupra bugetului fermelor si asa subtiat in acest an.
Rozatoarele sunt putin bagate in seama in ultimul timp, dar au existat ani cand atacul acestora a fost asa de ridicat incat fermierii au trebuit sa semene din nou graul sau rapita de toamna. Probleme mari din cauza atacului soarecilor de camp s-au semnalat in toamna anului 2014, in lunile octombrie-noiembrie, atat in sudul si sud-estul tarii, cat si zonele de vest. Nivelul populatiei a fost foarte ridicat, conditiile climatice fiind favorabile rozatoarelor si, drept urmare, fermierii au vazut cum le dispare, la propriu, cultura de grau, dar si cea de rapita de toamna. Si in cazul soarecilor de camp, posibilitatile de combatere chimica a acestora sunt limitate. In literatura de specialitate se mentioneaza faptul ca atacul rozatoarelor este unul ciclic si se poate repeta odata la 2-3 ani.
Rozatoarele sunt „invizibile” fermierilor datorita modului lor de viata. De exemplu, soarecii de camp (Microtus arvalis) traiesc in galerii subterane, care pot ajunge si la 35 de centimetri adancime. In camp sunt vizibile doar orificiile de suprafata. Unei galerii pot sa ii corespunda una sau mai multe orificii si, bineinteles, vetrele de atac, unde plantele pot sa lipseasca. Pagubele pot fi variabile, dar se considera ca la o densitate de 50 galerii/ha, acestea devin evidente. In toamna anului 2014 s-au semnalat situatii cand densitatea acestor galerii a fost si de 10 ori mai mare, in zona de sud a tarii, in unele cazuri fermierii fiind nevoiti sa reinsamanteze solele cu grau sau rapita de toamna. Din pacate, nu prea mai exista cercetatori care sa se ocupe numai de prevenirea si combaterea atacului rozatoarelor la culturile agricole si nici nu am cunostinta de existenta unor proiecte de cercetare care sa se ocupe exclusiv numai de aceasta problema.
Daca toamna este calda, populatia rozatoarelor poate sa creasca foarte mult, stiut fiind faptul ca femelele sunt foarte prolifice, iar maturitatea sexuala a acestora survine la 13-18 zile de la nastere. Iar fix aceste conditii par sa se inregistreze in toamna anului 2021.
Un alt aspect important trebuie luat in seama. In cazul in care nu se lucreaza porumbistile sau miristele de grau, rozatoarele pot avea la dispozitie atat resturi vegetale, cat si samulastra din belsug. Anul trecut, de exemplu, ca urmare a temperaturilor ridicate, a fost multa samulastra de porumb, inclusiv la inceputul lunii noiembrie. In practica este o raritate sa vezi samulastra de porumb in aceasta perioada a anului, cunoscut fiind faptul ca porumbul este mai sensibil la frig. Numai ca, in sud-estul tarii sau in zonele de vest, nu a cazut bruma nici in luna noiembrie. Prin urmare, in anii in care avem samulastra de porumb, pe langa boabele de porumb rezultate din cauza pierderilor de la recoltare, soarecii pot avea si multa hrana proaspata la dispozitie. De asemenea, in miristele nelucrate de grau, acolo unde au existat pierderi la recoltare, poate sa existe un „covor verde”, format din samulastra de grau.
Ce pot face fermierii pentru a nu avea probleme cu rozatoarele la culturile de toamna?
Pentru a tine sub control rezerva biologica a soarecilor de camp (Microtus arvalis), dar si a celorlalte specii de rozatoare, in primul rand nu trebuie sa le oferim surse suplimentare de hrana. Iar aceasta sursa poate sa vina de la pierderile la recoltare. Daca efectuam recoltatul la timp, iar pierderile la recoltare sunt minime si daca dezmiristim la timp, atunci rozatoarele vor avea o oportunitate in minus, iar semanaturile de toamna vor avea o sansa in plus.
Combaterea rozatorelor prin metode chimice este destul de dificil de realizat. Exista momeli toxice, dar aplicarea acestora pe suprafete intinse ridica probleme serioase de logistica, asa cum s-a intamplat in toamna anului 2014. Din cauza atacurilor ridicate inregistrate in toamna acelui an, s-a autorizat temporar folosirea substantei active clorofacinona (produs comercial Redentin) pentru combaterea soarecilor de camp (Microtus arvalis). Sansele pentru viitoare autorizari temporare sunt pratic nule, mai ales in contextul legislatiei europene din ce in ce mai restrictive privind folosirea pesticidelor.
Ce ar fi de facut pe viitor?
Simplu, refacerea perdelelor forestiere si a populatiilor pradatorilor naturali ai rozatoarelor de camp. In caz contrar, ce s-a intamplat in toamna anului 2014 s-ar putea repeta oricand.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
