Feniculul (Foeniculum vulgare Mill.) reprezinta o planta bienala sau perena din familia Apiaceae, cu o tulpina inalta de pana la 2 metri, avand forma cilindrica, fin striata, acoperita cu un strat usor brumat la exterior si gola in interior. Frunzele, care au o baza bine dezvoltata, sunt impartite de 3-4 ori in segmente foarte inguste si filiforme. Umbelele acestei plante sunt de culoare galbena. Fructul, o diachena ovoidal-cilindrica, are o lungime de pana la 10 mm si o latime maxima de 3 mm. Atat planta in intregime, cat si in special fructul, emana un miros aromatic, iar gustul este dulce-aromat, similar cu cel al anasonului. Feniculul infloreste in perioada iulie-septembrie. Originara din regiunea eurasiatica, aceasta specie este cultivata in aproape toate colturile lumii.
Compozitia chimica.
Fructele de fenicul ar trebui sa contina cel putin 3% ulei volatil, iar aceasta valoare poate atinge chiar si 7%. Principalul component al uleiului volatil este anetolul, prezent in proportie de 50-85%, un principiu activ intalnit si in fructele de anason. Cu toate acestea, fructele de anason nu contin feniculina si fenchona, substante caracteristice feniculului, din care fenchona este responsabila pentru gustul slab-amar al uleiului volatil.
Cerintele fata de mediu.
Specia manifesta o preferinta pentru caldura, iar semintele incep sa germineze numai cand temperatura medie zilnica a aerului atinge intre 6-8°C. Feniculul este rezistent la iernare doar in zonele sudice ale Europei; in tarile Europei Centrale, este cultivat ca planta anuala. In aceste regiuni, culturile din al doilea si al treilea an de vegetatie pot suferi din cauza perioadelor mai calde in iarna, urmate brusc de ger, mai ales atunci cand plantele nu sunt acoperite de zapada. Feniculul se dezvolta in conditii favorabile in Campia de Vest, dar poate fi cultivat cu succes si in Dobrogea si Baragan, unde fructele prezinta o culoare mai deschisa si un continut mai ridicat de ulei volatil. Solurile ideale sunt cele de tip cernoziom, fertile, bine structurate si relativ umede, cu nivelul apei subterane la adancimea de 2,0-2,5 m. Amplasarea culturii in zone insorite, plane si ferite de vanturi reprezinta conditii optime pentru dezvoltarea feniculului.
Tehnologia de cultura.
Ca o planta perena, feniculul trebuie plasat in afara asolamentului si nu ar trebui sa fie replantat pe aceeasi sola decat dupa 4-6 ani. Evitati cultivarea sa dupa alte plante din familia umbelifere si in solurile infestate cu cuscuta (Cuscuta epithymum L.). Cerealele de toamna si prasitoarele sunt premergatoare ideale. Dupa inlaturarea culturii anterioare, terenul trebuie mentinut fara buruieni si fara crusta. Procesul tehnologic incepe prin arare la o adancime de 25-30 cm. Inainte de semanat, solul trebuie pregatit prin nivelare si grapare cu discul, in agregat cu grapa cu colti reglabili. Ingrasamintele organice (25-30 t/ha) trebuie aplicate inainte de semanat.
Fertilizarea minerala de baza implica aplicarea fosforului sub aratura adanca, intr-o doza de 45 kg/ha P2O5. Pentru ingrijirea continua, anual, toamna, la ultima prasila, se administreaza 40-50 kg/ha P2O5, iar in primavara devreme, 45 kg/ha azot. Potasiul este aplicat doar pe solurile deficitare si in al patrulea an de vegetatie, intr-o doza de 40 kg/ha K2O. In zonele favorabile, momentul optim de semanat este in pragul iernii sau in ferestrele de iarna. Cantitatea de samanta recomandata este de 8 kg/ha, iar adancimea de semanat este de 2-3 cm, cu o distanta de 62,5 cm intre randuri. Daca conditiile meteorologice nu sunt favorabile, infiintarea culturii poate fi efectuata si in primavara, dar in cel mai timpuriu stadiu posibil.
Drd. Ing. Chiriloaie-Palade Andrei
