Afidele (Hemiptera: Aphididae) sunt un grup mare de insecte fitofage care includ aproximativ 5000 de specii descrise la nivel mondial, facand parte din peste 600 de genuri.
Pterochloroides persicae (Cholodovsky 1899) este cunoscut sub numele de afidul gigant brun de scoarta al piersicului. Este o specie straina invaziva de origine din China, din subfamilia Lachninae, familia Aphidae. Afidul este prezent in Europa, Asia, America de Nord si Nordul Africii unde se hraneste pe specii pomicole din genul Rosaceae, Rutaceae si Salicaceae. Piersicul si caisul sunt gazdele preferate. Se crede ca afidul s-a raspandit din Asia Centrala si de Sud-Est spre Orientul Mijlociu si de acolo in sudul Europei si Europa Centrala (Italia, Serbia, Bulgaria, Cipru, Malta, Romania) si in Africa de Nord (Egipt, Tunisia, Algeria).
Prima identificare in Romania a afidului P. persicae a fost facuta in toamna anului 1982 de catre dr. Hondru Nicolae, seful laboratorului de Zoologie Agricola din cadrul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti, pe un prun si un cais dintr-o gradina particulara aflata in zona de Nord a orasului Bucuresti. Un an mai tarziu, in 1983, un pomicultor din judetul Dolj a semnalat prezenta masiva a afidului intr-o livada de piersic, ocazie cu care s-a consemnat si primul atac al afidului, considerat important din punct de vedere economic. Atacuri ulterioare pe piersic au fost depistate in august 1993 in judetul Galati si in 2004 in zona Baneasa-Bucuresti. In 2019, un atac masiv al afidului pe piersic a fost observat intr-o curte din comuna Snagov.
Descriere. Afidul, forma aptera, are corpul de forma ovala, culoarea variaza de la brun inchis pana la negru cu pete albe de dimensiuni intre 3,5 si 4,7 mm. Pe partea dorsala a abdomenului se gasesc tuberculi mari de culoare alba dispusi in sir dublu. Antenele sunt formate din 6 articole scurte. Corniculele sunt de culoare inchisa, scurte, cu extremitatea latita, tronconice cu numerosi peri. Picioarele posterioare sunt foarte lungi cu extremitatea femurului si a tibiei de culoare bruna negricioasa. Coada este groasa, rotunjita, lungimea este de doua ori mai mare decat latimea, acoperita cu numerosi peri de marimi diferite.
Aripatele au culoarea corpului aproximativ la fel ca cea a nearipatelor. Pe aripile anterioare sunt prezente pete caracteristice mari, inchise la culoare. Lungimea corpului este de 2,7-3,6 mm.
Biologie. In conditiile climatice din Romania, afidul brun al piersicului ierneaza ca ou pe scoarta pomilor gazda. In zonele calduroase si secetoase ale globului poate ierna si ca femela virginogena aptera. Depunerea oualor de iarna are loc in lunile octombrie – noiembrie sub forma de gramezi pe ramurile groase si pe trunchiul pomilor. La depunere, ouale sunt de culoare bruna apoi negre-lucioase. Larvele eclozeaza la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie, din care apar fundatrigenele care traiesc aproape doua luni. Din acestea se dezvolta femele virginogene de dimensiuni mari. In zonele de origine, afidul dezvolta un numar mare de generatii, peste 10-11, cu durate de dezvoltare intre 15 – 40 de zile in functie de conditiile climatice, temperaturile foarte ridicate limitandu-i dezvoltarea.
Capacitatea de a se reproduce partenogenetic pe parcursul anului creste foarte mult potentialul de daunare al afidelor in climatele tropicale si calde. Specia si-a adaptat ciclul de viata la conditiile de mediu pe care le-a intalnit in diferitele zone geografice pe care le-a invadat. In anumite regiuni in care iarna temperaturile scad sub pragul inghetului, P. persicae dezvolta de obicei un ciclu de viata complet (holociclic) format din mai multe generatii partenogenetice in anotimpurile favorabile, urmate de o singura generatie sexuata din care rezulta oua rezistente la temperaturi scazute. In regiuni cu ierni mai blande afidul poate dezvolta un ciclu de viata anholociclic (adica faza sexuata este absenta), reproducandu-se continuu prin partenogeneza vivipara.
Daune. Afidul P. persicae este o specie lignicola, daunator periculos al speciilor pomicole din genul Prunus. Afidul produce cele mai mari pagube la piersic, cais si prun. Provoaca daune severe la cultura de migdal in mai multe tari din sudul Europei, Asia, estul Mediteranei, nordul Africii si mai recent, in Peninsula Arabica.
Afidul traieste in colonii mari pe trunchiul pomilor si pe ramurile groase sau de dimensiuni medii. Exista situatii in care coloniile se gasesc la baza trunchiului la o distanta mica de sol, dar si pe ramuri mai subtiri. Prefera partile umbroase ferite de razele directe ale soarelui. Prezenta afidului este usor de observat deoarece coloniile foarte mari formeaza un manson negricios la locul atacului format din mii de indivizi de varste diferite. Locul de sub coroana pomilor afectati in dreptul coloniilor devine negru lucios ca urmare a stratului de fumagina care se formeaza pe secretiile dulci eliminate de afidele aptere si care ajung pe sol si iarba. La infestari puternice are loc caderea prematura a frunzelor, iar declinul ramurilor si pomilor afectati are loc in cativa ani din cauza extragerii de catre afide a unor cantitati considerabile de seva din tesuturi. Pomii afectati fructifica putin iar fructele raman mici si nu ajung la maturitate. Cei mai afectati sunt pomii tineri. Afidele aptere produc cantitati mari de dejectii dulci cunoscute sub denumirea populara de roua de miere sau mielat. Dejectiile dulci acopera organele pomilor impiedicand desfasurarea normala a functiilor fiziologice ale acestora si provoaca arsuri. Furnicile sunt atrase de secretiile dulci ale afidelor pe care le consuma. Roua de miere serveste ca substrat pentru dezvoltarea ciupercii saprofite Capnodium salicinum cunoscuta sub numele de fumagina, o crusta neagra densa care acopera organele atacate ale pomilor, impiedicand fotosinteza.
Combatere: Pe cale chimica, afidul brun al piersicului poate fi combatut folosind insecticide din grupa piretroizilor de sinteza cu actiune prin contact si ingestie ex. FASTAC 10 EC (alfa cipermetrin 100 g/l) in doza de 0,15 l/ha aplicate la avertizare in perioada de vegetatie. Cu actiune insecticida este si produsul OVIPRON TOP EC (ulei de parafina 800 g/l) care poate fi folosit in doza de 2500 ml/100 l apa sau 1500 ml/ 100 l apa in amestec cu un insecticid. Prin aplicare, acest produs realizeaza asfixierea prin acoperire a insectelor cu o pelicula fina cauzand astfel moartea.
In natura, coloniile afidului Pterochloroides persicae sunt asociate cu numeroase specii de paraziti si pradatori. Parazitii din grupul himenopterelor sunt deosebit de importanti, acestia pot sa determine un grad de peste 85% parazitare la larve. Parazitul Pauesia antennata si pradatorul Coccinela algerica sunt cei mai importanti dusmani specifici folositi in combaterea afidului in zonele din Asia.
Folosirea entomopatogenilor este o alternativa viabila la combaterea chimica. Ciupercile entomopatogene Beauveria bassiana, Metacordyceps liangshanensis sunt folosite cu succes in Tunisia, iar Taxterosporium tubinatum in Israel.
Alina-Gabriela Geicu
Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti
Laboratorul de Organisme Daunatoare
