Fertilizarea de toamna este o investitie strategica pentru culturile de cereale si rapita. Alegerea tipului de ingrasamant si a dozelor trebuie sa se bazeze pe date reale, nu pe retete generalizate. Doua greseli frecvente: aplicarea ingrasamintelor fara analiza solului si utilizarea excesiva a azotului, pot transforma fertilizarea din factor de productie intr-o sursa de pierderi economice si riscuri de mediu.
Analiza de sol
Fiecare sol are particularitati proprii de pH, continut de macro- si microelemente, textura si materie organica. Fara o evaluare periodica, fermierul nu cunoaste rezervele reale de nutrienti si aplica doze orientative, ceea ce duce fie la carente, fie la acumulari inutile.
Pe solurile cernoziomice din sudul Romaniei, fosforul se afla frecvent la niveluri satisfacatoare, insa fertilizarea „dupa reteta” cu complexe NPK 15-15-15 conduce la acumulari excesive si la blocaje nutritive, reducand absorbtia de zinc. In zonele de podis, fertilizate ani la rand cu azot, acidifierea solului devine o problema iar fosforul aplicat ramane partial indisponibil.
Analiza de sol ofera informatii esentiale despre pH, humus si continutul de N, P si K. Probele se preleveaza din 15–20 puncte/parcela, la 0–30 cm adancime pentru culturile anuale iar costurile se amortizeaza rapid prin reducerea ingrasamintelor aplicate inutil.
Praguri orientative pentru azot mineral in sol
Determinarea azotului mineral (NO₃⁻ + NH₄⁺) prin analiza de sol permite ajustarea dozei de fertilizare inca din toamna:
- Sub 30 kg N/ha – necesar ridicat, se recomanda aplicarea completa a dozei de baza.
- 30–60 kg N/ha – fertilizare moderata cu ajustarea dozelor in functie de cultura urmatoare.
- Peste 60 kg N/ha – rezerva este buna, doza de toamna poate fi redusa cu 20–30%.
Aceste valori sunt orientative si trebuie corelate cu tipul de sol, cultura si nivelul de productie vizat.
Excesul de azot
Azotul este elementul cel mai dinamic si cel mai mobil din sol, iar tentatia de a-l aplica in doze mari pentru a stimula dezvoltarea culturilor este mare. Cu toate acestea, azotul nitrat se spala usor in sezonul rece in special pe soluri nisipoase sau in zone cu precipitatii ridicate iar pierderile pot depasi 30–50% din doza aplicata.
Plantele fertilizate excesiv cu azot au tesuturi mai moi si acumuleaza mai multa apa, ceea ce le face mai vulnerabile la inghet si la boli fungice, cum ar fi mucegaiul de zapada sau fainarea. In culturile de grau semanate timpuriu, aplicarea a 80–100 kg s.a. N/ha toamna determina o vegetatie luxurianta, care intra in iarna cu risc crescut de degerare. La rapita, dozele mari favorizeaza o rozeta prea voluminoasa cu colet predispus la inghet in iernile fara strat protector de zapada.
Pe langa pierderile economice, levigarea azotului duce la poluarea apelor freatice. In zonele vulnerabile la nitrati, legislatia europeana si nationala impune perioade de interdictie si limite stricte de aplicare iar nerespectarea acestora poate atrage sanctiuni.
Rolul aplicarii de toamna vs. fertilizarea principala de primavara
Aplicarea azotului in toamna are un rol pregatitor, asigurand o pornire viguroasa a culturilor prin stimularea radacinilor si a infratirii timpurii. Doza principala ramane insa cea de primavara, cand plantele au consum maxim, iar riscul de levigare este mai mic. De aceea, fractionarea dozei totale intre toamna si primavara reprezinta cea mai sigura strategie pentru protejarea investitiei si a mediului.
Recomandari practice:
- Fractionarea dozelor: aplicati toamna doar 20–30 kg s.a. N/ha, suficiente pentru rasarire si formarea radacinilor iar restul primavara, cand plantele pot valorifica elementul.
- Forma de azot: preferati ingrasaminte cu azot amoniacal (ureea incorporata, sulfat de amoniu) mai putin predispus la levigare decat azotul nitric.
- Ajustarea dozelor dupa analiza de sol: calculati necesarul in functie de rezerva de azot mineral si de productia tinta.
- Monitorizarea precipitatiilor: evitati aplicarea inaintea ploilor abundente, care pot spala rapid nutrientii.
Respectarea legislatiei
In zonele vulnerabile la nitrati, Codul de bune practici agricole (HG 964/2000, Ordin MADR nr. 352/2015) impune limite clare:
- Este interzisa fertilizarea pe sol inghetat, acoperit cu zapada sau saturat cu apa.
- Doza maxima anuala de azot provenit din ingrasaminte organice nu poate depasi 170 kg s.a./ha.
Respectarea acestor norme protejeaza resursele de apa si previne sanctiunile.
Fertilizarea de toamna nu inseamna doar aplicarea de nutrienti, ci management responsabil al resurselor. Analiza de sol ofera fundamentul pentru decizii corecte iar dozarea atenta a azotului protejeaza investitia fermierului si mediul inconjurator. O fertilizare responsabila inseamna nu doar recolte mai mari, ci si protejarea resurselor de sol si apa pentru generatiile viitoare.
Ing. Luminare Maria – Cristina, ICDPP
