Porumbul este una dintre cele mai rentabile culturi (cu conditia sa nu fie seceta), motiv pentru care in ultimul deceniu, in tara noastra, suprafetele cultivate cu papusoi sunt mai mari de 2,4 milioane de hectare anual (chiar 2,6 milioane ha in 2015 sau 2019). Romania ocupa primul loc din UE ca suprafata cu porumb si primele doua locuri la productie.
In ultimii ani, omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera) este din ce in ce mai prezenta in lanurile de porumb, cu consecintele economice negative de rigoare asupra calitatii productiei si asupra rentabilitatii fermierilor. Este un daunator care pune probleme in a doua parte a perioadei de vegetatie a porumbului, in special in lunile iulie si august, motiv pentru care combaterea lui ridica o serie de provocari.
De ce larvele acestei specii sunt asa de periculoase? Nu neaparat pentru pagubele cantitative de productie care, in mod normal, nu depasesc cateva sute de kilograme la hectar, ci pentru pagubele calitative. Initial, larvele consuma matasea, ulterior boabele aflate in faza de lapte-ceara din varfului stiuletelui. In urma hranirii, larvele elimina excrementele la exteriorul organului atacat. In cazul porumbului, o parte din excrementele larvelor raman si in interiorul stiuletelui. In urma atacului omizii fructificatiilor la stiuleti, pe leziunile produse se pot instala ciupercile Fusarium graminearum, Fusarium verticillioides sau Aspergillus flavus. Micotoxinele produse de aceste ciuperci contamineaza cariopsele de porumb, care pot deveni toxice pentru animale si oameni. Cele mai periculoase micotoxine sunt deoxynivalenol, zearalenon, fumonisine sau aflatoxinele. Daca sunt depasite limitele maxime admise pentru aceste micotoxine, fermierii nu isi vor putea valorifica productia, cu consecinte negative asupra profitabilitatii lor.
In literatura de specialitate se mentioneaza ca in tara noastra omida fructificatiilor prezinta 2-3 generatii pe an. De asemenea, se mentiona ca prima generatie apare in mai-iunie, a doua in luna iulie si a treia, in unii ani, la sfarsitul lui august. Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat. In urma monitorizarii efectuate in ultimii ani in sud-estul tarii, la INCDA Fundulea, cu ajutorul capcanelor feromonale, s-a constatat ca generatia I apare mai repede decat in mod normal, la inceputul lunii mai, chiar la sfarsit de aprilie, in timp ce zborul adultilor acestei specii dureaza pana in prima parte a lunii octombrie (unele capturi au fost si in noiembrie). Acest fapt se datoreaza, in primul rand, cresterii temperaturilor, ca urmare a incalzirii globale. Daca la Fundulea temperatura medie anuala era de 10-11°C, in ultimii ani aceasta a depasit 12,5 chiar 13°C. O crestere cu mai mult de doua grade a temperaturii medii anuale insemna un posibil impact mai mare al daunatorilor culturilor agricole, inclusiv omida fructificatiilor. De asemenea, temperaturi mai mari inseamna si posibile scurt-circuite intre relatia dintre insecta daunatoare si parazitii sau pradatorii acesteia. Daca populatia unei specii de insecte daunatoare nu mai este tinuta sub control de entomofauna utila, atunci aceasta va creste, cu consecintele negative de rigoare asupra agriculturii sau horticulturii.
Sa aruncam un ochi asupra omizii fructificatiilor, sa vedem cu ce ne confruntam. In general, fluturii sunt activi noaptea si se harnesc in amurg cu nectarul florilor diferitelor specii. Imperecherea si depunerea pontelor au loc in decursul noptii, la cateva zile dupa aparitia fluturilor. O singura femela poate depune pana la 1000 de oua! Larvele apar la o saptamana de la depunerea pontei, se hranesc 2-3 saptamani, dupa care coboara in sol, la 2-10 cm adancime, unde isi formeaza o loja captusita cu fire de matase si se impupeaza. In general, fluturii apar la 3-6 saptamani de la impupare, zborul acestora fiind nocturn (desi, uneori ii putem vedea si in timpul zilei). In cursul verii, o generatie poate dura, in medie, 35-40 de zile. In zonele calde aceasta specie poate sa aiba si 6 generatii intr-un an. In general, o vreme mai calda decat in normal inseamna un bun „combustibil” pentru insectele daunatoare. Ca tacamul sa fie complet, fluturii acestei specii pot sa zboare pe distante de sute de kilometri, iar cercetari mai recente au scos in evidenta faptul ca unii fluturi pot sa zboare si 2000 de kilometri.
Asadar, ne apropiem de momentul aparitiei celei de-a doua generatii. In acest caz, fermierii se pot confrunta cu o presiune mare de infestare. Cand este zborul maxim al celei de-a doua generatii, in decurs de o saptamana, in capcanele feromonale se pot inregistra si cateva sute de fluturi capturati! Imaginati-va ce inseamna sute de fluturi, fiecare depunand pana la 1000 de oua.
Prin urmare, daca situatia din teren o cere, este necesara efectuarea unui tratament de combatere. Se recomanda amplasarea capcanelor feromonale in lanul de porumb. Pentru monitorizarea zborului acestei specii exista feromoni cu un grad ridicat de selectivitate. In general acesta se face la cateva zile de la aparitia primilor adulti in capcanele feromonale. In literatura de specialitate se recomanda efectuarea unui tratament in vegetatie, cu un insecticid, la inceputul depunerii in masa a pontei. De obicei, depunerea oualelor incepe la 3-5 zile din momentul aparitiei fluturilor. De acest aspect trebuie sa tinem seama daca este necesar sa aplicam un tratament in vegetatie. Din acest motiv monitorizarea este importanta, iar sistemele automate de monitorizare ne pot ajuta sa cunoastem cat mai exact momentul aparitiei fluturilor in lanul de porumb.
Problema este ca, deocamdata, foarte putini fermieri isi permit sa foloseasca capcanele entomologice digitale (dotate cu camera foto si care transmit capturile de imagine direct pe laptop sau telefonul mobil), din cauza costului ridicat. Asa ca sunt suficiente si capcanele clasice, cu conditia ca lanul de porumb sa fie vizitat zilnic de fermieri (sau angajatii acestora).
Alta problema este faptul ca plantele de porumb sunt foarte inalte in momentul cand trebuie efectuat tratamentul de combatere al omizii fructificatiilor, fiind necesara o masina autopropulsata, cu garda mare la sol, dar nu toti fermierii isi pot permite acest echipament.
S-ar mai putea face altceva, in afara de tratamente in vegetatie? Da, asa numitele „strip-flowers”, aflate la marginile solei cu porumb, unde sunt cultivate mai multe specii de plante cu flori, care asigura un habitat pentru speciile de paraziti oofagi sau pradatori ce au „in meniul lor” omida fructificatiilor. Unele dintre cele mai cunoscute sunt speciile de viespi, care paraziteaza ouale daunatorilor (inclusiv Helicoverpa armigera), ce apartin genului Trichogramma. Benzile de la marginea solelor cu porumb cultivate cu diferite specii de flori ar putea reprezenta un habitat ideal pentru viespile parazite, dar cu conditia ca majoritatea fermierilor dintr-o anumita zona sa procedeze la fel.
Prin urmare, sa fim cu ochii pe lanul de porumb ca sa tinem cat mai departe omida fructificatiilor de el si sa tinem legatura si cu specialisttii de protectia plantelor.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
