Trifoiul rosu: boli si daunatori!

Publicat de

Autori: Natalia Oana Pop, dr. ing. Moisa Floare

SCDA LIVADA

In aceasta perioada de tranzitie si consolidare a propietatii pentru o agricultura durabila, trifoiul rosu (Trifolium pratense) se preteaza prin raspunsul sau ecologic favorabil, mai ales acolo unde se practica agricultura biologica.

Dar atentie insa, productia de masa verde, fan si seminte poate fi diminuata cantitativ si depreciata calitativ de activitatea daunatorilor si a fitopatogenilor. Cei mai importanti daunatori, mai ales pe partea de nord-vest a Romaniei sunt: gargarita florilor de trifoi (Apion apricans), tripsul trifoiului rosu (Haplothrips niger Osb.)

Descrierea si recunoasterea daunatorilor

Gargarita florilor de trifoi, in tara noastra este raspandita in Transilvania, Banat, nordul Moldovei. Adultul (fig.1) are corpul de culoare neagra, bombat dorsal, elitrele prezinta striuri longitudinale, rostrul este subtire, lung si usor curbat, lungimea de 2,5-3,5 mm. Larva (fig. 2 si 3) are lungimea de 2-3 mm, este de culoare alb-galbuie cu capsula cefalica bruna.

Fig.1 Apion apricans –adult
Fig.2 Apion apricans –larvă
Fig.3 Apion apricans -larvă

Acest daunator are o singura generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult la baza tulpinilor de trifoi sau in sol. Primavara spre sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, cand temperatura medie atinge 11°C, apar adultii, ce se hranesc cu frunzele plantelor de trifoi. La sfarsitul lunii mai, femelele depun ouale (1-2) in interiorul florilor din capitulele nedeschise. Dupa aproximativ o saptamana apar larvele neonate si se hranesc cu partile interne ale florilor. Stadiul de larva dureaza in jur de o luna, dupa care se transforma in pupe in interiorul capitulelor in jurul rahisului. Dupa 10-14 zile apar adultii, zborul maxim fiind in luna iulie. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve, adultii se hranesc cu frunzele perforandu-le, iar larvele consuma organele interne ale florilor. La atacuri puternice capitulele se brunifica si se usuca, iar pe pajisti se reduce densitatea plantelor de trifoi. In cazul infestarii puternice, este necesara cosirea trifoiului in faza de butonizare, pentru distrugerea oualor si a larvelor neonate.

Un alt daunator care poate produce pagube in cultura de trifoi este tripsul trifoiului rosuHaplotrips niger Osb. Adultii (fig.4) tripsului trifoiului rosu au lungimea corpului de 1,5-2 mm lungime, culoarea neagra, aripile hialine, fumurii la mijloc, prezinta cili intercalari. Larva (fig.5) postoligopoda, la maturitate ajunge pana la 2 mm lungime, are capul, picioarele si ultimele segmente abdominale negre, restul corpului fiind de culoare portocaliu spre rosu. Prezinta 2 generatii pe an si ierneaza in stadiul de larva in stratul superficial al solului. Primavara se transforma in nimfa, iar adultii apar in luna mai. Ouale sunt depuse in bobocii florali, iar dupa o scurta perioada de incubatie apar larvele ce se hranesc cu sucul celular al florilor. Dupa 3-4 saptamani se transforma in nimfe in stratul superficial al solului  si ciclul biologic se reia. Produc pagube atat in stadiul de larva cat si de adult, hranindu-se cu graunciorii de polen si cu sucul celular al organelor florale (florile avorteaza) si al frunzelor (se deformeaza).

Fig.4 Tripsul trifoiului roșu –adult
Fig.5 Tripsul trifoiului roșu -larvă

Pentru combaterea daunatorilor cosirea timpurie a trifoiului, la  prima coasa are ca rezultat reducerea numerica a acestora. Pe cale chimica se folosesc produse din grupa organofosforicelor sau a piretroizilor de sinteza, ce se repeta la 7-10 zile.

Bolile trifoiului rosu

Principalele boli care produc pagube la cultura de trifoi sunt fainarea trifoiului (Erysiphe martii sp. trifolii) si cancerul trifoiului (Sclerotinia trifoliorum).

Fainarea trifoiului (fig. 6) produsa de Erysiphe martii sp. trifolii, este dintre cele mai pagubitoare boli ale trifoiului rosu. Sunt afectate organele aeriene in toate stadiile de dezvoltare. Organele atacate sunt acoperite de o pasla alb-cenusie formata din miceliu, conidiofori si conidiile ciupercii. Spre toamna apar cleistoteciile ciupercii sub forma de punctisoare negre. In cazul atacurilor puternice foliolele se usuca si se scutura cu usurinta, vegetatia stagneaza, infloritul este periclitat si productia de furaj micsorata. Pentru combaterea fainarii se recomanda cosirea trifoiului inainte de formarea cleistitecilor pentru a limita extinderea bolii si transmiterea ei in anul urmator. De asemenea, se recomanda semanarea rara a trifoiului pe terenurile umede.

Fig.6 Erysiphe martii sp. trifolii

Patogenul Sclerotinia trifoliorum Erikss (sin. Botryotinia ciberioides Hoffm Novac) produce cancerul trifoiului (fig. 7). Este mai putin raspandita, dar poate produce pagube insemnate. Patogenul ataca frunzele, tulpinile si radacinile trifoiului. Simptomele apar din toamna, dar devin evidente primavara timpuriu, cand plantele se ingalbenesc, putrezesc si se usuca. Pe frunze apar pete brune izolate, care se unesc si cuprind intregul limb. Tulpinile in zona coletului si radacinile primavara sunt acoperite de o masa de hife albicioase, care in final duc la putrezirea acestora. In mucegaiul albicios se formeaza scleroti, la inceput verzi-maslinii apoi negri, cu forma neregulata. Pentru combatere se recomanda o rotatie de cel putin doi ani, timp in care se cultiva plante care nu sunt atacate de acest patogen si evitarea terenurilor umede.

Fig.7 Sclerotinia trifoliorum

Importanta trifoiului rosu ca planta furajera se datoreaza continutului ridicat in proteina, aminoacizi esentiali, vitamine (C si E) si coeficientilor de digestibilitate de 50-60% pentru fan si peste 70% pentru masa verde. Coeficientul mare de digestibilitate se datoreaza faptului ca frunzele nu se scutura usor in timpul recoltarii, iar tulpina de trifoi se lignifica mai putin decat a celorlate leguminoase.

Trifoiul rosu valorifica bine solurile slab acide si este un bun ameliorator al solului, datorita faptului ca fiind o leguminoasa, azotul simbiotic remanent ajunge la 130 (240) kg/ha. Pe langa azot, cultura de trifoi imbogateste solul si cu fosfor, potasiu si calciu datorita capacitatii sistemului radicular de a solubiliza aceste elemente. Pe parcursul lucrarilor de ameliorare in perioada 1990-2016 la SCDA Livada au fost create si omologate noua soiuri de trifoi rosu, sapte diploide si doua tetraploide si au fost brevetate trei soiuri.

Lucrarile de ameliorare a trifoiului rosu desfasurate la SCDA Livada au permis atat acumularea de informatii legate de particularitatile biochimice si genetice cat si promovarea in productie a unor soiuri din ce in ce mai performante Rotrif si David Liv. Cultura trifoiului rosu pe solurile slab productive, podzolite, constituie o alternativa pentru crearea unei biodiversitati in randul plantelor de cultura, ameliorarea solurilor si reducerea poluarii prin necesarul scazut de aport al substantelor de sinteza.

S-ar putea să te intereseze

Hot News