Plecopterele sunt insecte superioare, din subclasa Pterigota, caracterizate prin prezenta aripilor mai mult sau mai putin dezvoltate. Se cunoaste ca, pentru majoritatea insectelor, iarna semnifica trecerea la inactivitate, iar primavara este inceputul unui ciclu nou de viata. Deopotriva, in cazul ordinului Plecoptera, temperaturile ridicate incetinesc procesul de dezvoltare, iar scaderea acestora semnifica un nou ciclu de viata. Astfel, stadiul imago (adult) apare in perioada temperaturilor scazute, si anume sfarsitul lunii noiembrie – inceputul lunii decembrie, si respectiv in luna martie. Frecvent, adultii sunt activi in zilele calde de iarna, avand ca preferinta, in perioada de cuplare, habitatele de apa dulce si imprejurimile acestora. Adultii pot fi gasiti pe trunchiurile copacilor, iar larvele, acvatice, pot fi gasite uneori printre pietrisul de pe fundul cursurilor de apa cu debit rapid. Adultul traieste cateva saptamani, este fotosensibil, nu este adaptat in totalitate zborului si poate fi gasit impreuna cu larvele in locuri muntoase, cu ape reci si repezi sau in locuri de campie cu ape statatoare, precum specia Nemoura. De asemenea, speciile se pot regasi si in zonele antropizate, unde pot fi colectate in cantitati mari. Dezvoltarea plecopterelor (prin inversarea sezoniera) prezinta interes deosebit, fiind insecte care manifesta adaptare fiziologica speciala la anotimpurile reci si calde, total diferita de cea obisnuita.
Femelele prezinta cerci caudali lungi, multiarticulati, asemenea unor antene in zona cozii. In ceea ce priveste masculii, acestia prezinta cerci transformati in piese ale armaturii genitale. Corpul are o segmentatie vizibila cu tegument moale. Capul este ortognat, antenele filiforme lungi, prezinta doi ochi fatetati mari si doi-trei oceli. Aparatul bucal, specializat pentru ros, la adult este slab dezvoltat (prezinta trofism superficial). Aripile, caracteristice, sunt mari, membranoase, cu nervatiunea deasa, dispusa in retea. In repaus, stau stranse in falduri longitudinale si depasesc partea posterioara a abdomenului. Nervatiunea este variabila, caracteristice fiind nervurile dese, transversale, de unde si denumirea ordinului: gr. plecos = retea, pleker = a aseza in rand, pterygos = aripa. Tarsele sunt prevazute cu gheare puternice, cu care se fixeaza pe pietre, rezistand curentulor de apa.
Femelele depun de la cateva sute la cateva mii de oua in apa, iar dupa 6-8 saptamani apar larvele. Acestea sunt asemanatoare cu adultul, dar nu au aripi si populeaza apele reci, nepoluate. Dezvoltarea larvara dureaza, pentru specile cu dimensiuni mici, un an, iar pentru cele cu dimensiuni mari doi-trei ani si trec prin 20-30 procese de naparlire. Adultii sunt erbivori, consumand si organisme in putrefactie sau detritus, dar sunt si pradatoare ale unor nevertebrate acvatice. Daca la odonate este necesar catva timp ca sa apara noul adult, la plecoptere aceasta are loc in cateva secunde, maximum un minut.
In functie de speciile acvatice si comportamentul specific in stadiul de adult in agroecosisteme, plecopterele pot furniza servicii ecosistemice.
Conexiunile dintre ecosistemele acvatice si cele terestre au sporit un real interes stiinific. O mare atentie s-a concentrat asupra transferului de materie si energie intre ecosistemele adiacente si modul prin care este afectat procesul de functionare al acestora. Speciile din ordinul Plecoptera furnizeaza servicii ecosistemice ca indicatori ai calitatii apei, ca hrana pentru pradatori, mediatori ai fluxului de energie la interfata sol-apa si ai ciclului de nutrienti. La nivel mondial culturile depind de polenizare, iar insectele sunt principalii polenizatori. Insectele acvatice care ies din cursurile de apa au fost ignorate ca polenizatori, chiar daca se hranesc cu nectar sau polen. Printre polenizatorii confirmati se numara multe specii de insecte adulte din ordinal Plecoptera, care depind de polen ca sursa primara de energie. De asemenea, Genul Perla este cel mai frecvent intalnit (Fig. 1).
Specia Capnia lacustra (Fig. 2), care populeaza lacul Taho, la hotarele statului California cu Nevada din SUA, prezinta interes deosebit, deoarece este unica insecta care si in stadiul de adult ramane sa populeze apele, la adancimi de la 30 la 120 m. Adultii si larvele servesc ca hrana pentru pesti, iar pescarii le folosesc ca nada.
Plecopterele sunt printre cele mai sensibile la impactul antropic, dintre insectele acvatice, si totusi prezinta o gama suficient de larga de sensibilitate, incat un mic contingent de specii poate exista chiar si in cursuri de apa moderat poluate. Aceasta sensibilitate duce la punerea in pericol a multor specii.
Consecintele ecologice ale acestor pierderi de specii pot perturba fluxul normal de nutrienti si energie catre zonele din aval. Pierderea plecopterelor din cursurile de apa din cauza precipitatiilor acide, schimbarilor climatice sau aplicarea pesticidelor ar putea diminua dramatic disponibilitatea materiei prime fine, cauzand o cascada de pierderi de specii de nevertebrate si vertebrate din aval (Fig. 3).
Biolog Georgescu Raluca
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
