Aceasta maladie face parte din importanta grupa a virozelor, intens studiata atat pe plan mondial cat si in tara noastra, mai ales in ultimele decenii. Virozele sunt boli cu caracter contagios, fiind provocate de catre agenti patogeni care nu au un organism propriu, inmultindu-se doar in celula vie si care se numesc virusuri. Virusurile conturba metabolismul celular, dand simptome vizibile asupra vitelor, adesea cu consecinte economice grave, ca urmare a reducerii productiei de struguri, a inrautatirii calitatii acesteia, a degenerarii si scurtarii vietii vitelor sau chiar pieirii rapide a butucilor, adesea dupa 2-3 ani de la primele manifestari. Cunoscuta la noi sub numele de „boala lemnului striat”, aceasta poarta relativ aceleasi denumiri si in literatura straina de specialitate: Stem pitting, Rugose wood, Wood pitting, s.a. In podgoriile din tara noastra viroza are un caracter endemic si afecteaza un numar relativ ridicat de soiuri.
Faptul ca in preajma butucilor virozati s-au gasit aproape intotdeauna si nematozi ca Xiphinema americanum, a dus la concluzia ca aceasta boala virotica poate fi propagata pe ambele cai: prin altoire si prin vectori de tipul nematozilor Xiphinema.
Rezistenta soiurilor. Ca grupe de soiuri, cele mai rezistente sunt cele folosite ca portaltoi, urmate de hibrizii direct producatori, iar cele mai sensibile s-au dovedit a fi soiurile provenite exclusiv din Vitis vinifera (vitele nobile). Sub raportul relatiei dintre intensitatea atacului „bolii lemnului” striat si forma de conducere a plantatiilor (joasa, semiinalta, inalta), in practica nu s-au constatat diferentieri in favoarea sau in defavoarea vreuneia dintre acestea. De asemenea, atacul a fost intalnit atat la vitele tinere cat si la cele batrane.
Simptome. Atacul se manifesta indeosebi in zona punctului de altoire, unde scoarta altoiului se ingroasa peste normal si devine spongioasa. In cazul in care se indeparteaza scoarta, pe suprafata tulpinii se pot observa striuri adanci si sinuoase care brazdeaza fata cambiala a scoartei, urmand adesea axa longitudinala a tulpinii. Dintre cei doi parteneri (simbionti) uniti prin altoire, altoii sunt mai predispusi atacului acestei viroze decat portaltoii. Daca se sectioneaza transversal o tulpina afectata, se poate observa ingrosarea anormala a scoartei, precum si ondularea liniei cambiale. Uneori pe tulpinile afectate de boala lemnului striat apar tumori canceroase produse de catre Agrobacterium tumefaciens, fiind presupusa o coabitare a acestei bacterii cu virusul care produce boala virotica. In anii secetosi, pe tulpinile ori pe coardele vitelor atacate, striurile se adancesc si apar noi crapaturi ale lemnului, iar astfel se diminueaza vigoarea butucilor si determina chiar uscarea (pieirea) acestora.
Ca urmare a atacului este afectata in primul rand longevitatea vitelor din plantatii. De asemenea, patogenul contribuie anual la cresterea numarului de goluri, care poate fi estimat la 2-4%. Butucii atacati de boala lemnului striat pornesc primavara in vegetatie cu intarziere, iar cresterile anuale ale lastarilor sunt diminuate substantial (cu peste 50%). Productia de struguri scade cu 20-30%, iar continutul in zaharuri, precum si cel in antociani (la soiurile cu struguri negri) se diminueaza mult. Strugurii de masa recoltati de la butucii afectati prezinta un gust fad, iar vinurile isi pierd caracteristicile calitative de soi si devin plate.
Masuri de prevenire. In plantatii trebuie facuta o selectie fotosanitara riguroasa chiar si in cele care nu sunt folosite ca plantatii de mama, dar cu predilectie in cele destinate producerii de coarde, altoi ori de butasi portaltoi. In cazul depistarii unor butuci cu manifestari ale bolii, acestia vor fi defrisati, scotandu-se din pamant cu cat mai multe radacini si, daca este posibil, sa fie inlocuit si solul din zona in care au vegetat acesti butuci. In scopul infiintarii unor plantatii pe un teren care a fost cultivat tot vita de vie, sa fie asigurat un repaus de minimum 4 ani.
Se recomanda folosirea, de preferinta, la inmultire a unor material biologice produse prin culturi in vitro”, declarate a fi libere de principalele boli virotice”.
ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
