In anii anteriori, caracterizati prin indelungi perioade secetoase si temperaturi ridicate in timpul verilor, urmate adesea de vanturi puternice, se produc afectiuni ale organelor lemnoase ale vitei de vie.
Eutipoza, in franceza – l’Eutypiose, este provocata de ciuperca microscopica Eutypa lata. Eutipoza este considerata a fi o boala rapace a lemnului, deoarece in cazuri grave duce la pierderea butucilor.
Ciclul biologic. Ciuperca este parazita pe circa 80 specii de plane, provocand pagube insemnate la cais. Parazitul se conserva peste iarna sub forma de peritecii (Fig. 1) care contin ascospori (Fig. 2), organele de diseminare ale bolii. Acestia sunt eliberati din periteci in perioadele ploioase, emiterea lor putandu-se prelungi timp de doua zile dupa incetarea ploii.
Ascosporii care ajung pe ranile butucilor, produse indeosebi dupa „taierile in uscat”, germineaza in aproximativ 48 ore si se instaleaza in vasele lemnoase ale butucilor vitei de vie. In urma taierilor de rodire, ori dupa unele loviri mecanice, pe ranile produse vasele lemnoase raman deschise circa doua saptamani, fiind astfel predispuse infectarii cu ascospori (Fig. 3).
Sub raport termic, germinarea se poate intinde pe o scara larga a temperaturii, cuprinsa intre 1 si 30°C. S-a constatat ca la o temperatura optima de circa 22°C si in conditii de umiditate suficienta, fructificatiile ciupercii germineaza rapid, in aproximativ 12 ore. Miceliul se dezvolta lent, la inceput in vasele lemnoase, apoi si in celelalte tesuturi de sustinere mecanica. In primii doi ani de la infectie, boala trece neobservata, iar abia in anii 3 – 4 se formeaza ulceratii, de culoare brun – rosiatica pe partile lemnoase ale trunchiului si bratelor, care se disting bine dupa 5 – 8 ani de la infectie.
Simptome. Primele manifestari vizibile ale bolii apar indeosebi primavara, printr-o crestere anemica a lastarilor, asezati “in smocuri”, cu internodii scurte si cu manifestari de nanism, o parte a butucilor ramanand fara scoarta (Fig. 4-5).
Frunzele sunt subdimensionate si adesea au aspect clorotic (Fig. 6-7). Inflorescentele se mentin in pozitie erecta si prezinta multe boabe meiate si/sau margeluite.
In cazul sectionarii longitudinale a lemnului afectat se pot constata necroze de culoare bruna, tari, de forma sectoriala (de-a lungul vaselor conducatoare), adesea strict delimitate de zonele neafectate (Fig. 8).
Partile mortificate raman dure, iar dupa cativaani se sfarama cu usurinta. Simptomele pot cuprinde intregul butuc sau numai o parte a ramificatiilor acestuia (Fig. 9-10). Dupa cativa ani de supravietuire, in care productiile de struguri si de coarde sunt tot mai diminuate cantitativ si calitativ, butucii atinsi de boala pier.
Prevenire si combatere.
Masuri profilactice: verificarea soliditatii punctului de altoire al vitelor inaintea plantarii, prin apasare cu degetul mare, deoarece o sudura incompleta poate fi datorata si atacului acestei ciuperci; reperarea si marcarea butucilor cu simptome ale bolii, lucrare care este indicat sa fie efectuata in stadiul de 8 – 12 frunze/lastar (in lunile mai – iunie); alegerea la plantare a soiurilor considerate tolerante la boala (Aligoté, Riesling de Rin, Merlot, Silvaner) si evitarea celor sensibile (Cabernet Sauvignon, Chasselas doré, Chardonnay, Sauvignon, Pinot noir, Muscat Ottonel).
Masuri curative: eliminarea corzilor afectate de boala inaintea „taierii de usurare” executata toamna, scoaterea lor din plantatie si arderea; dezinfectia ranilor mari, produse la taieri, cu zeama bordeleza (1%) (Fig. 11-12).
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
