Produsele agricole pastrate necorespunzator pot accelera procesul de imbolnavire, o buna parte dintre ele fiind astfel distruse, in unele cazuri pierderile datorate bolilor putand fi deosebit de mari. Pentru a evita asemenea pierderi, se vor pregati din timp spatiile de depozitare, vor fi reparate usile, ferestrele, pardoselile si peretii. Incaperea nu trebuie sa prezinte igrasie, spatiul va fi curatat, deratizat, dezinsectizat si dezinfectat.
Pierderile produselor vegetale dupa recoltare pot fi cauzate fie de factori abiotici (inundatie, inghet etc.), fie de factori biotici (diferiti daunatori sau microorganisme). Despre acestia din urma ne vom ocupa in continuare.
Toate produsele agricole sunt susceptibile imbolnavirii, cel mai frecvent fructele si legumele, dar si cele cu un continut redus de umiditate, ca cerealele, soia, floarea soarelui s.a., care pot sa fie depreciate din cauza actiunii unor microorganisme. Unele produse sunt afectate inainte de stocarea acestora in depozite, in timp ce altele sunt afectate de boli in urma depozitarii.
Pentru prevenirea acestor fenomene, la depozitare, indiferent de produsul agricol, materialul va fi selectat, pastrandu-se numai cel care nu prezinta niciun simptom de boala, ranire sau umiditate excesiva. Depozitul, in functie de produsul depozitat, trebuie sa aiba o anumita temperatura, peste limita de inghet, dar totusi cat mai scazuta, iar umiditatea in jur de 70-90% si posibilitati de ventilare (Fig. 1).
Cerealele care nu au un continut corespunzator de umidiate (13-15%) pot mucegai, prin aparitia si dezvoltarea diferitelor ciuperci, unele producatoare de toxine foarte daunatoare omului si animalelor – aflatoxinele (Fig. 2). Boabele mucegaite pot sa piarda capacitatea de germinare, in special in vracuri de seminte umede, in interiorul carora creste temperatura. Astfel de seminte nu mai pot fi folosite nici macar ca furaj sau pentru producerea de alcool. Pentru evitarea incingerii, in afara reglarii conditiilor de mediu, cerealele vor fi lopatate cat mai des.
Semintele de leguminoase pentru boabe, floarea soarelui, ca si cele de cereale, vor fi recoltate la maturitate, iar inainte de depozitare se va face uscarea si conditionarea.
Probleme deosebite sunt la depozitarea cartofului, din cauza continutului ridicat de amidon si apa, ceea ce creeaza conditii optime dezvoltarii diferitelor microorganisme. Putregaiul moale, produs de bacteria Erwinia, este un pericol major pentru cartofii depozitati, mai ales ca boala se poate extinde in timpul depozitarii, iar in scurt timp sa cuprinda toata masa (Fig. 3). Masurile enuntate mai sus, in cazul cartofilor, vor fi amplificate inainte de depozitare. Cartofii vor fi mentinuti timp de 10-15 zile la o temperatura mai ridicata (15-20°C) si umiditate de cca. 85% pentru suberificarea ranilor si maturizarea peridermului. In spatiul respectiv temperatura va fi de 4-6°C, iar umiditatea relativa a aerului 85-95%. Controlul in timpul pastrarii se va face cat se poate de des,
indepartandu-se orice focar incipient. In conditii de pastrare necorespunzatoare se pot dezvolta si diferite ciuperci, indeosebi specii ale genului Fusarium. In depozitele amenajate pentru pastrarea cartofului, tuberculii selectati vor fi dezinfectati, uscati si pastrati in celule climatizate.
Morcovul, cu durata de pastrare de 4-6 luni, telina 3-5 luni, patrunjelul 1-2 luni, pastarnacul 2-4 luni, sfecla rosie 1-3 luni, ridichi de iarna 2-4 luni, sunt de asemenea dificil de pastrat. Odata cu recoltarea vor fi indepartate frunzele si vor fi respectate cu strictete regulile generale, inclusiv folosirea de ambalaje noi sau dezinfectate. Unele dintre radacinoase se pastreaza in santuri de pamant, care trebuie sa fie prevazute cu cosuri de aerisire. In casa vor fi pastrate in pungi de polietilena perforata, in frigider sau in balcon, unde in zilele geroase se invelesc cu paturi pentru a evita inghetarea lor. Vor fi controlate periodic.
Ceapa si usturoiul, inainte de depozitare, vor fi zvantate timp de cateva zile si depozitate fie in funii, fie in vrac, dar nu in straturi groase, evitandu-se umiditatea. Controlul periodic este obligatoriu. Depozitarea cepei si usturoiului nu se va face in acelas spatiu cu fructele, deorece le imprima mirosul specific.
Merele, perele si gutuile pot sa fie atacate in timpul pastrarii de numeroase microorganisme. Astfel, monilioza se poate dezvolta in timpul pastrarii, la fel ca si alte ciuperci, patogene sau saprofite (Fig. 4). Pentru protejarea fructelor pana la valorificare se recomanda:
- recoltarea la maturitate, fara sa se depaseasca momentul optim fiecarui soi;
- fructele cu diferite afectiuni vor fi valorificate imediat;
- la recoltare si transport se va evita ranirea lor, iar transportul pe distante mari se va face in vehicole speciale (frigorifice), ambalajele vor fi dezinfectate;
- la inceputul depozitarii, 3-4 zile, se va mentine o temperatura mai ridicata (18-20°C), dupa care temperatura va fi treptat diminuata pana deasupra punctului de inghet;
- aerisirea si ventilarea permanenta a spatiului – coborarea umiditatii sub 90-95% produce pierderea turgescentei fructelor.
Caisele, piersicile, ciresele, visinele, strugurii sunt fructe usor perisabile, ele neputand fi pastrate decat cateva saptamani dupa recoltare. Recoltarea acestora se va face in faza optima de maturizare si, fiind fragile, cu foarte multa grija ca sa nu se raneasca sau sa se stearga perisorii sau ceara. La piersic, stropirile inainte de recoltare impiedica dezvoltarea putregaiurilor in depozite. In timpul pastrarii, a carei durata variaza cu specia (piersicile 3-4 saptamani, caisele 2 saptamani, prunele 40-90 zile, ciresele si visinele 7-12 zile), temperatura depozitului va fi in jur de 0°C, cu umiditatea de cca. 90%. In depozitele frigorifice, pastrarea se va prelungi cu cateva zile.
Nucile, dupa recoltare, se usuca la umbra timp de 2-3 saptamani, pentru ca umiditatea lor sa ajunga la 8-12%, valoarea optima unei pastrari corespunzatoare. Pastrarea se face in spatii cu temperaturi de 2-5°C si umiditate cca. 75%, in lazi sau saci textili, nu in plastic.
Drd. Ing. Chiriloaie-Palade Andrei
Drd. Ing. Gurau Lorena-Roxana
