Desi are o vechime de cca. 3 decenii iar variante ale sale au fost aplicate in toate livezile lumii, conceptul de combatere integrata suporta permanent imbunatatiri. Combaterea integrata a daunatorilor din livezi imbina o serie de metode agrotehnice, fizico-mecanice si biologice cu cele chimice, in scopul mentinerii populatiilor de insecte nocive sub pragul economic de daunare.
In cele ce urmeaza, sunt prezentate cateva principii care trebuie respectate in programele de combatere a daunatorilor pentru a se obtine recolte mari si de buna calitate, in regim de eficienta economica. Pentru a decide in privinta oportunitatii tratamentelor si a alege mijloacele de interventie, trebuie analizata situatia rezervei biologice, care permite elaborarea prognozei pe termen lung si pe termen scurt.
Conditiile meteorologice influenteaza supravietuirea stadiilor hibernante ale daunatorilor, ca si evolutia populatiilor acestora. Din aceasta cauza, trebuie urmarita evolutia factorilor climatici, iar datele inregistrate trebuie corelate cu nivelul populatiilor pentra stabilirea momentului in care sunt atinse pragurile economice de daunare ale daunatorilor importanti, momente in care, desigur, trebuie avertizate tratamentele.
In reglarea densitatii populatiilor daunatorilor intervin numerose specii de zoofagi, a caror inmultire trebuie favorizata prin cultivarea intervalului dintre randuri cu unele plante nectarifere (Vicia faba, Lolium multiflorum, Sinapis alba etc.) si prin aplicarea unui sistem rational de tratamente, care permite realizarea echilibrului agrobiocenotic dintre gazda si parazit/pradator. La infiintarea unor noi plantatii, trebuie folosite soiuri rezistente la boli si tolerante la principalii daunatori. Lucrarile agrotehnice trebuie aplicate la momentele optime si cat mai corect, deoarece contribuie la asigurarea starii de sanatate a plantelor.
Complexul daunatorilor care ataca marul, parul si gutuiul in tara noastra cuprinde: gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum, Linnaeus, 1758) Fig. 1; gargarita fructelor (Rhynchites bacchus Linnaeus, 1758) Fig. 2; omizi defoliatoare (Hyphantria cunea Drury, 1773), Malacosoma neustria (Linnaeus, 1758), Euproctis chrysorrhoea (Linnaeus, 1758), Lymantria dispar (Linnaeus, 1758), Operophthera brumata (Linnaeus, 1758), viermele merelor (Cydia pomonella Linnaeus, 1758), viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug, 1816) Fig. 4, paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comstock, 1881), paduchele verde al marului (Aphis pomi De Geer, 1773), paianjenul rosu al pomilor (Panonvchus ulmi Koch, 1836), puricii meliferi ai parului (Cacopsylla spp. Ossiannilsson, 1970), molii miniere (Phyllonorycter blancarddella Fabricius, 1781), Leucoptera malifoliella (O. Costa, 1836) Fig. 5 etc.
Mijloace fizico-mecanice: scuturatul pomilor si distrugerea insectelor colectate; omizitul (taierea si arderea cuiburilor de “omizi”); instalarea braielor capcana; montarea de capcane luminoase, colorate sau cu feromoni; etc.
Masuri agrotehnice: araturile adanci de toamna, pentru introducerea stadiilor hibernante ale daunatorilor in profunzimea solului; taierile corespunzatoare, cu strangerea si distrugerea resturilor; administrarea rationala a ingrasamintelor si amendamentelor; intretinerea solului prin prasit, discuit, cosit etc.
Metode biologice: folosirea insecticidelor biologice, in principal a preparatelor pe baza de Bacillus thuringiensis si a celor „virale; favorizarea inmultirii zoofagilor, atat a parazitilor (Trichogramma sp., Westwood, 1833), Aphelinus mali, Haldeman, 1851 etc.), cat si a pradatorilor (Prospaltella perniciosi (Tower, 1913), Chrysopa spp. (Leach in Brewster, 1815), Coccinella spp. (Linnaeus, 1758), etc); utilizarea feromonilor sexuali atat pentru monitorizarea populatiilor si avetizarea tratamentelor, cat si pentru dezorientarea si capturarea in masa a masculilor. Tratamente cu insecticide, aplicate la avertizare: se recomanda folosirea unor produse cu o buna eficacitate. Tinand cont de aceste principii de baza, poate fi alcatuita o schema orientativa de combatere integrata a daunatorilor semintoaselor, care trebuie adaptata insa specificului fiecarei livezi.
In cursul repausului vegetativ, se aplica 1 – 2 tratamente: MOSPILAN 20 SG / KRIMA 20 SG (0,450 kg/ha +0,5 % adjuvant (tratament de iarna). Scopul: combaterea paduchelui din San Jose si a altor paduchi testosi, a acarienilor si insectelor defoliatoare; distrugerea oualor afidelor. La inceputul infloritului se poate aplica PROXIMO / TALSIOR (40-50 ml/hl (max. 0,5 l/ha) iar la inceputul dezmuguritului, produsul OVIPRON TOP / VERNOIL (2500 ml/100 L apa sau 1500 ml/100 L apa in amestec cu un insecticid). Tot in aceasta perioada, se executa toate masurile agrotehnice si de igiena culturala, precum si taierile de intretinere, cu distrugerea ramurilor afectate de diverse atacuri.
In perioada dezmuguritului, se aplica, obligatoriu, un tratament impotriva gargaritei florilor de mar (A. pomorum), daca rezultatele sondajelor indica o densitate mai mare de 15 gargarite/100 de ramuri scuturate. Tot atunci, se combat si adultii hibernanti ai puricilor meliferi (Psylla spp., Geoffroy, 1762), precum si adultii speciilor de molii miniere aparuti. De asemenea, continua tratamentele cu ulei mineral asociat cu insecticide.
La infrunzit, se poate aplica un tratament cu MOVENTO 100 SC impotriva oualor hibernante ale acarienilor, paduchelui din San Jose, paduchelui lanos (Eriosoma lanigerum, Hausmann, 1802) Fig. 6, dar pot fi executate si tratamente cu insecticide recomandate pentru combaterea moliilor miniere si a insectelor defoliatoare cu BACTOSPEINE DF/(DIPEL DF – a doua denumire comerciala, insecticid biologic) – 0,5-1 kg/ha; CORAGEN / VOLIAM (0,15 l/ha) care apar in aceasta perioada. In faza de buton roz, se combat acarienii, insectele defoliatoare si miniere.
La scuturarea petalelor, se executa tratamente impotriva moliilor miniere (Phyllonorycter blancardella, Fabricius, 1781) Fig. 7, Leucoptera scitella (O. Costa, 1836), viespei merelor (H. testudinea), defoliatorilor, paduchelui lanos, afidelor, acarienilor, ca si primul tratament pentru combaterea viermelui merelor (C. pomonella).
Dupa legarea fructelor (mai precis, cand fructele au diametrul cuprins intre 0,5 si 0,8 cm), se pot aplica tratamente contra viermelui merelor, omizilor detoliatoare cu produsul AFFIRM sau AFFIRM OPTI, iar pentru paduchele din San Jose, paduchele lanos, acarienilor, psilelor, tantarului frunzelor de par (Dasineura pyri, (Bouche, 1847) etc. numai daca situatia o cere.
In perioada de crestere a fructelor, pana la recoltare, se executa tratamente numai la avertizare, pentru combaterea daunatoritor ale caror populatii depasesc pragul economic de daunare (PED). Se folosesc produse eficiente, selective, cu impact cat mai mic asupra mediului inconjurator. Unde este posibil, metodele chimice vor fi inlocuite cu alte mijloace de interventie (preparate biologice, lansari de zoofagi etc.). Oricum. la alegerea mijloacelor de interventie trebuie sa se urmareasca, pe langa obiectivul reducerii populatiei daunatorului sub PED si refacerea echilibrului biocenotic. In acest fel, se poate ajunge la reducerea numarului de tratamente sub 10, cu toate avantajele ce decurg din aceasta (costuri reduse, poluare minima).
Ing. Chiriloaie-Palade Andrei
