In ultimii ani am avut parte de multe crize care au avut efecte nefaste asupra intregii societati, inclusiv asupra fermierilor. De fapt truditorii pamantului au fost printre primii care au resimtit efectele acestei crize. Am avut pandemia Covid, apoi razboiul din Ucraina si, nu in ultimul rand, seceta excesiva, la care se adauga cresterea costurilor de productie (ingrasaminte si pesticide scumpe, carburanti scumpi) in timp ce preturile de valorificare a recoltei au scazut foarte mult (preturi in bataie de joc pentru truda fermierilor). Din pacate, multi fermieri au ajuns la limita falimentului din cauza acestui cumul de factori.
Daca ne uitam la cultura porumbului, candva „regina fermelor”, in multe zone din sudul si estul tarii, anul acesta a fost jale. In ultimii patru ani, trei au fost secetosi, iar „nava amiral” a fermierilor s-a transformat intr-o sursa de pierderi si chiar disperare. La o intalnire recenta, organizata de USAMV Bucuresti si FAPPR, in cadrul proiectului SUPPORT, fermierii au spus ca la porumb cea mai mare problema cu care se confrunta este din cauza secetei, motiv pentru care multi se gandesc sa renunte la aceasta cultura! Singurele exceptii au fost in vestul tarii, unde a plouat peste medie sau cine are irigatii (putini ce-i drept).
Revenind la porumb, in judetul Calarasi, am vazut sole cu porumb care nu au fost recoltate decat partial. M-am documentat putin si am aflat cauza. Fermierul nu mai avea bani nici pentru finalizarea campaniei de recoltare, nici macar sa plateasca arendele, asa ca a lasat proumbul asa cum este, poate il va lua din camp in primavara, cine stie. Cu un an in urma am vazut o situatie similara, la un mic fermier, acesta a recoltat porumbul pe 4 aprilie (ce a mai ramas din el). Este drept ca sola respectiva nu avea decat doua hectare. Dar, revenind la prima situatie, suprafetele cu proumb ramase nerecoltate, erau de ordinul zecilor de hectare. Acolo unde porumbul a fost recoltat, pe o suprafata de sute de hectare, resturile vegetale (cocenii) nu au fost tocate, practic dupa ce a trecut combina, fermierul nu a mai facut nicio lucrare, tot din motive financiare. Posibil ca, din pacate, anul viitor fermierul sa dea faliment, terenul fiind luat de alt fermier sau, mai rau, de un fond de investitii. Astea sunt doar cateva situatii pe care le-am vazut eu, cu ochii mei, in sud-estul tarii. Bine ar fi fost sa fie doar niste cazuri izolate. Din pacate nu sunt. Multi fermieri au probleme financiare si nu au mai intrat pe teren, dupa recoltare, sa mai toace resturile vegetale. Asteapta sa vada ce va fi la anul, daca vor supravietui din punct de vedere economic si, daca vor scapa de faliment, cel mai probabil vor semana tot porumb (daca nu va intra in vigoare directiva care interzice monocultura) sau floarea soarelui.
Cine castiga de pe urma acestor situatii? Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis). Cocenii de porumb sau plantele nerecoltate reprezinte niste „casute” pentru larvele acestui daunator. Practic un loc foarte bun pentru a ierna. Chiar daca, sa zicem, fermierul va recolta, la un moment dat, porumbul din camp, larvele se vor afla la baza plantei (la cotor), prin urmare, in lipsa unei tocari a resturilor vegetale, nu vor fi deranjate prea mult de trecerea combinei.
Cercetari efectuate in deceniile trecute, in tara noastra, scoteau in evidenta faptul ca tocarea resutilor vegetale, dupa recoltare si apoi ogorul de toamna (aratura, facuta de obicei la sfarsit de octombrie sau in luna noiembrie) reduceau populatia larvelor de sfredelitor cu cel putin 90%. Acesta era unul dintre motivele pentru care, in sudul tarii, erau, in medie, probleme cu sfredelitorul porumbului, doar o data la trei ani. In prezent sistemul de lucrari minime al solului este din ce in ce mai folosit de catre fermieri, avantajele fiind evidente (pastrarea apei in sol), dar problema este ca insectele daca sunt mai putin deranjate, ne vor face probleme mai mari, in anii urmatori. Iar situatiile pe care vi le-am enumerat mai sus, vor duce la o presiune mai mare de infestare in primavara viitoare. Mai multe larve care nu sunt deranjate de lucrarile solului sau de tocarea resturilor vegetale, coroborate cu o iarna mai blanda, inseamna mai multi fluturi sezonul viitor. Iar mai multi fluturi inseamna mai multe oua depuse in lanul de porumb. Sigur ca aici mai intervin si conditiile climatice din perioada cand sunt depuse ouale, cand eclozeaza larvele pana cand acestea intra in planta. Dar, in cele mai multe cazuri, vremea a tinut cu sfredeliotrul porumbului.
Prin urmare, este un cerc vicios. Din cauza crizei economice multi fermieri nu pot sa toace resturile vegetale de porumb, unii nici macar sa recolteze toate suprafetele iar daca isi revin financiar, anul urmator s-ar putea sa aiba un atac mai mare al acestui daunator. Este drept ca probleme pot sa aiba si vecinii, care respecta toate verigile tehnologice, fiindca Ostrinia nubilalis este un fluture si zboara, uneori pe distante mari.
Exista si fermieri fericiti care dispun de sisteme de irigatii. Fie sapa puturi, fie se afla intr-o zona unde sistemul national de irigatii este functional (putine, ce-i drept). Care este cea mai rentabila cultura la irigat? Evident, porumbul. In multe cazuri, cine are irigatii, cultiva porumb dupa porumb. Si in acest caz „astrele se aliniaza” pentru sfredelitorul porumbului (O. nubilalis). Fermierii au spus ca ar respecta rotatia culturilor cu mare drag, dar care sunt celelalte culturi la fel de rentabile ca si porumbul? Mai ales ca irigatiile costa, nu sunt ieftine iar noi trebuie sa iesim pe plus.
Este inca o dovada ca Natura nu are nicio treaba cu Economia. Insectele si plantele se ghideaza dupa aceleasi legi de zeci si sute de milioane de ani. Trebuie sa se hraneasca si sa se inmulteasca pentru a asigura supravietuirea speciei. Acest lucru se face prin evolutie. Natura inseamna Evolutie! Cine nu reuseste acest lucru dispare si apare alta specie. Dar Economia te ajuta la Evolutie? Teoretic da, dar practica „ne omoara”. Daca nu se pot lua cele mai la indemana masuri de control a populatiei sfredelitorului porumbului, cum ar fi tocarea cocenilor sau un asolament ca la carte (cu sase culturi sau mai multe), acest lucru inseamna ca am evoluat?
Ceea ce se intampla in ultimii ani, faptul ca in unele regiuni ale tarii vedem atacuri mari de Ostrinia nubilallis, inseamna ca am evoluat? Nu cumva, din punct de vedere al Protectiei Plantelor, am involuat, din cauza asa-ziselor ratiuni economice? Este o tema de gandire si de dezbatere.
Pana atunci, acolo unde fermierii nu si-au mai permis sa recolteze porumbul sau sa toace cocenii, larvele de sfredelitor au asigurate niste „locuinte” confortabile unde pot sa petreaca in tihna pe tot parcursul sezonului rece, iar in primavara populatia acestei specii o sa creasca si mai mult. Exista o posibilitate ca, daca anul viitor va fi bun pentru porumb (din punct de vedere al apei), sa fie atacuri foarte mari de Ostrinia care sa dijmuiasca productia si fermierii sa fie iar in paguba. Iar atacul acestui daunator vine la pachet si cu cel al bolilor produse de ciupercile patogene din genurile Fusarium sau Aspergillus, ceea ce inseamna micotoxine si posibilitatea de a nu valorifica recolta (in cazul depasirii limitei maxime admise a micotoxinelor). Este intr-adevar un cerc vicios din care cu greu vad sa fie o iesire.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
