Daunatori ai legumelor in conditii cu temperaturi caniculare

Publicat de
Fig. 1

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), C. L. Koch, 1836 (Fig. 1)

Este un daunator iubitor de vreme calda si secetoasa. La legume ataca vinetele, castravetii, pepenii, dovleceii, fasolea, bamele, ardeii, dar in anii cu conditii optime de dezvoltare apare si la tomate, morcov, telina, salata etc..

Pagubele pot ajunge, in cazul neefectuarii unor tratamente de combatere, pana la compromiterea culturilor. Daunatorul de dimensiuni reduse, de pana la l mm lungime, de culoarea substratului pe care se dezvolta si cu doua pete mai intunecate dar distincte, se localizeaza preferential pe aparatul foliar. Atacul incepe de la frunzele bazale catre cele din varf.

Fig. 2

Intreg ciclul de evolutie al paianjenului rosu are loc pe partea inferioara a frunzelor unde, sub o tesatura de fibre matasoase, maronii, secretate de femele, larvele si adultii se deplaseaza cu usurinta.

Ambele forme sunt fitofage, hranindu-se cu sucul celular pe care il absorb din celule prin inteparea tesuturilor.

Ca efect, zonele afectate se decoloreaza, atacul manifestandu-se pe partea superioara a frunzelor prin numeroase depigmentari punctiforme, galben-cenusii, cu aspect catifelat, concentrate la intretaierea nervurilor si pe marginea limbului (Fig. 2).

Fig. 3

La atac puternic, culturile se opresc din crestere, capata o culoarea galben-maronie, intregul aparat foliar se usuca si cade prematur (Fig. 3). In conditii termice favorabile, paianjenul rosu trece si pe fructe, pe care le inconjoara cu fibre matasoase, intre care se observa circuland numerosi acarieni (Fig. 4).

In conditii climatice normale, paianjeul rosu prezinta in camp 4 – 6 generatii de adulti, dar in anii caldurosi si secetosi numarul acestora creste semnificativ.

Calendaristic, atacul se manifesta in camp in perioada iulie-septembrie.

Se combate prin aplicarea a 2-3 tratamente foliare la interval de 10-12 zile, cu unul dintre produsele: Nissorun 10 WP – conc. 0,040%, Bermectine, Vertigo 018 EC, Vertimec 1,8% EC, Milbeknock.

Fig. 4

Produsul Nissorun 10 WP actioneaza ca regulator de crestere cu efect ovarian, ovicid, larvicid si nimfocid, dar este lipsit de efect adulticid si din acest motiv primul tratament se efectueaza cu un produs de contact-ingestie (Vertigo 018 EC, Bermectine etc.).

Controland intreg ciclul de evolutie al paianjenului rosu, produsul Nissorun l0 WP poate asigura insa o protectie fitosanitara indelungata a culturilor (cca. 30-40 de zile), timp in care se pot elimina mai multe tratamente cu produse clasice de combatere. Produsul Nissorun 10 WP este penetrant prin tesuturile plantelor.

Fig. 5

Paianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus), Banks, 1904

Este specific culturilor de legume din sere, dar in conditii climatice cu temperaturi ridicate apare si pe cele din solarii si camp, preponderent la fasole, vinete, tomate si ardei. La ardei, produce scurt-nodarea ramificatilor de varf, cu strangerea in buchet a frunzelor, avortarea florilor si suberificarea fructelor, care nu mai cresc, devin rugoase si isi pierd valoarea comerciala (Fig. 5).

La vinete atacul nu este insotit de scurt-nodarea ramificatiilor de varf si gofrarea frunzelor, dar fructele sunt puternic suberificate, cafeniu-rugoase si crapate longitudinal din cauza pierderii elasticitatii tegumentului.

Cand atacul intervine inainte de inflorit, florile avorteaza, din ele neramanand intact decat caliciul.

La inceput, atacul se manifesta in vetre, dar poate deveni generalizat in lipsa unor tratamente de combatere.

Fig. 6

In general, culturile atacate de paianjenul lat sunt culturi compromise, care trebuiesc desfiintate. Atacuri frecvente, pe vreme calda si secetoasa, se manifesta in solarii si camp, in perioada iulie-septembrie. Cand pe plante apar primele simptome, cultura poate fi considerata puternic infestata, cu perspective de productie incerte.

Daunatorul, de dimensiuni reduse nu poate fi pus in evidenta decat prin analiza microscopica la laborator.

Adultii au dimorfism sexual, masculii find aplatizati si cu aspect cariaceu, atingand in lungime 90-100 microni (Fig. 6).

Fig. 7

Femelele sunt de talie dubla, hialine si cu aspect piriform (Fig. 7). Oul hialin, cu formatiuni bulbifere, este depus izolat pe partea inferioara a frunzelor. Daunator in stadiul de larva si adult, paianjenul lat se hraneste cu sucul celular pe care il absoarbe din tesuturi prin inteparea celulelor. Ierneaza in stare activa pe culturile din sere, de unde se transmite in camp si solarii atat la rasaduri, cat si pe corpul adultilor de musculita alba, afide aripate si diferite diptere. Rezistent la majoritatea pesticidelor, se combate chimic prin aplicarea de tratamente foliare cu Vertimec.

Fig. 8

Tripsul comun (Thrips tabaci), Lindeman, 1889 (Fig. 8)

Este prezent in culturile de legume pe intreaga durata a perioadei de vegetatie, dar frecventa atacului si abundenta populatiilor se inscriu in valori maxime in perioada iulie-septembrie. In coditii termice normale, tripsul comun nu produce in camp pagube cu importanta economica decat la culturile de ceapa (Fig. 9).

In anii cu temperaturi ridicate si de lunga durata, el se poate inmulti in masa, numarul de larve si adulti putand ajunge pe frunzele de vinete, castraveti, tomate, pepeni, dovlecei, fasole la 20-30 de exemplare. In aceste conditii, culturile atacate se dezvolta tardiv, productia este diminuata si de slaba calitate.

Fig. 9

Daunator de dimensiuni reduse, de pana la 1 mm lungime, produce pagube in stadiul de larva si adult, hranindu-se cu seva extrasa din tesuturile pe care le inteapa.

Ambele forme se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor, preferential pe zona de intretaiere a nervurilor (Fig. 10). Pe partea superioara a frunzelor atacate apar numeroase pete de necrozare a tesuturilor, de culoare galben-maronii. Este vector de viroze.

Larvele sunt asemanatoare cu adultii, insa se deosebesc de acestia printr-o talie mai redusa, prin lipsa aripilor si prin imaturitatea organelor de reproducere.

Fig. 10

Adultul galben-cenusiu, lung si ingust, are un aparat de sarit, care permite sa dispara cu rapiditate cand este in pericol. In camp are 3-6 generatii de adulti pe an.

Se combate chimic, prin aplicarea a 2-3 tratamente foliare la interval de l0-15 zile cu unul dintre produsele: Delegate, Gazelle, Requiem Prime etc..

Drd. Palade-Chiriloaie Andrei

ICDPP Bucuresti

Primeste pe email zilnic cele mai noi stiri din agricultura

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

S-ar putea să te intereseze

Hot News

Primeste pe email cele mai noi stiri din agricultura!

Aboneaza-te acum la newsletter-ul nostru!