Pentru zonele central europene, cu climat continental de stepa, caracterizate prin veri calde si secetoase, precum si prin ierni aspre, de lunga durata – zona din care face parte si Romania – hibernarea la insecte reprezinta un fenomen caracteristic. Pentru parcurgerea acestei etape, pana la venirea anotimpului friguros, insectele isi fac mari rezerve de hrana, care le permit sa supravietuiasca, intr-o stare latenta de viata, pana la venirea primaverii. In acest timp, din tesuturi se elimina pana la 90% din lichidele existente si astfel, prin concentrarea sucului celular, se dobandeste o mare rezistenta la frig. In functie de gen si specie, in urma acestei adaptari, fiecare insecta poate sa-si asigure descendenta populatiilor, mentinandu-se in lupta concurentiala pentru spatiul de dezvoltare si sursele de hrana.
Cunoasterea locurilor si formelor de iernare are o deosebita importanta practica, pentru ca permite agricultorilor sa adopte, inca din toamna, o serie de masuri preventive si curative pentru limitarea atacurilor. Forma si conditiile de iernare stau, in acelasi timp, la baza studiilor de prognoza si avertizare, metoda prin care se pot prevedea – in functie de conditiile de mediu existente – gama si ponderea in care diferitele grupe de daunatori vor afecta culturile agricole pentru anul care urmeaza. In context, se mai cere precizat si faptul ca iernile de lunga durata au efect negativ asupra populatiilor de insecte aflate in etapa de hibernare (prin epuizarea rezervelor de hrana), iar amplitudinile mari de temperatura pot contribui la reducerea numarului de daunatori, chiar sub pragul economic de daunare, atunci cand se exercita pe perioade mari de timp.
La legume, din datele existente in literatura de specialitate, sunt semnalate aproximativ 110 genuri si specii de daunatori cu importanta economica. Dintre acestia, cca. 15% ierneaza instadiul de ou (afide, unele lepidoptere), 10% in stadiul de larva (molia pastailor de mazare, molia radacinilor de morcov, viermii sarma), 22% in stadiul de pupa (buha verzei, buha mazarii, omida fructelor, molia verzei, musca verzei, musca cepei, musca morcovului, musca plantutelor), 36% in stadiul de adult (majoritatea plosnitelor, gargaritelor si a gandacilor), 8% in stadiul de larva si adult (coropisnita, limacsii), 7% in stadiul de ou, larva si adult (nematozii, acarienii), cca. 2% in stadiul de larva si pupa si 1% in stadiul de ou si adult. In ceea ce priveste locurile de iernare, din totalul daunatorilor semnalati la legume, cca. 56% ierneaza la nivel aerian si 44% la nivel terestru. Dintre daunatorii care ierneaza la nivel aerian, cca. 16% prefera culturi, care se afla inca in stare de vegetatie latenta, trifoi, lucerna, arboret (afide), 16% ierneaza in frunzisul padurilor sau pe resturile vegetale ramase in camp dupa recoltare (plosnite, acarieni, diferite diptere), 10% parcurg anotimpul friguros in tesuturile bulbilor si radacinilor depozitate (nematozi, acarieni), 7% in seminte (gargarita mazarii, gargarita fasolei, gargarita lintei, molia cenusie a morcovului), iar 7% parcurg anotimpul friguros in stare activa, pe culturile de legume din serele cu regim de activitate permanenta (musculita alba, tripsul californian, tripsul plantelor de sera, musca miniera, acarianul lat, nematodul galicol etc). Dintre daunatorii care ierneaza in sol, cca. 28% prefera orizonturile de suprafata, curpinse intre 3-8 cm adancime, expuse direct unor mari variatii termice, dar cu un regim de umiditate mai uscat (musca verzei, musca cepei, musca morcovului, musca plantutelor, molia verzei), iar cca. 16% prefera orizonturile de profunzime, cuprinse intre 20 si 40 cm, caracterizate prin variatii termice de mica amplitudine, dar cu o umiditate mai ridicata (buha verzei, buha legumelor, omida fructelor, gandacul din Colorado, viermii sarma, coropisnita).
Din datele prezentate, se desprind o serie de concluzii cu privire la importanta pe care o au efectuarea unor lucrari agricole de toamna pentru diminuarea populatiilor de daunatori laculturile de legume. Este vorba despre:
- strangerea si distrugerea resturilor vegetale ramase toamna dupa recoltare, deoarece sub ele isi gasesc refugiu numeroase specii de daunatori;
- executarea araturilor adanci de toamna (Fig. 1), operatiune prin care datorita intoarcerii brazdelorinsectele aflate in stadiul de hibernare in orizonturile de suprafata vor fi transferate catrecele de profunzime, cu conditii de mediu inadecvate pentru parcurgerea anotimpului friguros, iar cele aflate in orizonturile de profunzime vor fi scoase la supratata solului, unde vor fidistruse prin ger;
- selectionarea toamna, inainte de depozitare, si primavara, inainte de plantare, a bulbilor, rizomilor si a legumelor radacinoase, cu eliminarea celor care nu prezinta fermitate ori au leziuni si simptome de atac (Fig. 2);
- mentinerea legumelor depozitate la temperaturi joase (in jur de 0°C), la care o serie de daunatori ca nematozii, acarienii, gargaritele sau moliile isi inceteaza activitatea fiziologica;
- strangerea si distrugerea resturilor vegetale provenite de la culturile de legume din sere, care pot servi ca surse de infestare.
Andrei Chiriloaie-Palade
