Iris florentina este o specie perena, aromatica, cu talia de peste 50 cm, frunze lanceolate si reprezinta o importanta sursa de materie prima (ulei volatil) pentru obtinerea parfumurilor fine si a produselor cosmetice, find specia cea mai bogata in ivone, substante cu aroma de violete. De asemenea, uleiul volatil se mai utilizeaza pentru fixarea altor arome, mai putin persistente si in aromatizarea diferitelor bauturi. Fiind o planta ce provine din zona mediteraneana, prefera zonele cu ierni blande si climat cald, unde si acumularea de ulei volatil este mai ridicata. Materie prima, este reprezentata de partea subterana a plantei, si anume de rizomi.
Este o planta destul de sensibila la atacul bolilor si daunatorilor, dintre boli, cea mai des intalnita fiind patarea frunzelor, produsa de ciuperca Heterosporium pruneti. Boala se manifesta din primavara pana toamna tarziu, prin aparitia pe frunze a unor pete oval alungite sau eliptice, de 2-10 mm lungime si 2-5 mm latime, la inceput galbene, apoi cenusii datorita formarii fructificatiilor ciupercii, marginite de un chenar brun inchis. Petele apar la inceput spre varful limbului, coborand apoi spre baza acestuia. In cazul unui atac puternic petele conflueaza, iar frunzele se ingalbenesc si se usuca, excesul de umiditate favorizand aparitia si dezvoltarea bolii.
Mozaicul, produs de Iris mosaic virus este o boala prezenta destul de frecvent in plantatiile de stanjenei, raspandita cu ajutorul afidelor. Plantele atacate sunt slab dezvoltate, prezentand pete mozaicate, de culoare verde-deschis sau albastrui, mai ales in jumatatea bazala a frunzelor. De asemenea, mugurii florali prezinta pete sau dungi albastre pe un fond verde-deschis, iar pe flori apar pete sau puncte de culoare ceva mai inchisa. Bulbii infestati pornesc cu intarziere in vegetatie sau deloc (Fig.1).
Putrezirea rizomilor este produsa de bacteria Pseudomonas iridis. Boala se manifesta pe rizomi si pe partea subterana a lastarilor, care se inmoaie, putrezesc si se acopera cu un mucilagiu galbui, cu un miros neplacut. De asemenea, frunzele plantelor bolnave se vestejesc si se brunifica incepand de la varf, iar tesuturile se necrozeaza. Umiditatea excesiva favorizeaza raspandirea rapida a acestei bacterioze, tocmai de aceea este esential sa se mentina o buna circulatie a aerului in jurul plantelor si sa evite udarea excesiva.
O alta boala intalnita in plantatiile de Iris este rugina, produsa de ciuperca Puccinia iridis (Fig.2). Boala se manifesta prin aparitia a numeroase pustule mici, pufoase de culoare brun deschis, circulare sau alungite pe directia nervurilor frunzei. Pustulele sunt constituite din fructificatiile ciupercii (uredospori) si pot fi izolate sau confluente – pe ambele parti ale frunzelor.
Masuri de prevenire si combatere:
Respectarea in intregime a tehnologiei de cultivare, utilizarea unui material saditor certificat, respectarea masurilor de igiena culturala si efectuarea periodica a controlului fitosanitar. Pentru combaterea chimica a bolilor, se recomanda tratamente in vegetatie cu fungicide specifice, cu respectarea dozelor si a timpilor de pauza.
ing. Lorena-Roxana Gurau, ICDPP Bucuresti
