Anul acesta am avut de toate. Si ploi insemnate cantitativ, in special in lunile mai si iunie, dar si seceta, in special in a doua jumatate a lui iulie, august si septembrie. La mijlocul lui noiembrie, atat in lucerniere, cat si in porumbistile ramase nelucrate, s-a observat prezenta tot mai numeroasa a musuroaielor si a orificiilor (corespunzatoare intrarii in galeriile facute de rozatoare). Soarecii de camp si-au facut simtita din nou prezenta. In acest articol, voi incerca sa explic, pe scurt, care sunt factorii care au dus la o posibila crestere a acestor populatii, pe baza observatiilor personale, efectuate in camp. Practic, ceea ce se intampla este o insiruire de evenimente legate intre ele, rezultatul acestora fiind unul favorabil soarecilor de camp, cu posibile consecinte negative pentru fermieri in primavara anului urmator.
Primul eveniment care a venit „ca o manusa” micilor rozatoare de camp au fost ploile abundente inregistrate in lunile mai si iunie, cantitatea acestora fiind peste mediile multianuale, in multe zone din sudul si sud-estul tarii. Cand veti citi aceste randuri probabil ca veti zambi si veti spune ca scriu prostii. Cum vine asta, ploile abundente inregistrate in lunile mai si iunie sa favorizeze, pe termen lung, evolutia populatiilor rozatoarelor din camp? In toate manualele de entomologie agricola scrie negru pe alb ca precipitattile abundente pot determina mortalitati ridicate ale populatiei de rozatoare. Asa este, dar, pe termen lung, aceste ploi, indirect, au ajutat populatiile de rozatoare. Care a fost primul efect al acestor precipitatii? In primul rand, culturile de porumb s-au prezentat foarte bine in camp, in multe situatii avand doi stiuleti pe planta sau chiar mai mult. In unele sole am vazut porumb cu inaltimea mai mare de 3 metri! Efectul acestor ploi, cuplat cu tehnologia ca la carte, aplicata de majoritatea fermierilor, s-a vazut in toamna, cand s-au obtinut productii bune la porumb.
Dupa ploile abundente din perioada mai-iunie, a inceput seceta, in special din a doua jumatate a lunii iulie. In luna septembrie s-au inregistrat doar cativa mm de precipitatii, in sudul si sud-estul tarii. In multe zone nu a plouat sau, daca acest lucru s-a intamplat, au fost precipitatii neinsemnate cantitativ. Ploile mult asteptate au venit dupa jumatatea lui octombrie, dar au fost foarte insemnate cantitativ doar in regiunile sudice ale tarii, in timp ce in est nu prea a plouat.
Revenind la porumbul mare si frumos, acesta a fost recoltat. Fermierii s-au bucurat de productiile mari obtinute. Numai ca nu toti dispun de combine performante. Multi fermieri au in dotare combine care nu sunt la prima tinerete sau apeleaza la terti, iar multi dintre prestatori nu dispun de combine „tinere”. Ca urmare, la recoltare au existat niste pierderi, mai mici sau mai mari, in functie de momentul recoltarii si de dotarea fiecaruia.
Ce reprezinta aceste pierderi la recolatare? Simplu, hrana pentru rozatoare. Sigur, dupa recoltare, multi fermieri toaca resturile vegetale dupa care vor ara. Majoritatea fermierilor folosesc sistemul de lucrari clasice ale solului, desi a crescut ponderea celor care aplica lucrarile conservative, fara rasturnarea brazdei, avand si dotari foarte performante pentru aceste operatiuni. Asadar, dupa ce s-au bucurat de productii mari, fermierii s-au ocupat de insamantarea culturilor de toamna, dupa care, asa cum este normal, treceau la efectuarea ogoarelor de toamna. Dar, ghinion, solul era din ce in ce mai uscat, ca urmare a secetei si a temperaturilor ridicate, asa ca lucrarea de arat se amana, fermierii fiind in asteptarea frontului de ploi, pentru a putea lucra solul in conditii optime de umiditate. Drept rezultat, in sudul tarii sau in est, multe suprafete cultivate in primavara cu porumb, au fost lucrate cu intarziere din cauza secetei. Putine sunt cazurile in care fermierii au reusit sa elibereze la timp terenul de resturile vegetale.
Seceta si temperaturile ridicate au venit ca „o manusa”, populatiilor de rozatoare de camp. Acestea au inceput sa se inmulteaca din nou, stiut fiind faptul ca femelele sunt foarte prolifice, iar maturitatea sexuala a acestora survine la 13-18 zile de la nastere. Asadar, nu ii derenja nimeni (din cauza imposibilitatii efectuarii araturii), era cald, era seceta, resturile vegetale si hrana din porumbisti era la discretie, fapt care a dus la cresterea populatiei „soricesti”. In primul rand, in porumbistile ramase nelucrate, ca urmare uscaciunii din ultimele luni. Apoi in lucerniere, trifolisti, dar si in culturile de toamna (grau, rapita).
Anii trecuti, in porumbistile nelucrate (sau lucrate cu intarziere) am mai vazut un fenomen. Ca urmare a faptului ca temperatura aerului a fost mai ridicata decat de obicei, inclusiv temperatura solului pe primii 10 cm adancime, am vazut multa samulastra de porumb, inclusiv la mijloc de noiembrie (anii 2019 si 2020). Unele porumbisti au fost „inverzite” ca urmare a samulastrei. In practica este o raritate sa vezi samulastra de porumb in aceasta perioada a anului, cunoscut fiind faptul ca porumbul este mai sensibil la frig. Numai ca nu prea a fost frig. In toamna anului 2020, in sud-estul tarii nu a cazut bruma nici pana la mijlocul lunii noiembrie. Prin urmare, pe langa boabele de porumb rezultate din cauza pierderilor de la recoltare, soarecii au avut si hrana proaspata la dispozitie.
Recapituland, sirul evenimentelor din anul 2021 a fost in felul urmator: ploile abundente in lunile mai si iunie au avut ca efect o buna productie de porumb, apoi seceta inregistrata cu incepere din a doua parte a lunii iulie a dus la impiedicarea efectuarii lucrarilor solului, drept consecinta soarecii de camp au inceput sa se inmulteaca, nefiind deranjati de nimeni, avand multa hrana la dispozitie, conditii foarte bune pentru cresterea numerica a populatiilor rozatoarelor. Daca va fi o iarna mai usoara, asa cum s-a intamplat in ultimii ani si daca vom avea o primavara secetoasa, este foarte posibil sa avem probleme cu culturile de toamna, anul urmator, la reluarea vegetatiei. Sa nu uitam ca soarecii pot sa migreze cu usurinta, ei pot parcurge o distanta de 5-6 km/zi.
Prin urmare, trebuie sa fim cu ochii in patru, la culturile de toamna, in primavara urmatoare. Desi cultivatorii de rapita nu prea ar fi fericiti cu aceasta idee, cred ca am avea nevoie de o iarna grea si geroasa. In acest fel s-ar mai limita populatiile rozatoarelor si a altor daunatori.
Oare Natura ne va da o mana de ajutor? Sau ne va pedepsi pentru felul in care ne purtam cu ea?
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
