Se tot vorbeste despre combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales in contextul pactului verde european (Green Deal), care prevede reducerea pesticidelor si inlocuirea acestora cu cele biologice. De asemenea se vorbeste despre folosirea dusmanilor naturali, cum ar fi parazitii oofagi sau diferite specii de insecte pradatoare in combaterea speciilor de insecte daunatoare, inclusiv cele invazive. De vorbit se vorbeste, este una dintre lucrurile bune ale libertatii de exprimare. Dar cand este vorba de stiinta, atunci este alta mare problema, majoritatea celor care isi dau cu parerea, nu au habar despre ce inseamna combaterea biologica. Ca sa fac o paralela cu fotbalul, trecerea la combaterea biologica ar fi ca trecerea echipelor noastre de club in Liga Campionilor. Acolo este un cu totul alt nivel, necesita o pregatire superioara a celor care aplica combaterea biologica si este nevoie de foarte multe competente.
In continuare va prezint rezultatele unor studii pe care le-am vazut, referitor la acest aspect, la Congresul International de Entomologie, din Kyoto, Japonia in anul 2024. Voi povesti despre o prezentare in cadrul memorialului Filippo Silvestri. Ca scurt istoric, Universitatea Frederico II din Napoli, premiaza cei mai reputati cercetatori din domeniul combaterii biologice cu premiul Filippo Silvestri. Acesta a fost un reputat profesor italian care in urma cu un secol a efectuat mai multe expeditii pe alte continente (cum ar fi Africa) pentru a studia dusmanii naturali ai speciilor de insecte daunatoare invazive, patruse pe teritoriul Italiei in secolul trecut (cum ar fi diverse specii de muste ale fructelor). Prezentarea plenara a apartinut profesorului George E. Heimpel (Universitatea din Minnesota) care a primit premiul Filippo Silvestri pentru contributiile aduse entomologiei. In cadrul acestei prezentari plenare ni s-a prezentat un nou concept de combatere biologica, care implica analiza tuturor riscurilor pentru ecosistemul local, in cazul in care se introduce o specie utila pentru a combate un daunator invaziv. Pana acum o directie a combaterii biologice a diferitelor specii de daunatori invazivi, veniti de pe alte continente, este a aduce dusmanul natural al acestuia din zona in care a provenit daunatorul. Cu toate acestea studiile erau limitate doar la eficacitatea combaterii biologice in timp ce riscurile pentru entomofauna utila locala au fost foarte putin studiate, sau deloc. Profesorul Heimpel a pus in evidenta faptul ca in ultimul deceniu, numarul de cazuri in care dusmanii naturali ai daunatorilor invazivi au fost introdusi in alte zone, a scazut foarte mult, unul dintre motive fiind exigentele din ce in ce mai mari ale autoritatilor privind gestionarea riscurilor introducerii organismelor utile. Noul concept de combatere biologica se refera la studii aprofundate privind comportamentul speciilor de insecte utile (paraziti sau pradatori) in zona lor de bastina, inainte de a fi introduse in alta tara (in general de pe alt continent) si apoi analiza riscurilor asupra speciilor locale. In trecut s-a pus accent mai mult pe analiza beneficiilor introducerii speciilor utile de pe alte continente pentru combaterea daunatorilor invazivi, in prezent noul concept al combaterii biologice pune accent pe analiza riscurilor si beneficiilor. Concret, dupa studii aprofundate ale speciilor utile in locurile lor de bastina precum si studii aprofundate ale entomofaunei locale, se face analiza riscurilor prin modelare matematica. Pentru acest lucru este necesar personal de inalta calificare (entomologi, tehnicieni, laboranti) pentru a furniza datele din camp care sunt esentiale in elaborarea modelului matematic predictiv dar si matematicieni, statisticieni sau bio-informaticieni. Profesorul a prezentat un studiu concret din insulele Galapagos, unde mai multe specii de pasari endemice sunt parazitate de specia neotropicala Philornis downsi (originara din America de Sud). Tot in America de Sud este specia himenoptera parazita Conura annulifera. Inainte de a fi introdusa in Galapagos pentru combaterea speciei invazive (care afecteaza pasarile) s-au facut analize in laborator, in Ecuador (locul unde este nativa specia parazita) asupra tuturor speciilor de insecte parazitate de specia utila. Scopul acestui studiu a fost pentru a se determina posibilul impact al speciei parazite asupra speciilor de insecte native din Galapagos, in eventualitatea introducerii acesteia. S-a facut o analiza (similara cu cea SWOT) privind beneficiile (in protectia pasarilor) si riscuri (asupra speciilor de insecte din Galapagos). In urma acestei analize s-a decis sa nu se introduca specia parazita din Ecuador in Galapagos. Aceste studii se vor face si in domeniul combaterii biologice a daunatorilor agricoli, dar costul acestora este unul foarte mare fiind necesar personal de inalta calificare profesionala.
Helley Catton (Canada) a prezentat alta abordare privind combaterea daunatorilor din principalele culturi agricole, din zona de preerie canadiana. La acest studiu au participat sute de fermieri care au completat chestionare online privind daunatorii identificati de catre acestia din culturile lor precum si daca au cunostinte despre speciile utile de paraziti sau pradatori. Pe baza acestor chestionare, completate online, s-a concluzionat ca fermierii canadieni au cunostinte solide in ceea ce priveste principalele specii daunatoare, dar cunosc mai putin ce specii utile pot fi folosite in combaterea biologica a acestora. Sloganul folosit in Canada este „gandeste-te la entomofauna utila inainte sa aplici un tratament chimic”. In aceasta tara exista o foarte buna colaborare intre fermieri si cercetatori pe de o parte, dar si intre fermieri si autoritati. Aceasta colaborare are beneficii de ambele parti si au contribuit la cresterea sectorului agricol din Canada.
In combaterea biologica a daunatorilor invazivi cu ajutorul entomofaunei utile, este foarte important sa fie prioritizata aceasta din urma. Cercetatorul australian Umar Kombo Lubanga ne-a prezentat un studiu de caz cu combaterea daunatorului invaziv Marchalina hellenica o specie parazita a pinului, provenita din estul Mediteranei (Grecia si Turcia), care poate produce pagube mai mari de 1,6 miliarde dolari australieni, industriei lemnului (prin pagubele la care le poate produce la 75% din padurile de pin din Australia). In vederea importarii speciilor utile din estul Mediteranei in Australia, autoritatile de la antipodi au cerut studii aprofundate asupra impactului pe care il pot avea speciile utile importate asupra entomofaunei locale. A existat o colaborare intre cercetatorii australieni si cei din Grecia, dar si cu cei din Elvetia (CABI). Deoarece pentru acest tip de cercetari este nevoie de foarte mult personal si mai ales, de mult timp, s-a incercat o prioritizare a speciilor netinta din Australia care ar putea fi afectate de organismele utile (paraziti, pradatori) importate din Grecia pentru combaterea daunatorului invaziv. Avand in vedere ca au trebuit analizate 850 de specii netinta din Australia, cercetatorii din aceasta tara au folosit un soft care analizeaza automat toate riscurile posibile in urma introducerii organismelor utile din import. Softul se numeste PRONTI (Priority Ranking of Non-target Invertebrates) si functioneaza pe baza unui algoritm de calcul si inteligenta artificiala. Trebuie introduse datele despre speciile locale de paraziti sau pradatori, cum ar fi ciclul biologic al acestora, localizarea geografica, iar pe baza acestor date softul analizeaza impactul introducerii noilor specii utile in Australia, stabilind o ierarhie a celor mai sensibile specii locale. Pe baza datelor acestui soft se va lua decizia introducerii sau a neintroducerii speciilor utile in Australia pentru combaterea daunatorilor invazivi. Softul PRONTI poate scurta munca de cercetare in teren, cu toate acestea, trebuie introduse date despre toate speciile utile din Australia, care au fost studiate anterior.
O alta directie de cercetare in privinta combaterii biologice sunt compusii volatili organici (VOC). Profesorul May Berenbaun a prezentat cercetarile revolutionare privind interactiunea dintre plante si insecte. Pe baza studiilor efectuate s-au descoperit compusii volatili organici (VOC) emisi de plante cand sunt atacate de insecte, care au rolul de a atrage dusmanii naturali ai acestora cum ar fi diferite specii de paraziti sau pradatori ai acestora. Ulterior, dupa o serie de teste efectuate in laborator, care au durat mai mult de 10 ani, s-au reusit sintetizarea chimica a acestor compusi, care pot sa fie folositi in combaterea biologica a unor specii daunatoare agriculturii. Alte directii de cercetare au fost in cadrul sintetizarii unor feromoni sexuali pentru monitorizarea unor specii de coleoptere, unele dintre acestea, daunatoare agriculturii, cum ar fi gandacul japonez (Popilllia japonica), o specie nativa in Japonia, dar invaziva si foarte periculoasa in America de Nord sau in Europa. O alta directie a cercetarilor a fost studiul aprofundat al sistemului olfactiv al insectelor, in special receptorii substantelor chimice care atrag insectele. Aceste studii sunt necesare pentru gasirea unor alternative practice la combaterea chimica. Este important de mentionat faptul ca pentru acest tip de cercetari sunt necesare importante resurse financiare dar si personal cu o inalta calificare profesionala. Autorul a mentionat ca rezultatul acestor cercetari din domeniul chimiei (cu aplicatie in entomologia agricola) nu se vad pe termen scurt, ci pe termen mediu si lung (5-20 ani) dar beneficiile pentru agricultura pot sa fie foarte mari.
In Europa se efectueaza cercetari privind combaterea biologica cu ajutorul compusilor volatili organici in tarile din vestul continentului, care au acces la resurse financiare, mai mari decat in jumatatea estica a continentului.
Realist, combaterea biologica este mai scumpa decat cea chimica. In tara noastra putini fermieri isi permit. Dar acest lucru este valabil si in alte tari din Europa. Totusi aceste cercetari pe care le-am vazut, la Congresul International de Entomologie, pun accentul si pe un pret scazut al noilor metode de combatere biologica. Am mai observat un aspect, majoritatea celor din afara Europei nu sunt „talibani” adica spun ca metodele de combatere biologica pot coexista cu cele chimice, iar daca vrem trecerea de la o combatere chimica a daunatorilor, la cea biologica, aceasta se face pas cu pas si poate dura multe decenii! Mai este un aspect. Mai putine tratamente chimice poate sa insemne si folosirea culturilor modificate genetic (interzise in UE) sau noile tehnici genomice (in UE sunt inca controverse cu acceptarea NTG). Din toate prezentarile la care am asistat la Congresul International de Entomologie a reiesit un adevar, de multe ori ignorat la noi. Pentru acest tip de cercetari este nevoie de foarte mult personal calificat si mai ales de multi bani. Adica………..Liga Campionilor!
Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea
Titlu poze:
Foto 1 – O scurta schema in legatura cu ceea ce presupun cercetarile de combatere biologica;
Foto 2 – Analiza riscului privind introducerea de noi specii pentru combaterea daunatorilor invazivi.
