O cunoastem mai mult din documentarele de pe Discovery Channel sau National Geographic, dar este prezenta si la noi in tara, fara sa o fi bagat prea mult in seama. In trecut, lacustele calatoare (forma gregara) puneau probleme in zona Dobrogei sau in Moldova, in zona de lunca a raului Prut. Au urmat multe decenii de liniste, in care nu s-au mai semnalat probleme deosebite. In urma cu cateva zile, mass-media autohtona a adus din nou in discutie acest subiect.
In nordul Dobrogei, in zona localitatilor Greci si Macin (la poalele muntelui Macin) s-a consemnat o invazie de lacuste calatoare, care au calamitat 200 de hectare cu porumb (plantele fiind deja afectate de seceta severa).
Care sunt cauzele reaparitiei lacustelor in numar asa de mare? In acest articol voi prezenta posibilele cauze. Dar mai intai sa vedem cu cine avem de-a face. Lacustele calatoare au un areal foarte vast, gasindu-se in Europa, Africa, Asia, Australia sau Noua Zeelanda. Lacustele se gasesc pana la paralela de 60 de grade, atat in emisfera nordica, cat si in cea sudica. Datorita acestui areal foarte vast, specia este impartita in mai multe subspecii, dar specialistii din domeniu nu intotdeauna au cazut de acord asupra acestui aspect (unele subspecii nu sunt unanim recunoscute pe plan mondial).
Cea mai buna descriere a acestei specii o putem gasi in Entomologia Agricola scrisa de G. Arion in anul 1959. Lacusta calatoare este o specie foarte interesanta pentru entomologi, datorita particularitatilor pe care le prezinta, ceea ce le deosebeste de alte specii de insecte. In primul rand lacustele fac parte din ordinul Orthoptera, genul Locusta, specia Locusta migratoria. De asemenea, lacustele calatoare prezinta doua forme, cea gregara (Locusta migratoria L., subspecia migratoria, faza gregaria) si cea sedentara (Locusta migratoria L., subspecia migratoria, faza solitaria).
Scurta descriere: exista desebiri intre cele doua forme, astfel lacustele calatoare ce apartin formei gregare au lungimea corpului de 40-50 mm (masculii), respectiv 46-56 mm (femelele), culoarea corpului fiind bruna, uneori cu nuante verzui. Antenele sunt filiforme, mai lungi decat capul. Lacustele calatoare, forma sedentara, au o dimensiune variabila a lungimii corpului, fiind cuprinsa intre 29-46 mm in cazul masculilor, respectiv 37-60 mm in cazul femelelor. Culoarea corpului este variabila, de la verde la brun.
Exista cinci stadii larvare, lungimea corpului variind de la 7-8 mm (in primul stadiu) pana la 25-40 mm (in ultimul stadiu). Nu voi insista in acest articol cu descrierea fiecarui stadiu larvar (pentru documentare puteti gasi in Entomologia lui Arion).
Oul este eliptic, putin incovoiat, de culoare alburie, cu lungimea de 5-7 mm. Ouale sunt depuse grupat, cate 55-115 (asezate in 4 randuri), intr-o formatiune numita ooteca. Aceasta formatiune are rolul de a proteja ouale, fiind rezistenta si impermeabila! Ooteca are forma variabila, fiind usor incovoiata, lungimea variaza intre 58 si 78 mm, in functie de numarul de oua depuse. Ooteca este pergamentoasa, avand la capatul ei un dop buretos (pe unde vor iesi larvele, dupa eclozare). In cazul lacustelor nu exista stadiul de pupa, larvele fiind asemanatoare cu adultii.
Biologie: Lacusta calatoare prezinta o generatie pe an, iernand in stadiul de ou (in ooteci), in soluri usoare, la o adancime de 6-10 cm. Larvele apar cand temperatura solului este de 19-21°C si temperatura aerului mai mare de 15°C, ceea ce, calendaristic, corespunde decadei a doua a lunii mai. In anii cu primaveri calde (ceea ce se intampla, frecvent in ultimul deceniu), larvele pot aparea mai devreme, inca din prima decada a lunii mai sau chiar la sfarsitul lui aprilie. Din contra, daca este o primavara rece si umeda, larvele pot aparea mai tarziu, in ultima decada a lunii mai.
Indiferent de data cand ies la suprafata solului, aparitia larvelor este esalonata, de regula se intinde pe durata a trei saptamani. Cand ies din pamant, larvele sunt alburii, avand tegumentul moale. Dupa 24 de ore, culoarea devine caracteristica primului stadiu, iar tegumentul se intareste. In acest stadiu larvele lacustei calatoare se pot confunda cu larvele de greieri. Dupa aparitie, larvele lacustelor calatoare formeaza grupuri mici. Pe masura ce apar alte larve la suprafata solului, acestea sunt incorporate in grupurile deja formate. La inceput, larvele se hranesc cu plante mici si moi, aflate in apropierea locului unde au eclozat. In zona Deltei sau zonele de lunca, la cateva zile de la aparitie, larvele se urca pe papura (Phragmites communis), care reprezinta baza alimentatiei lor.
Ca si adultii, larvele (forma gregara a speciei) pot migra. Larvele nu pot zbura, deplasarea acestora se face pe sol, viteza medie de inaintare fiind de 3-6 metri/ora. Larvele migreaza in masa, in unele cazuri, latimea masei larvelor fiind de 200-300 de metri (nu s-a mai semnalat de mult in literatura autohtona asemenea migratii ale larvelor lacustei calatoare). Migratia larvelor incepe cand soarele a incalzit bine atmosfera si solul, dupa ora 8 dimineata si inceteaza in jurul orelor 17-18, cand temperaturile incep sa scada. Dupa acest interval orar, larvele se agata de plantele pe care le intalnesc in cale, ramanand pe ele, pentru popasul de noapte. Interesant este faptul ca directia de inaintare a masei de larve este constanta, indiferent de ce obstacole intalnesc in cale. Aceasta directie este determinata de hrana, temperatura aerului si luminozitate. In entomologia lui Arion se mentioneaza faptul ca zgomotul si focul pot incetini, opri sau chiar schimba sensul de mers al larvelor.
Dintre zgomote, cele similare cu ale unui tunet pot schimba sensul de mers al masei de larve. Un lucru interesant, mentionat in entomologiile vechi, este faptul ca zgomotul facut de o tabla de fier miscata brusc poate schimba directia de inaintare a larvelor. In cazul invaziilor, un focar de larve de lacuste calatoare poate disturge, in cateva ore, zeci de hectare cu cereale (daca frunzele sunt inca verzi). Cu toate acestea, nu au mai fost semnalari in literatura de specialitate autohtona despre pagube asa de mari, produse de migratia larvelor.
Trecerea de la un stadiu larvar la altul se face prin naparlire. In acest moment larvele nu se mai hranesc, se agata de o planta, isi golesc tubul digestiv, apoi iau o pozitie cu capul in jos. Vechea piele crapa, incepand cu partea dorsala a toracelui, pe unde „noua” larva iese, putin cate putin.
Adultii acestei specii apar incepand din luna iulie. Acestia se deplaseaza mai mult prin zbor si mai putin prin mers la suprafata solului. Dupa aproximativ 30 de zile de la aparitie, are loc maturarea organelor de reproducere. Imperecherea are loc la sfarsitul lui iulie si in prima parte a lunii august. Ouale sunt depuse la 1-2 zile dupa copulare. Un alt lucru interesant este faptul ca ouale nu sunt depuse in acelasi loc in care au aparut larvele. Depunerea oualor are loc noaptea (probabil sa se fereasca de ochii pradatorilor). Cele mai bune terenuri unde lacustele isi depun ootecile cu oua sunt solurile usoare, cu umiditate mai mare, aflate in zone in care se gaseste hrana din abundenta pentru larve (papuris-in zona Deltei Dunarii sau a luncilor raurilor). S-a constatat faptul ca lacustele calatoare urmeza cursurile de apa si zonele unde au fost balti. O femela depune intre 200 si 300 de oua, in cateva ooteci.
Cum se formeaza ooteca? Inainte de depunerea oualor, femelele fac gauri de 6-10 cm in pamant, apoi incep sa depuna ouale, pe patru randuri. Concomitent cu depunerea oualor, femelele depun o substanta spumoasa, care va aglutina ouale si va duce la formarea ootecii (despre care am scris mai sus). De regula, prima ooteca este mai mare decat a doua, care este mare decat a treia ooteca. Masculii mor inaintea femelelor, in timp ce acestea mor la scurt timp dupa depunerea oualelor. In toamnele calduroase, femelele pot fi vazute pana in luna octombrie.
Invaziile de lacuste sunt cauzate de forma gregara a acestei specii (Locusta migratoria L., subspecia migratoria, faza gregaria). Factorii care duc la formarea stolurilor de lacuste sunt temperatura, luminozitatea vantul si cantitatea de hrana. Inca nu sunt pe deplin cunoscute toate mecanismele care duc la adunarea lacustelor in roiuri ce determina invaziile.
Date noi din literatura de specialitate au scos in evidenta faptul ca pe langa cele doua forme (gregara si solitara) pot exista si forme intermediare. Tranzitia de la forma solitara la cea gregara poate fi mediata de expresia genei metiltransferaza Dnmt3 din creier. Expresia acestei gene este ridicata la formele gregare si scade la cele solitare. La noi in tara, formele solitare ale aceste specii se pot intalni peste tot, in timp ce forma gregara se intalneste in Dobrogea sau in lunca raului Prut (dupa unii autori se pot intalni si in Baia Mare).
Lacustele adulte sunt foarte mobile, viteza de deplasare prin zbor a acestora este de 15-20 km/ora (atunci cand se deplaseaza pe directia vantului). Intr-o singura zi, un roi de lacuste poate sa parcurga pana la 130 de kilometri (dar sunt si zile cand parcurg numai 5 kilometri). Inaltimea medie de zbor a roiului de lacuste este de 1000 de metri, dar acestea pot sa ajunga si la 1100-1300 m altitudine. In timpul zborului, lacustele se incalzesc sub influenta razelor solare, iar cand temperatura corpului depaseste valorile normale, acestea nu se mai pot opri din zbor, decat seara (cand temperatura aerului scade) sau in timpul ploilor.
Dimensiunea roiului de lacuste adulte poate varia de la mai putin de un kilometru patrat pana la cateva sute de kilometru patrati! In general, intr-un roi cu dimensiunea de un kilometru patrat, se pot gasi intre 40 si 80 de milioane de lacuste. O singura lacusta poate consuma intr-o zi o cantitate de hrana egala cu greutatea ei. Un milion de lacuste pot consuma o tona de hrana (frunze sau parti verzi din plante). Lacustele sunt polifage, adultii manifestand preferinte pentru cereale (partile verzi), graminee furajere, trifoi, sfecla de zahar (acolo unde inca mai este cultivata), floarea soarelui sau trestie. In perioada invaziilor, lacustele cosuma partile verzi ale speciilor de plante, mai sus mentionate, lasand intacte numai tulpinile groase si tari.
In literatura de specialitate autohtona s-au semnalat pagube in zona Deltei Dunarii, in grindurile cu tresite sau in porumbisti (cum este cazul anului acesta, in zona localitatilor Macin si Greci, din nordul Dobrogei). Cu toate astea, larvele lacustelor calatoare nu consuma orice fel de plante. In entomologia lui Arion se mentioneaza ca acestea nu consuma plantele de in, lucerna, fasole, varza sau maracini. In schimb, larvele lacustei calatoare consuma cerealele cultivate sau diferite specii de graminee, frunzele verzi fiind roase in totalitate iar spicele verzi sunt taiate de la baza. Cerealele aflate in diferite faze de maturitate, care nu mai au frunzele verzi, nu sunt atacate.
Migratia in masa a lacustelor este rezultatul inmultirii excesive, care are loc, de obicei, in anii favorabili, cu primaveri secetoase, urmare de veri calde si secetoase (cum este cazul acestui an, la noi in tara). In acest caz se pot forma focare gregare, asa cum s-a intamplat in nordul Dobrogei. Un alt factor important este ca anul precedent, inainte de invazie, umiditatea solului, unde se vor depune ouale, sa fie corespunzatoare. In zonele aride din Africa sau peninsula Arabica, invaziile de lacuse sunt precedate de o vreme umeda (caz in care multe oua depuse de lacuse vor supravietui). In ultimii ani, s-au semnalat invazii mari de lacuste in estul Africii, dar si in peninsula Arabica. In ambele cazuri s-au semnalat perioade mai umede, survenite dupa ani de seceta. Ulterior, roiurile de lacuste si-au facut aparitia, amenintand securitatea alimentara a peste 30 de milioane de oameni. Specialistii au ajuns la concluzia ca schimbarile climatice pot favoriza cresterea populatiilor de lacuste calatoare, cu posibile consecinte dezastruoase, pentru populatiile din zona unde se vor semnala aceste invazii.
Este foarte greu de combatut lacusta calatoare, atunci cand se declanseaza invaziile. Una dintre cele mai eficiente solutii de combatere este aplicarea insecticidelor de contact cu mijloace avio. Dar, dupa cum bine stiti, in Uniunea Europeana sunt din ce in ce mai multe restrictii la tratamentele efectuate pe cale aeriana. In anii ’50, in Delta Dunarii, pentru combaterea lacustelor s-au folosit insecticide organoclorurate, cum ar fi HCH si DDT. Drept consecinta, populatiile lacustelor calatoare au scazut foarte mult, dar aceste substante au avut un impact negativ foarte mare asupra mediului inconjurator si asupra entomofaunei utile. In prezent sunt omologate cateva substante active pentru combaterea lacustelor, care fac parte din clasa piretroizilor de sinteza. Populatia lacustelor calatoare din Dobrogea este monitorizata de specialistii de la Laboratorul Central de Carantina Fitosanitara, astfel ca la aparitia focarelor de infestare, sa se intervina cu tratamente de combatere intr-un timp cat mai scurt.
In zonele din Africa, care se confrunta cu invazii mari de lacuste, exista centre de prognoza si avertizare, cu specialisti bine pregatiti, care folosesc cele mai moderne unelte ale stiintei in incercarea de a prognoza cat mai exact aparitia focarelor de infestare si momentul declansarii invaziilor. Cu toate progresele facute in domeniul modelarii matematice, este greau de elaborat un model matematic predictibil, care sa ofere cele mai precise estimari privind momentul cat mai exact al aparitiei invaziilor de lacuste. Motivul? Inca nu am aflat toate tainele despre aceasta specie de insecte, foarte fascinanta pentru entomologii din intreaga lume, dar una de cosmar pentru fermierii din intreaga lume.
Acum sa ne intoarcem la Romania. Faptul ca 200 de hectare de porumb au fost calamitate in nordul Dobrogei, poate sa para o suprafata infima, raportata la suprafata totala ocupata cu aceasta cultura la nivel national, dar este prima invazie dupa anul 1948, aspect care ar trebui sa ne puna in garda. Schimbarile climatice pot sa duca la repetarea acestor invazii, in urmatorii ani si chiar la extinderea acestor fenomene in judetele invecinate Dobrogei, cum ar fi Braila, Galati, Ialomita sau Calarasi. Tocmai de aceea, in aceste judete, populatiile de lacuse trebuie suprvegheate de catre specialistii in protectia plantelor, iar daca situatia din teren o cere (la aparitia unui focar de infestare) trebuie intervenit de indata. Toate aceste masuri sunt necesare pentru a mentine populatiile lacustelor calatoare (Locusta migratoria), forma gregara, sub control, in caz contrar ne putem trezi cu surprize neplacute in urmatorii ani (la fel cum au patit in acest an cultivatorii de porumb din localitatile Greci si Macin, aflate in judetul Tulcea).
In final, este important de mentionat faptul ca lacustele nu au nicio treaba cu noi, oamenii, numai ca cerintele lor alimentare pot interfera, intr-un mod catastrofal, cu nevoile noastre pentru hrana. Lacustele pot fi responsabile pentru aparitia foametei in zonele unde se aduna in roiuri mari, de zeci sau sute de kilometri patrati. Iar schimbarile climatice, le pot favoriza. Sa fim asadar cu ochii in patru si sa nu ne trezim cu alta belea la cultura porumbului (si nu numai), pe langa cele existente pe care le avem deja.
Dr. ing. Georgesu Emil
